Intoleranța la histamină – simptome, cauze și tratamente

Intoleranța la histamină (cunoscută și sub denumirea de „histaminoză enterală”, uneori și drept „sensibilitate la histamina alimentară”) este o afecțiune descoperită și definită abia la începutul secolului XXI. La nivel mondial, se consideră că aproximativ 3-6% dintre persoane prezintă o astfel de afecțiune, frecvența fiind mult mai mare în rândul populației pediatrice. Totuși, pentru că afecțiunea se prezintă nespecific – prurit, înroșire, edem, distensie abdominală la scurt timp după masă, dureri abdominale, constipație, cefalee și altele – deseori este subdiagnosticată. În această situație, este foarte posibil ca, de fapt, mult mai multe persoane să aibă această boală.

În trecut, intoleranța la histamină a fost diagnosticată deseori greșit drept alergie alimentară sau sindrom de colon iritabil, boală celiacă, gastroenterită eozinofilică, urticarie, mastocitoză. Însă, în ultimul deceniu au fost făcute mai multe descoperiri medicale care susțin faptul că, în esență, este vorba despre o entitate clinică distinctă, care poate avea la bază o gamă diferită de cauze. S-a descoperit în special faptul că intoleranța la histamină prezintă o predispoziție genetică, dar poate apărea și ca urmare dezechilibrului microflorei intestinale, a aportului exogen excesiv de histamină (alimente, medicamente), sau în asociere cu alte boli înrudite (alergice și intestinale).

Ce este intoleranța la histamină?

Intoleranța la histamină definește un dezechilibru susținut între procesul de biosinteză și cel de degradare și eliminare al histaminei din organism. Histamina este o amină biogenă prezentă în mod natural în diferite tipuri de alimente și produsă de către sistemul imunitar ca răspuns fie la alergeni, fie la infecții. Această amină este sintetizată în special de neuronii histaminergici, dar și de mastocite și bazofile. Intoleranța la histamină apare în momentul în care capacitatea de a elimina histamina este depășită de rata de acumulare excesivă a acestui compus. La persoanele sănătoase, diamino-oxidaza intestinală (DAO) metabolizează histamina provenită din alimente.

Intoleranța la histamină – cauze și factori de risc

Intoleranța la histamină apare atunci când există un deficit al activității DAO, ceea ce, implicit, duce la acumularea în exces a acestui compus în organism. Acumularea excesivă este susținută, ulterior, și de aportul exogen de histamină (de proveniență alimentară) și supraproducția in vivo a acestei amine. Există mai multe cauze pentru intoleranța la histamină, câteva dintre cele mai comune fiind următoarele:

Deficitul de diamino-oxidază (DAO) reprezintă principala cauză pentru această intoleranță. DAO este enzima responsabilă pentru degradarea histaminei la nivel intestinal și eliminarea acesteia din organism. Anumite mutații genetice, boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă), infecțiile gastrointestinale sau leziunile mucoasei gastrointestinale ar putea afecta producția și activitatea DAO;
Consumul de alimente bogate în histamină (brânzeturi maturate, vin roșu, carne procesată, pește afumat, alimente fermentate, roșii, vinete, citrice), deseori în asociere cu un deficit de DAO, susține acumularea în exces a acestui compus în organism și apariția simptomelor;
Administrarea anumitor medicamente și suplimente poate inhiba activitatea DAO și, pe de altă parte, poate induce eliberarea de histamină. Printre acestea se numără medicamente cu acțiune antihipertensivă, antidepresivele triciclice, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) și anumite antibiotice, care trebuie evitate de persoanele cu intoleranță la histamină;
Deficitul de vitamina C și cupru pare să afecteze, în sensul scăderii, activitatea DAO. Drept urmare, fumătorii prezintă un risc mai mare de a dezvolta această intoleranță;
Consumul de alcool stimulează eliberarea histaminei endogene și afectează rata degradării. Persoanele cu intoleranță la histamină ar trebui să își limiteze la minimum aportul de alcool;
Disbioza intestinală se observă deseori la persoanele cu intoleranță la histamină;
Polimorfismele (variații genetice) genelor care codifică enzime cu rol în metabolizarea și, ulterior, eliminarea histaminei, cum ar fi DAO și L-histidin-decarboxilaza. Cercetătorii din domeniu au identificat peste 50 de polimorfisme în gena care codifică DAO, iar unele dintre ele au drept rezultat o enzimă cu activitate alterată, care poate predispune un individ spre a dezvolta intoleranță la histamină.

Deși cauzele intoleranței la histamină rămân încă relativ obscure, teoria conform căreia este în esență vorba despre predispoziția genetică (activitatea deficitară a enzimei DAO) și consumul crescut de alimente bogate în histamină, ceea ce duce la un dezechilibru constant între procesele de acumulare și excreție, este în general acceptată de comunitatea medicală.

Intoleranța la histamină – simptome și manifestări

Intoleranța la histamină se poate prezenta cu simptome deosebit de diverse care pot varia de la ușoare la severe. De cele mai multe ori, simptomele mimează fidel alte afecțiuni, ceea ce poate crește riscul ca intoleranța la histamină să fie subdiagnosticată. Cele mai frecvente manifestări pot include – fără a se limita la – următoarele:

Simptome gastrointestinale

Ca urmare a faptului că histamina stimulează receptorii H2 din tractul gastrointestinal, ducând la creșterea secreției de acid gastric și hipermotilitate intestinală:

Diaree;
Greață;
Vărsături;
Durere și distensie abdominală;
Balonare;
Flatulență excesivă.

