Intoxicația cu plumb, rezultatul unei expuneri cronice

Dr. Radu Țincu, medic specialist ATI , Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, Sectia ATI II-Toxicologie

Prof. univ. dr. Radu Macovei, Spitalul Clinic de Urgență București, Secția ATI II-Toxicologie

Rezumat:

Intoxicația cu plumb determină stres oxidativ prin creșterea nivelului de radicali liberi de oxigen, prin reducerea mecanismelor antioxidante. Plumbul este un metal greu ubicuitar răspândit în mediul înconjurător și care nu are niciun rol fiziologic în sistemele biologice. Efectele asupra organismului uman variază între afectare cognitivă în cazul copiilor și neuropatie periferică în rândul adulților. Cea mai importantă sursă de expunere este reprezentată de locul de muncă, în timp ce, pentru copii, sunt recunoscute și alte surse (jucării). Intoxicația este, de obicei, rezultatul unei expuneri cronice.

Abstract:

Lead poisoning causes oxidative stress by increasing the level of oxygen free radicals, reducing antioxidant mechanisms. Lead is a heavy metal witch is ubiquitous in our environment but has no physiologic role in biological systems. Its effectsupon human organism range from cognitive impairment in children to peripheral neuropathy in adults. Workplace is the most important surce of lead exposure but in children, other forms of environmental exposure seems to be the cause. The intoxicationis usually a result of chronic exposure.

Intoxicația cu plumb se poate produce în două moduri

Plumbul este un metal cu largă răspândire în mediul înconjurător. La început, toxicitatea plumbului se urmărea doar pe date observaționale, neputându-se obține dozări plasmatice. Primele observații au fost legate de neurotoxicitatea pe care plumbul o produce în organism. În 1763, Benjamin Franklin a descris pentru prima dată durerile abdominale și neuropatia pe care acest metal le produce (1).

Despre intoxicația cu plumb se poate spune că se produce în două moduri: expunerea profesională și intoxicația accidentală. Cele mai frecvente sunt expunerile profesionale. A existat un vârf al acestui tip de expunere, odată cu revoluția industrială, atunci când industria a început să folosească pe scară largă plumbul.

În prezent, plumbul care poluează este rezultat de la carburanții care îl conțin.

Produse care conțin plumb

Plumbul se găsește sub două forme: organic și anorganic. Formele anorganice cele mai răspândite sunt: oxidul de plumb, carbonatul de plumb, iar dintre formele organice reținem tetraetilul și tretrametilul de plumb. Sunt, de asemenea, multe produse pe care le folosim în gospodărie și care conțin plumb. Vopseaua, carburanții, unele componente ale jucăriilor, diferite piese de legătură din coliere, unele recipiente de depozitare pentru alimente.

Plecând de la ideea că unele jucării pot conține componente realizate din plumb, se ridică problema expunerii copiilor la plumb. Este foarte important să cunoaștem compoziția chimică a jucăriilor, iar unele jucării foarte atractive atât ca aspect, dar mai ales ca preț pot fi periculoase. Marii producători de jucării respectă reglementările legate de modul în care construiesc obiectele destinate copiilor, mulți dintre ei scriind pe etichete informații despre compoziție. La copil, cea mai frecventă cale de intoxicație o reprezintă ingestia plumbului.

Este frecventă în primii ani de viață, atunci când copilul începe să se joace și când, ca orice copil, începe să “guste” din ele. Dacă obiectul cu plumb nu este eliminat din organism pe cale naturală, prin defecație, el putând rămâne blocat în tubul digestiv, va reprezenta o sursă de expunere cronică. Copiii sunt mai sensibili la toxicitatea acestui metal. Sensibilitatea lor derivă din faptul că sistemul de detoxifiere este încă imatur. Această imaturitate face ca organismul copilului să elimine cu dificultate metalul, fiind vulnerabil la apariția semnelor de intoxicație.

