Insuficiența aortică acută versus cronică: diferențe clinice și abordări de tratament

Insuficiența aortică este o afecțiune cardiacă în care valva aortică nu se mai închide complet, ceea ce permite ca o parte din sângele pompat în afara ventriculului stâng să se scurgă înapoi în acesta. Prin această deficiență organismul nu primește suficient sânge pentru a funcționa optim, iar inima prin efort suplimentar și prin creșterea dimensiunii va compensa pentru a facilita nevoia crescută de sânge din organism. Această afecțiune mai este cunoscută și sub denumirea de regurgitare aortică.

Insuficiența aortică – introducere

Patologia de insuficiență aortică poate debuta brusc – insuficiență aortică acută sau se poate dezvolta în decurs de câțiva ani, caz în care vorbim de insuficiență aortică cronică. Pacienții cu insuficiență aortică cronică pot fi asimptomatici perioade lungi de timp (ani), dar odată cu trecerea timpului vor apărea simptome precum palpitațiile, dispneea, angina pectorală sau fatigabilitatea.

Cauze în insuficiență aortică

Fiecare tip de insuficiență aortică (acută/ cronică) este cauzată de anumiți factori. Cauzele ce duc la insuficiență aortică acută sunt:

  • endocardita – este cauza cea mai frecventă ce declanșează această afecțiune;
  • disecția de aortă – în acest caz sângele pătrunde între straturile peretelui aortic ceea ce duce la separarea acestora, iar astfel sângele poate ajunge la nivelul valvei pe care o distruge;
  • traumatisme toracice – de exemplu accidentele auto.

Potențialele cauze ale insuficienței aortice cronice sunt:

  • leziunile degenerative apărute odată cu înaintarea în vârstă;
  • endocardita infecțioasă – afecțiune frecvent întâlnită în cazurile clinice ale pacienților cu insuficiență aortică cronică: bacteriile cresc pe peretele inimii sau pe valvă, formând colonii (vegetații) care pot atinge dimensiuni de câțiva centimetri. Vegetațiile împiedică închiderea completă a valvei ceea ce duce la insuficiență aortică. Mai există și posibilitatea distrugerii cuspelor valvulare de către bacterii ceea ce declanșează regurgitarea aortică;
  • anomaliile congenitale – unii pacienți cu insuficiență aortică se nasc cu o valvă aortică ce conține una sau două cuspe în loc de trei cuspe, cum e anatomic normal. Structura anormală a acestor valve duce la întoarcerea sângelui în ventriculul stâng la momentul repausului;
  • reumatismul articular acut – ce poate apărea ca urmare a unei infecții faringiene streptococice netratată (infecția are loc în copilărie, iar reumatismul se manifestă la vârsta adultă) pe lângă manifestările articulare, reumatismul afectează valvele aortice ce vor avea cicatrici care vor contribui la închiderea incompletă și la apariția insuficienței aortice;
  • anevrismul aortic – ce se declanșează din cauza vârstei, hipertensiunii arteriale, bolilor țesutului conjunctiv și bolilor autoimune;
  • radioterapia efectuată în patologiile oncologice (radiații la nivelul cutiei toracice).

Simptome la pacienții cu insuficiență aortică

După cum spuneam insuficiența aortică acută are debut brusc, iar pacienții vor avea dispnee severă, tahicardie, tegumente reci, cianoză, paloare și vor intra în șoc cardiogen. E nevoie de intervenție medicală de urgență.

Atâta timp cât debitul regurgitărilor nu este mare pacienții nu vor prezenta simptome și nici disfuncție cardiacă. Insuficiența aortică cronică are evoluție lentă și pacienții prezintă simptome abia în momentul în care inima este sever afectată, deci debitul regurgitărilor este crescut, iar pacienții se vor confrunta cu simptome precum:

  • fatigabilitate și slăbiciune;
  • dispnee declanșată la efort;
  • edeme la nivelul membrelor inferioare;
  • sincope;
  • palpitații;
  • pulsații la nivelul gâtului;
  • amețeli;
  • artitmii;
  • angină pectorală la efort sau emoții puternice.

Simptomele în insuficiența aortică cronică se declanșează în jurul vârstei de 40-50 de ani. Există pacienți ce dezvoltă simptome mai devreme, dar în acest caz vorbim de o funcție sistolică deteriorată; ventriculul stâng nu se poate contracta în mod normal.

Abordarea terapeutică a insuficienței aortice

În insuficiența aortică acută este necesar tratamentul chirurgical de urgență care va presupune înlocuirea chirurgicală a valvei aortice.

După investigațiile necesare care stabilesc gradul de severitate al insuficienței aortice se va stabili și conduita terapeutică.

În cazul pacienților cu insuficiență aortică cronică moderată spre severă se vor recomanda:

  • blocante ale canalelor de calciu;
  • inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensienei;
  • blocanți ai receptorilor pentru angiotensina II;
  • medicamente vasodilatatoare.

Aceste substanțe medicamentoase au rolul de a încetini progresia insuficienței aortice.

În cazurile în care pacientul acuză dureri în piept se vor prescrie nitrați, pentru reducerea simptomelor.
Pentru pacienții cu aritmii se vor prescrie medicamente antiartimice, iar în cazul deteriorării funcției cardiace se va prescrie digoxin sau medicamente diuretice.
În cazurile clinice cu risc crescut de infarct din cauza trombilor se vor prescrie medicamente anticoagulante.

Alături de medicație pacientului i se vor face recomandări legate de schimbarea stilului de viață (renunțare la fumat, activiate fizică moderată, etc.) în vederea scăderii suprasolicitării inimii.

Tratamentul de întreținere este monitorizat cu regularitate, iar pacientul trebuie să înțeleagă importanța acestui lucru. În perioada de monitorizare pacientului i se vor efectua ecocardiografii pentru a se observa evoluția regurgitărilor; se evaluează fracția de ejecție și dimensiunea ventriculului. În situația în care fracția de ejecție este sub 50% și diametrul ventriculului este mai mare de 55 mm în repaus se recomandă înlocuirea chirurgicală a valvei, pentru a preîntâmpina eventuale complicații.

Formele ușoare de insuficiență aortică cronică necesită ecografie la intervale de 2-3 ani, formele moderate o dată pe an, iar în cazurile severe la 4- 6 luni.

Pacienții diagnosticați cu insuficiență aortică ce nu urmează tratamentul corect trebuie informați cu privire la evoluția progresivă spre colaps cardiac a bolii, iar durata de viață a acestor pacienți este de 2-4 ani.

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby

Cuvinte-cheie: , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.