Legătura dintre diabetul zaharat și cancer

Asocierea dintre diabet și anumite tipuri de cancer poate fi consecința factorilor de risc comuni celor două afecțiuni, precum îmbătrânirea, obezitatea, dieta și inactivitatea fizică. Diabetul zaharat, în special cel de tip 2, este asociat cu un risc crescut pentru anumite tipuri de cancer, precum cancerul hepatic, pancreatic, de endometru, colon, rect, sân și de vezică urinară. Trebuie subliniat că diabetul zaharat este asociat cu un risc redus pentru cancerul de prostată.

Asocierea dintre diabet și anumite tipuri de cancer [1,2,3]

Asocierea dintre diabet și anumite tipuri de cancer poate fi consecința factorilor de risc comuni celor două afecțiuni, cum ar fi îmbătrânirea, obezitatea, dieta și inactivitatea fizică. Un mecanism posibil pentru legătura directă dintre diabet și cancer este reprezentat de  hiperinsulinemie, hiperglicemie și inflamație. Dietele sănătoase, activitatea fizică și controlul greutății reduc riscul diabetului zaharat de tip 2, precum și al unor tipuri de cancer. Pacienții care suferă de diabet zaharat ar trebui să facă screeninguri și în ceea ce privește cancerul.

Când vine vorba de cancer, alimentația zilnică influențează prevenția sau  apariția acestuia. Trebuie subliniat că unele alimente, băuturi, constituenți alimentari sau/și metodele de producție a alimentelor, procesarea și prezervarea, dar și gastrotehnia, influențează apariția și evoluția diverselor tipuri de cancer.

Prin cancer, se înțelege un grup de mai mult de 100 de boli cronice, care prezintă un determinism multifactorial, în care sunt prezente celulele tumorale.

Celulele tumorale prezintă următoarele caracteristici:

• dezvoltare necontrolată din cauza semnalelor de creștere autonome;
• lipsa răspunsului la semnalele anticreștere;
• potențial replicativ nelimitat;
• lipsa apoptozei;
• angiogeneza;
• invazia altor țesuturi prin metastazare.

În raportul „World Cancer Research Fund”, s-a evidențiat rolul factorilor nutriționali în carcinogeneză. S-a demonstrat că legătura dintre alimentație și cancer este complexă. Constituenții dietei modifică o multitudine de procese, atât în celulele normale, cât și în cele canceroase. Un rol important în carcinogeneză îl are metabolismul carcinogenelor (substanțe ce pot induce apariția tumorilor maligne), care poate fi modificat de numeroși factori nutriționali, precum seleniul, produșii alil-sulfurați din usturoi, sulforafanul și izoflavonoidele.

Metabolismul carcinogenelor se poate realiza prin două sisteme enzimatice, rezultând metaboliții intermediari reactivi, ce pot modifica ADN-ul.

Literatura de specialitate evidențiază următoarele:

• factorii nutriționali, nutrienți sau substanțe bioactive, acționează fie în sens pro-cancer, fie anti-cancer;
• corelația pozitivă sau negativă se desfășoară în toate etapele carcinogenezei, factorii nutriționali având rol de inițiatori – nitriți, nitrați, nitrozamine; promotori – alcool, carne roșie; inhibitori – fibre vegetale, seleniu.

Epidemiologie, mecanisme generale [1,2,3]

Relația dintre diabetul zaharat și cancer este cunoscută mai ales ca urmare a locului pe care cancerul pancreatic îl ocupă între formele specifice ale diabetului zaharat. Atât diabetul zaharat, cât și cancerul reprezintă afecțiuni a căror incidență crește global. Prima asociere dintre diabet și cancer a fost realizată în anul 1960. Recent, în urma mai multor studii, s-a constatat că anumite tipuri de cancer survin mai frecvent la pacienții care prezintă diabet zaharat de tip 2.

În prezent, se consideră că diabetul zaharat de tip 2 predispune la unele forme de cancer:

• cancer de colon – exces de risc 30%;
• cancer de pancreas – exces de risc 52%;
• cancer de sân – exces de risc 20%;
• cancer hepatic – de 2 – 3 ori mai frecvent.

Diabetul zaharat de tip 1 se asociază cu un exces de risc de 20% pentru cancerul de stomac, endometru și uter.