Adulții se expun cel mai adesea profesional. Cei care lucrează în industria bateriilor, vopselurilor, mineritului, industria de armament, olărit pot prezenta atât expunere profesională la plumb, cât și intoxicații acute, unele din ele putând fi fatale.

Ce se întâmplă când plumbul ajunge în organism?

Din momentul în care plumbul ajunge în organism, fie pe cale respiratorie prin inhalarea vaporilor de plumb, fie pe cale digestivă, acesta începe să-și manifeste toxicitatea. În primul rând, va acționa la nivel enzimatic. Se poate vorbi despre o toxicitate enzimatică. Enzimele sunt molecule biologice mari, responsabile de numeroase reacții biochimice care susțin viața. Sunt catalizatori înalt selectivi care accelerează rata proceselor metabolice, de la digestie până la sinteza ADN-ului.

Plumbul blochează o serie de enzime, iar prin blocarea lor determină anomalii la nivelul produșilor care ar fi trebuit să rezulte prin intervenția acestor enzime. Un exemplu este inhibarea enzimelor care sunt implicate în sinteza hemoglobinei. Hemoglobina este necesară pentru transportul oxigenului în organism. Intoxicația poate fi acută, însemnând o expunere unică la o cantitate suficient de mare, capabilă să determine intoxicarea sau intoxicație cronică prin expuneri repetate la doze mici.

Intoxicația cu plumb, semne și simptome

Acestea depind de o serie de factori cum ar fi: reacția individuală a organismului, tipul de expunere (durata), statusul nutrițional al individului, vârsta, susceptibilitatea genetică, alte boli concomitente. Simptomele, din păcate, sunt nespecifice, iar multe persoane, în ciuda unor niveluri ridicate de plumb, nu au manifestări clinice. În cazul expunerii cronice, simptomele se dezvoltă în timp, dar în cazul intoxicației acute ele apar imediat.

Debutul simptomelor este variabil. Pot apărea manifestări din sfera neurologică, dar acestea pot fi nespecifice, amânând stabilirea diagnosticului. Pot apărea insomnia, tulburările cognitive, tulburările de personalitate și halucinațiile. În situații mai grave, pot apărea convulsiile sau chiar starea de comă. Encefalopatia plumbică este determinată de creșterea presiunii intracraniene prin prezența edemului cerebral, concretizată clinic prin convulsii, stare de letargie, comă. Pot apărea deficite de memorie. O altă manifestare neurologică este neuropatia motorie, descrisă prima oară de Benjamin Franklin.

Primele simptome pot fi din sfera gastrointestinală. Cel mai frecvent, apar dureri abdominale, greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, afectarea ficatului.

Prin blocarea enzimelor implicate în sinteza hemului, apare anemia. Este o anemie normocromă, microcitară (2).

În cazul expunerii cronice, poate apărea afectarea renală. Plumbul se poate depune la nivelul tubilor renali, unde afectează funcția mitocondriilor. Mitocondriile sunt acele structuri celulare care generează energia necesară funcționării organismului. Sunt supranumite “centralele de energie” ale organismului. Apar modificări ale compoziției urinei, decelabile în sumarul de urină. S-a descris, de asemenea, “guta saturnină”, care are ca substrat fiziopatologic modificări în eliminarea acidului uric. Prin afectarea rinichiului poate apărea hipertensiunea arterială.

Studiile recente arată faptul că plumbul interferează cu statusul oxidant și antioxidant al organismului (3). Intoxicația cu plumb determină stres oxidativ prin creșterea nivelului de radicali liberi de oxigen, prin reducerea mecanismelor antioxidante. Afectarea acestor mecansime antioxidante se realizează tot prin mecansime enzimatice, care vizează enzime ca: glutation oxidază, superoxid dismutază. Plumbul crește susceptibilitatea celulelor la agresivitatea speciilor reactive de oxigen prin afectarea structurii membranei celulare. Plumbul modifică balanța oxidantă antioxidantă. Studiile recente ridică indicația suplimentării dietei cu antioxidanți la pacienții expuși la plumb.

