Ipohondria sau frica permanentă de îmbolnăvire

Ce este ipohondria sau hipocondria? Pacienţii care suferă de ipohondrie sau hipocondrie în termeni medicali trăiesc frecvent stări de frică şi îngrijorare cu privire la starea lor de sănătate. Aceştia sunt preocupaţi de faptul că vor dezvolta anumite boli, chiar dacă testele medicale infirmă acest lucru, interpretând în mod eronat anumite simptome minore. De exemplu, unii pacienţi asociază durerile simple de cap cu tumorile cerebrale. Stările cauzate de ipohondrie nu pot fi controlate, cauzând de multe ori stres persoanelor care se confruntă cu această problemă.

Ipohondria și tulburările de anxietate

Nu este cunoscută cauza exactă a ipohondriei, dar cercetările publicate în Jurnalul Britanic de Psihiatrie subliniază că pacienţii manifestă un „comportament de siguranță”, verificând continuu starea de sănătate, la fel ca în cazul tulburării obsesiv-compulsive. Apariţia ipohondriei implică mai mulți factori.

Înţelegerea – pacienţii nu pot înţelege simptomele cu care se confruntă şi cum funcţionează organismul;
Familia – persoanele care au o rudă apropiată cu hipocondrie sunt mai predispuse să o dezvolte această problemă;
Istoricul personal – persoanele care au avut experiențe neplăcute legate de starea de sănătate în trecut pot fi mai predispuse să dezvolte o senzaţie de teamă la gândul că se vor îmbolnăvi din nou;
Legături cu alte afecțiuni – un procent ridicat de pacienți cu hipocondrie au, de asemenea, depresie majoră, tulburare de panică, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburare de anxietate.

Adulţii, cea mai afectată categorie

Ipohondria poate apărea în timpul recuperării după o boală gravă sau după ce o persoană apropiată se îmbolnăveşte. De exemplu, unii pacienţi care suferă de afecţiuni cardiace se gândesc la ce este mai rău atunci când experimentează simptome ale bolilor de inimă, precum dureri în piept, ameţeală, oboseală, stare de slăbiciune etc. În alte cazuri, unele persoane încep să se îngrijoreze de starea lor de sănătate pe măsură ce se aproprie de vârsta la care a murit o persoană dragă. Psihologii au observat că persoanele care suferă de ipohondrie sunt autocritice sau perfecţioniste. Aceste persoane consideră că au o stare de sănătate bună doar dacă nu experimentează nicio durere sau disconfort. Atât femeile cât şi bărbaţii sunt afectaţi de această tulburare în egală măsură.

Diagnosticarea ipohondriei poate fi dificilă

În general, pacienţii care suferă de ipohondrie consideră ca simptomele pe care le experimentează sunt cauzate de alte boli. În timpul controlului, la apariţia simptomelor, se efectuează un examen fizic şi se stabileşte istoricul medical complet. Dacă în urma acestora nu sunt descoperite motive fizice pentru simptomele prezentate, medicul va recomanda pacientului să consulte un psiholog. După ce boala fizică a fost exclusă, psihologul va stabili un diagnostic în conformitate cu atitudinea şi comportamentul pacientului.

Terapia de susţinere, factor-cheie în tratamentul împotriva ipohondriei

De multe ori, persoanele care suferă de ipohondrie refuză să creadă că simptomele lor sunt cauzate de probleme emoţionale şi nu de boli fizice, astfel rezolvarea problemei devine un proces destul de dificil.

Medicamentele – persoanelor care suferă de ipohondrie le sunt recomandate, de multe ori, medicamente folosite în tratarea anxietăţii şi depresiei;
Psihoterapia – terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta pacientul să-şi schimbe comportamentul care este resposabil de apariţia simptomelor, învățând metode utile de reducere a stresului;
Terapia de susţinere – relaţia medic-pacient este foarte importantă pentru persoanele ipohondre. Aceasta poate monitoriza orice schimbare care ar putea declanşa o boală reală.

Surse: medicalnewstoday.com; healthdirect.gov.au; nhs.uk