Intoxicație alimentară la copii – efectele pe termen lung și importanța tratamentului precoce

Intoxicația alimentară la copii poate fi cauzată de ingerarea unor alimente și/sau băuturi contaminate cu microorganisme patogene (bacterii, virusuri, paraziți și fungi) sau cu toxine produse de acestea. Contaminarea poate avea loc în orice moment – fie în procesul de producție și fabricație, fie în timpul manipulării sau consumului. De cele mai multe ori intoxicația alimentară la copii se prezintă cu simptome cantonate la nivel gastrointestinal – greață, diaree, vărsături. Drept urmare, riscul de deshidratare este foarte mare. Pe de altă parte, în unele cazuri, intoxicația alimentară la copii poate duce la complicații deosebit de severe.

Intoxicație alimentară la copii – cauze și factori de risc

După cum s-a menționat, intoxicația alimentară la copii, dar nu numai, este cauzată de ingestia de alimente sau băuturi contaminate cu microorganisme patogene sau toxine produse de acestea și eliberate în alimentele consumate. Cei mai comuni agenți etiologici implicați în cazurile de intoxicație alimentară în rândul copiilor sunt:

• bacteriile: Salmonella, Escherichia coli (în special serotipul O157:H7) sau Campylobacter jejuni, Listeria monocytogenes, Clostridium perfringens și Staphylococcus aureus;
• virusurile: Norovirus, Rotavirus (provoacă intoxicație alimentară frecvent la copii cu vârsta sub 5 ani);
• paraziții: Giardia lamblia și Cryptosporidium;
• toxine alimentare: histamina (din peștele alterat), toxinele botulinice (uneori prezente chiar în miere; Clostridium botulinum), micotoxinele din alimentele contaminate cu mucegaiuri.

Intoxicația alimentară la copii este mai frecventă deoarece aceștia nu au o capacitate imunitară complet dezvoltată, fiind mai susceptibili la infecții și simptome severe. De asemenea, aceștia au și tendința de a nu respecta regulile stricte de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor, ceea ce va crește riscul ingestiei agenților patogeni. Consumul produselor lactate nepasteurizate, a ouălor crude sau insuficient preparate termic, a cărnii contaminate sau a fructelor și legumelor care nu sunt corespunzător spălate, reprezintă principalul factor de risc pentru toxiinfecție. Creșele, dar și grădinițele și școlile sunt spații unde agenții patogeni implicați se pot răspândi foarte rapid.

Intoxicație alimentară la copii – simptome și manifestări clinice

În general, simptomele de intoxicație alimentară la copii sunt de natură gastrointestinală. Pe de altă parte, severitatea acestora tinde să difere atât în funcție de agentul patogen implicat, cât și în funcție de încărcătura alimentului sau băuturii consumate în toxinele emise:

• greață;
• vărsături;
• diaree (care poate fi apoasă sau cu sânge);
• crampe abdominale.

De obicei, simptomele de intoxicație alimentară apar chiar la scurt timp după ingestia agentului patogen. Pot apărea și simptome sistemice, cum ar fi febra. De exemplu, manifestările specifice infecției cu un anumit tip de agent patogen includ după cum urmează:

• infecția cu Salmonella – febră moderată, diaree cu sânge, vărsături, dureri abdominale;
• infecția cu Escherichia coli O157:H7 – diaree hemoragică severă, risc de sindrom hemolitic-uremic (SHU), o complicație gravă cu afectare renală extinsă;
• infecția cu Norovirus – vărsături puternice, diaree apoasă, febră ridicată cu debut brusc;
• infecția cu Listeria monocytogenes (listerioză) – febră, dureri musculare, simptome care pot semăna fidel cu cele ale gripei; la nou-născuți, poate duce la meningită;
• infecția cu toxine stafilococice – vărsături explozive în decurs de 2-6 ore de la ingestie (risc major de deshidratare), dar care tind să se rezolve în decurs de 24 de ore.

Intoxicația alimentară la copii poate duce la complicații acute, cum ar fi deshidratare severă în urma pierderii de lichide și electroliți prin diaree și vărsături, hipoglicemie (în contextul în care aportul alimentar este absent și cheltuielilor energetice asociate simptomelor fizice). Intoxicația alimentară la copii poate duce, în forme severe, la bacteriemie și șoc septic (cum ar fi cele care sunt cauzate de Salmonella).