Stabilirea diagnosticului de intoxicație cu plumb

Diagnosticul poate fi sugerat de suspiciunea clinică de boală. În primul rând trebuie să căutăm posibilitatea unei expuneri accidentale sau profesionale la plumb. Discuția cu pacientul este foarte importantă. În urma anamnezei se pot obține date importante. Expunerea profesională este ușor de descoperit, mai dificil este să punem diagnosticul în cazul unei intoxicații accidentale.

Plumbul are o distribuție tricompartimentală:

în sânge, 90% din plumb se găsește în hematii (globule roșii) cu timp de înjumătățire de 35 de zile;
10% din plumb se găsește în țesuturile moi, cu timp de înjumătățire 40 de zile;
principalul depozit de plumb îl reprezintă oasele (90% din cantitatea totală) cu timp de înjumătățire 20-30 de ani (4).

Testele de laborator sunt cele care măsoară cantitatea de plumb din organism (metoda de spectometrie de absorbție atomică cu atomizare în cuptor de grafit). Măsurarea concentrației de plumb se realizează din sângele total. Este necesar, pentru a observa modificările conformaționale ale elementelor din sânge, un examen frotiu periferic. Se pot măsura protoporfirinele eritrocitare, care sunt peste valorile normale. Plumbul se depune și la nivel osos, de aceea este utilă o radiografie osoasă, care poate evidenția modificări sugestive la nivelul metafizelor oaselor lungi, mai ales la copii. O radiografie poate fi indicată în cazul în care suspectăm că există un obiect de plumb care a fost înghițit, tot n cazul copiilor. Plumbul poate fi măsurat în urină, dar și în fecale.

Tratamentul intoxicației cu plumb

Prima recomandare după diagnosticarea expunerii sau intoxicației la plumb este eliminarea sursei de expunere.

În funcție de nivelul de plumb din organism sunt posibile mai multe abordări terapeutice, stabilite de medicul specialist. Există medicamente antidot, care se numesc generic chelatori de metale grele, în cazul de față chelatori de plumb. Aceștia se administrează sub supraveghere medicală și sunt corelați cu nivelurile plasmatice de plumb. Spuneam anterior despre faptul că plumbul induce stres oxidativ, deci unele studii arată importanța terapiei antioxidante la pacienți expuși la acest metal. S-a evidențiat faptul că suplimentarea vitaminei B6, vitaminei E, zincului, vitaminei C (acid ascorbic), SAM (S-adenozil-L-metionin?), NAC (N-acetilcistein?), acid alfa-lipoic este benefică la aceaste categorii de pacienți.

Un caz interesant de intoxicație cu plumb a fost acela al unui bărbat de 46 de ani, care a fost internat cu intoxicație severă cu plumb după ce a consumat timp de 2 luni țuică obținută într-un cazan ce conținea plumb. Pacientul a fost adus la Spitalul Clinic de Urgență București în stare gravă, în comă, necesitând asistare ventilatorie. Sub tratament specific, starea pacientului a fost favorabilă. Atragem atenția pe această cale asupra riscului la care ne expunem dacă consumăm astfel de produse obținute în mod ilicit și fără avize sanitare.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

Tratat de Terapie Intensivă – ediția VI – Jean-Louis Vincent;
Can Atioxidants be benficial in the treatment of lead poisoning? – Hande Gurer;
Ghid de toxicologie clinică – V. Voicu, Radu Alexandru Macovei;
Ragan R., Turner T. Working to prevent lead poisoning in children: getting the lead out. JAAPA, 2009;22(7):40-5;
Pearce, JM (2007). “Burton’s line in lead poisoning”. European neurology;
Timbrell, J.A., ed. (2008). „Biochemical mechanisms of toxicity: Specific examples”. Principles of Biochemical Toxicology (4th ed.).