Mecanismele care ar putea explica creșterea riscului de cancer la pacienții cu diabet zaharat sunt determinate de particularitățile biochimice ale celulelor canceroase:

• creșterea captării glucozei;
• exagerarea activității glucolitice și a producției de acid lactic;
• reducerea activității mitocondriale și a fosforilării oxidative;
• diminuarea pierderilor de energie;
• mărirea turnoverului fosfolipidelor.

Factorii favorizanți în cazul diabetului zaharat sunt:

• hiperglicemia;
• hipoactivarea axei fosfatidil-inozitol – 3 kinaza/protein kinaza/„ținta rapamicinei”;
• creșterea producției de specii reactive ale oxigenului;
• formarea produșilor de glicozilare avansată și caracterul multifuncțional al receptorilor acestora.

S-a constatat că celulele sănătoase se transformă în celule maligne printr-un proces complex, care include inițierea, promovarea și progresia. Marea majoritate a tipurilor de cancer evoluează în 10 – 20 ani. S-a observat că evoluția sau, din contră, regresia, se datorează unor factori numeroși, printre care se numără supraponderalitatea/obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, dar și alimentația, respectiv activitatea fizică.

Insulinorezistența și factorii de creștere

În anumite studii epidemiologice, nivelul mărit de insulină sau/și peptidă C crește riscul pentru cancerul colorectal, de sân, pancreatic, de endometru și de vezică urinară. Factorul de creștere 1 similar insulinei (IGF-1) reprezintă o polipeptidă sintetizată de aproape toate celulele, dar în special de către ficat. Nivelul crescut de insulină stimulează producerea de IGF-1. Se pare că IGF-1 are rol în proliferarea celulară și inhibă apoptoza, ceea ce determină legătura dintre creșterea riscului de cancer colorectal, de sân și posibil de prostată.

Estrogenul și testosteronul

La femeile aflate în postmenopauză, țesutul adipos devine locul de sinteză a estrogenului, astfel încât obezitatea este corelată cu nivelul crescut de estrogen, ceea ce va duce la creșterea riscului de cancer de sân și endometrial, în special la femeile care iau suplimente hormonale. Hiperinsulinemia scade producerea hepatică a globulinei cu rol în legarea hormonilor sexuali, ceea ce va duce la scăderea biodisponibilității estrogenului. La femei, hiperinsulinemia scade biodisponibilitatea testosteronului, un alt factor pentru cancer.

Inflamația cronică

Diabetul zaharat și obezitatea prezintă inflamație cronică, ceea ce va crește producția de radicali liberi, astfel încât este afectată secreția de insulină cu distrugerea ADN-ului. Celulele adipoase au rol proinflamator cu producerea de citokine, incluzând interleukina-6 și factorul alpha de necroză tumorală. Atât Il-6, cât și TNF-alpha reprezintă promotori ai proliferării celulare și angiogenezei cu inhibarea apoptozei.

Efectul hiperglicemiei

Hiperglicemia favorizează producerea radicalilor liberi și a altor molecule reactive, care pot produce distrugerea oxidativă a ADN-ului. Totuși, nu există date concrete dacă glucoza chiar reprezintă principalul furnizor de dezvoltare a celulei maligne. Întrucât nivelul cronic crescut de glucoză se asociază cu rezistența la insulină și deseori și cu țesutul adipos, nu este clar dacă există o legătură clară între hiperglicemie și cancer.

Legătura dintre obezitatea abdominală de tip central și cancer

Țesutul adipos în exces, la nivel abdominal, este strâns legat de apariția mai multor tipuri de cancer. Scade riscul de apariție a cancerului când indicele de masă corporală este la limita superioară a normalului. Pentru reducerea riscului de cancer, American Diabetes Association (ADA) recomandă o scădere de cel puțin 7% din greutatea actuală. Țesutul adipos de la nivel abdominal se află în legătură cu rezistența la insulină și nivelul ridicat de citokine inflamatorii. Se pare că, cu cât este mai mare circumferința abdominală, cu atât este mai crescut riscul de cancer de colon.

De asemenea, afecțiunile care survin secundar diabetului zaharat, precum steatoza hepatică, pot evolua. Unele studii au evidențiat că diabetul zaharat poate crește mortalitatea în cazul pacienților cu cancer. Nu este totuși, foarte clar, dacă există o legătură directă între diabet și cancer.

Factorii de risc comuni pentru cancer și diabet

Potențialii factori de risc – modificabili și nemodificabili – comuni în cancer și diabet, includ vârsta, sexul, obezitatea, activitatea fizică, dieta, alcoolul și fumatul.