Simptome cardiovasculare

Histamina în exces va duce la vasodilatație și creșterea permeabilității capilare;

palpitații;
hipotensiune arterială;
tahicardie.

Simptome respiratorii

Apar ca urmare a eliberării și acumulării în exces de histamină la nivelul căilor respiratorii:

rinită;
congestie nazală;
tuse și strănut;
dispnee;
bronhospasm.

Simptome dermatologice

erupții cutanate;
prurit;
urticarie;
înroșirea feței;
edem facial;
dermatita.

Simptome neurologice și psihiatrice

Pot fi cauzate de efectele histaminei asupra sistemului nervos central, exacerbate în special prin activarea receptorilor H3:

migrene;
dureri de cap;
anxietate;
amețeli;
tulburări de somn.

Astenia, oboseala cronică și chiar simptome asemănătoare gripei pot apărea în cazurile în care în organismul persoanelor cu intoleranță la histamină se acumulează cantități deosebit de mari ale acestei amine. Criza de histamină definește fenomenul în care secundar consumului acestui compus apar brusc reacții alergice, în special gastrointestinale (diaree, vărsături, dureri violente la nivelul abdomenului), la o persoană cu intoleranță la histamină.

Tratament intoleranță la histamină

Tratamentul pentru intoleranța la histamină urmează două linii terapeutice directive: reducerea aportului exogen de histamină și îmbunătățirea capacității de a degrada histamina in vivo (adică în organism).

Abordarea unei diete cu un conținut redus de histamină

Persoanele cu intoleranță la histamină ar trebui să abordeze în primul rând un regim bogat mai ales în alimente fără histamină. Drept urmare, se recomandă evitarea celor care conțin cantități mari de histamină, cum ar fi:

brânzeturile maturate;
carnea procesată;
alimentele fermentate (varza murată, murăturile);
ciocolata;
vinul roșu;
peștele afumat;
anumite fructe, precum citricele, papaya, căpșunile;
fructele oleaginoase (în special nucile);
fructele de mare;
anumite legume, cum ar fi roșiile și vinetele.

Suplimentarea cu diamino-oxidază (DAO)

Există suplimente cu DAO naturală care ajută la degradarea histaminei alimentare. Așa cum s-a menționat, persoanele cu intoleranță la histamină prezintă un deficit al acestei enzime, motiv pentru care degradarea histaminei este afectată. Administrarea suplimentelor cu DAO va ajuta la degradarea histaminei alimentare înainte ca aceasta să fie absorbită în sânge. Acestea se iau, în mod obișnuit, înainte de masă, și ajută la ameliorarea simptomelor asociate intoleranței.

Administrarea de antihistaminice

Tratamentul cu antihistaminice H1 și H2 pot fi eficiente în caz de intoleranță la histamină. Spre exemplu, antihistaminicele H1 (cetirizina, loratadina) sunt eficiente pentru a ameliora mai ales simptomele cutanate și respiratorii, în timp ce antihistaminicele H2 (ranitidina) au eficiență în special în cazul simptomelor gastrointestinale de intoleranță la histamină.

Probiotice recomandate în intoleranța la histamină

Anumite tulpini probiotice, cum ar fi Lactobacillus rhamnosus și Bifidobacterium longum, pot fi foarte eficiente în caz de intoleranță la histamină. Acestea ajută la reechilibrarea microflorei intestinale și reducerea producției de histamină la nivel intestinal. De asemenea, îmbunătățesc integritatea mucoasei intestinale și pot reduce inflamația asociată.

Referințe bibliografice:

Jochum C. Histamine Intolerance: Symptoms, Diagnosis, and Beyond. Nutrients. 2024 Apr 19;16(8):1219. doi: 10.3390/nu16081219. PMID: 38674909; PMCID: PMC11054089. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC11054089/;
Zhao Y, Zhang X, Jin H, Chen L, Ji J, Zhang Z. Histamine Intolerance-A Kind of Pseudoallergic Reaction. Biomolecules. 2022 Mar 15;12(3):454. doi: 10.3390/biom12030454. PMID: 35327646; PMCID: PMC8945898. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8945898/;
Hrubisko M, Danis R, Huorka M, Wawruch M. Histamine Intolerance-The More We Know the Less We Know. A Review. Nutrients. 2021 Jun 29;13(7):2228. doi: 10.3390/nu13072228. PMID: 34209583; PMCID: PMC8308327. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8308327/;
Comas-Basté O, Sánchez-Pérez S, Veciana-Nogués MT, Latorre-Moratalla M, Vidal-Carou MDC. Histamine Intolerance: The Current State of the Art. Biomolecules. 2020 Aug 14;10(8):1181. doi: 10.3390/biom10081181. PMID: 32824107; PMCID: PMC7463562. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7463562/;
Schnedl WJ, Enko D. Histamine Intolerance Originates in the Gut. Nutrients. 2021 Apr 12;13(4):1262. doi: 10.3390/nu13041262. PMID: 33921522; PMCID: PMC8069563. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8069563/.

Cuvinte-cheie: histamina, histaminoza enterala, intoleranta histamina