Importanța tratamentului precoce în caz de intoxicație alimentară la copii

În caz de intoxicație alimentară la copii, tratamentul precoce poate fi vital, mai ales în contextul unor simptome – vărsături, diaree – deosebit de severe. Fără tratament rapid, are loc pierderea masivă a apei și a electroliților, putându-se ajunge la stadii avansate de deshidratare. Din acest motiv, principalele obiective terapeutice în caz de intoxicație alimentară la copii sunt limitarea progresiei infecției, restabilirea echilibrului hidroelectrolitic și gestionarea simptomelor bolii:

• săruri de rehidratare orală pentru redobândirea echilibrului hidroelectrolitic;
• rehidratarea intravenoasă este indicată în cazurile în care intoxicația alimentară la copii se prezintă cu deshidratare severă, iar acesta nu poate tolera ingestia orală;
• antibioticele se administrează cu preucație doar în cazurile în care sunt indicate, cum ar fi listerioza, infecțiile invazive cu Salmonella sau Shigella, care se fac frecvent responsabile pentru intoxicație alimentară la copii. Utilizarea empirică a antibioticelor poate agrava însă simptomele de intoxicație alimentară cauzată de infecțiile cu coli O157:H7;
• probioticele pot fi administrate doar la recomandările medicului, pentru a ajuta la refacerea microbiomului intestinal;
• antiemeticele și antispasticele se administrează cu prudență și doar sub strica supraveghere a medicului specialist.

În caz de intoxicație alimentară la copii, supravegherea clinică continuă este necesară pentru a se identifica precoce posibilele complicații, cum ar fi sindromul hemolitic-uremic (caracterizat prin anemie hemolitică, trombocitopenie și insuficiență renală acută) sau colita toxică.

Intoxicația alimentară la copii și efectele pe termen lung

Principala complicații la care poate duce intoxicația alimentară la copii, necorespunzător tratată și gestionată, o reprezintă în primă instanță deshidratarea. La rândul ei, această stare poate duce și la alte complicații. Totuși, intoxicația alimentară la copii poate avea și implicații patologice, altele decât cele gastrointestinale, persistente, în special dacă nu sunt tratate corespunzător sau cu rapiditate sau dacă a fost cauzată de agenți patogeni agresivi. Intoxicația alimentară la copii poate duce, pe termen lung, la următoarele:

Afectare renală

Sindromul hemolitic-uremic (SHU), cauzat de toxiinfecția alimentară la copii cu E. coli, serotip O157:H7, este cauzat principală de insuficiență renală acută la copii. Se estimează că 10-30%, ulterior, vor ajunge la afectare renală cronică. Drept urmare, este necesară gestionarea optimă, rapidă, pentru a se preveni o astfel de complicație potențial dezastruoasă.

Complicații gastrointestinale

Intoxicația alimentară la copii provocată de Campylobacter poate duce, de exemplu, la sindrom de colon iritabil sau sindrom postinfecțios cu diaree cronică. Colita toxică, pe de altă parte, este o altă posibilă complicație a intoxicației alimentare necorespunzător tratate.

Posibile reacții autoimune

S-a mai observat faptul că intoxicația alimentară la copii, cauzată de Campylobacter jejuni, are potențialul de a duce la dezvoltarea sindromului Guillain-Barré. Această afecțiune neurologică are o componentă autoimună, cauzată probabil de așa-zisul fenomen de „mimetism molecular” – anumite structuri bacteriene seamănă fidel cu structurile self ale organismului, motiv pentru care anticorpii îndreptați asupra bacteriei acționează, încrucișat, și cu structurile organismului.

Impactul asupra stării nutriționale

Episoadele severe de diaree și vărsături, asociate cu intoxicația alimentară la copii, pot duce și la stări de malnutriție, întârzieri de creștere și dezvoltare, îndeosebi la copiii mici. Astfel, foarte important este să se intervină cât mai rapid, pentru a se preveni în special deshidratarea severă.

Disbioza intestinală

Administrarea nejustificată de antibiotice și episoadele recurente de intoxicație alimentară vor altera, în cele din urmă, microbiomul intestinal. Alterările microbiomului intestinal par să joace un rol major în numeroase patologii – de la cele autoimune, până la cele inflamatorii. Pe de altă parte, s-a observat că alterările în microflora intestinală cresc și riscul de obezitate.

Referințe bibliografice:

1. Bintsis T. Foodborne pathogens. AIMS Microbiol. 2017 Jun 29;3(3):529-563. doi: 10.3934/microbiol.2017.3.529. PMID: 31294175; PMCID: PMC6604998. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6604998/;
2. Nemeth V, Pfleghaar N. Diarrhea. [Updated 2022 Nov 21]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448082/;
3. Shewmake, R. A., & Dillon, B. (1998). Food poisoning: Causes, remedies, and prevention. Postgraduate Medicine, 103(6), 125–136. https://doi.org/10.3810/pgm.1998.06.509;
4. Diagnosis and Management of Foodborne Illness. Timothy L. Switaj, MD, Kelly J. Winter, DO, and Scott R. Christensen, MD. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2015/0901/p358.html.