Factori de risc nemodificabili

Vârsta

Incidența majorității tipurilor de cancer crește cu vârsta. În țările dezvoltate, 78% dintre cazurile noi de cancer apar la indivizi cu vârsta de minimum 55 de ani. În cazul diabetului, se constată o incidență crescută în raport cu vârsta. Totuși, în paralel cu pandemia de obezitate, diabetul zaharat de tip 2 este tot mai frecvent întâlnit la adolescenți și la adulții tineri, ceea ce va crește riscul de cancer.

Sexul

Unele tipuri de cancer survin în funcție de sex, precum cel de cervix, uterin, testicular, de prostată.

Factori modificabili

Supraponderalitatea, obezitatea

S-a constatat o incidență mai crescută a cancerului la indivizii al căror indice de masă corporală depășește nivelul normal. Cancerele cu cea mai mare prevalență în raport cu obezitatea sunt cele de sân, colon, rect, endometru, pancreatic, adenocarcinom, de esofag, rinichi, vezică biliară și ficat. Obezitatea poate crește riscul de mortalitate în cazul cancerului de prostată.

Aspectele profilactice și terapeutice  [1,2,3]

Optimizarea stilului de viață și cancerul

Numeroase studii au demonstrat că aproximativ 30% dintre cazurile de cancer pot fi atribuite fumatului, iar 35% nutriției nesănătoase, sedentarismului și obezității.

Prin optimizarea stilului de viață, s-a constatat că se reduce incidența și mortalitatea prin cancer, contribuind și la ameliorarea calității vieții pacienților. S-a demonstrat că prin modificarea stilului de viață, la nivel global se pot preveni 30 – 40% dintre cazurile de cancer, care înseamnă 3 – 4 milioane de cazuri noi.

Factorii care favorizează apariția cancerului sunt:

• hiperinsulinismul,
• obezitatea,
• prediabetul sau diabetul zaharat,
• adipokinele și markerii inflamatori.

Terapia nutrițională a pacienților cu cancer

Pacienții cu cancer trebuie să beneficieze de o terapie nutrițională specifică, numită nutriție oncologică.

Acest tip de nutriție ajută la identificarea persoanelor cu risc metabolic – nutrițional prin explorări care vizează:

• stilul de viață – alimentația, activitatea fizică, consumul de alcool, fumatul;
• obezitatea/supraponderalitatea, în special la nivel abdominal;
• insulinorezistența – glicemia, peptida C, insulinemia, adiponectina, leptina;
• markerii inflamației și ai insulinorezistenței.

Dieta

Majoritatea studiilor realizate au evidențiat că dietele sărace în carne roșie și carne procesată, dar bogate în legume, fructe și cereale integrale sunt asociate cu un risc mai scăzut de a dezvolta cancer. Dietele sărace în carne roșie și carne procesată, dar bogate în grăsimi nesaturate, fructe, legume, cereale integrale și fibre pot proteja împotriva diabetului zaharat de tip 2 și este posibil să îmbunătățească sensibilitatea la insulină.

Dietele sărace în glucide, dar care includ și carne roșie și grăsime, au fost asociate cu o scădere ponderală, control glicemic și o îmbunătățire a sensibilității la insulină. Mare atenție, aceste diete trebuie supravegheate medical, deoarece consumul în exces de carne roșie și grăsimi poate prezenta efecte adverse. Numeroase studii vin să demonstreze că dietele bogate în alimente cu un indice glicemic crescut sau mediu sunt asociate cu un risc crescut în ceea ce privește diabetul zaharat de tip 2. Cu toate acestea, asocierea cu apariția cancerului este mixtă. Din cauza faptului că alimentele bogate în zaharuri contribuie la supraponderalitate și obezitate, Societatea Americană pentru Cancer, Forumul Internațional de Cercetare a Cancerului și Institutul American de Cercetare a Cancerului recomandă limitarea consumului acestor alimente.

Activitatea fizică

Toate studiile sugerează că activitatea fizică este asociată cu un risc scăzut de cancer de colon, sân sau endometru. S-a demonstrat, de asemenea, că activitatea fizică are un rol protectiv în metabolismul glucidic. În concluzie, stilul de viață face diferența dintre sănătate și boală.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Tratat român de boli metabolice – editat de Viorel Șerban – volumul 2, pag. 645–655;
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2890380/pdf/zdc1674.pdf;
3. https://spectrum.diabetesjournals.org/content/27/4/276.full-text.pdf.

Dr. Oana Pop

Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Oradea