Ligamentele colaterale ale genunchiului

Dr. Alin Popescu, medic primar medicină sportivă , secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby

Rezumat:

Ligamentele colaterale sunt structuri ale genunchiului lezate frecvent. Afectarea lor presupune exercitarea unei forte importante, precum o cazatura la schi sau un impact direct la nivelul partii laterale a piciorului.

Abstract:

Collateral ligaments are commonly injured knee structures. Their impairment involves the exercise of significant force, such as a fall from skiing or a direct impact to the side of the foot.

Ligamentele colaterale ale genunchiului, inrroducere

Exista doua ligamente colaterale, unul de fiecare parte a genunchiului, care limiteaza miscarile laterale la acest nivel. Ligamentul colateral medial (LCM) se afla pe partea interna a genunchiului, vecin cu genunchiul alaturat, iar ligamentul colateral lateral (LCL) pe partea opusa, in exterior. Ligamentele colaterale, alaturi de ligamentul incrucisat posterior, nu permit tibiei sa se deplaseze posterior pe femur. Ligamentul colateral medial reduce rotatia tibiei pe femur.

Daca o forta puternica determina intinderea acestor ligamente, ele se pot rupe. Ruptura poate sa apara in regiunea de mijloc sau la oricare dintre capete, acolo unde se fixeaza la nivelul osului. Daca impactul este foarte puternic, pot sa apara leziuni si la nivelul altor structuri ale genunchiului. Cea mai frecventa combinatie este ruptura LCM si cea a ligamentului incrucisat anterior.

Rupturile LCM sunt mai frecvente decat cele ale ligamentului lateral, dar o ruptura a LCL are mai mari sanse de a cauza instabilitatea genunchiului. Explicatia este data de faptul ca suprafata superioara a tibiei prezinta o depresiune in vecinatatea LCM si este neteda in vecinatatea LCL, favorizand alunecarile si generand in consecinta instabilitate.

Cauzele leziunilor ligamentelor colaterale

Leziunile la acest nivel apar in timpul desfasurarii activitatilor sportive, precum schiatul sau fotbalul, atunci cand miscarea gambei este fortata spre una dintre cele doua parti: medial, spre celalalt genunchi, sau lateral. O lovitura aplicata in portiunea externa a genunchiului in timp ce talpa este fixata la sol poate genera ruperea LCM. Alunecand pe gheata, piciorul se deplaseaza spre exterior. Greutatea corpului genereaza o forta neobisnuita care se transmite spre interiorul genunchiului si poate rupe LCM.

LCL se rupe sub actiunea unei forte care actioneaza din interior si impinge genunchiul spre exterior sau in caz de hiperextensie a genunchiului.

Simptome

O forta suficient de puternica sa rupa unul dintre ligamentele colaterale lezeaza si tesuturile moi din jurul genunchiului, care devin tumefiate sau sangereaza. Se poate produce hemoragie si in interiorul articulatiei. Genunchiul doare mai ales cand se lasa greutate pe piciorul in cauza. Dupa ce tumefactia si durerea initiala cedeaza, genunchiul este instabil si uneori nu poate suporta greutatea corpului.

Afectarea cronica, pe termen lung, senzatia de instabilitate datorata unei leziuni mai vechi a ligamentelor, este o problema frecvent intalnita. Daca ligamentul afectat se vindeca, dar nu in totalitate, un anumit grad de instabilitate va fi resimtit in continuare. Genunchiul va ceda si va fi dureros in caz de suprasolicitare.

Diagnosticul leziunilor colaterale ale genunchiului

Examinarea clinica initiala indica de obicei structurile lezate. In anumite cazuri, durerea intensa sau contractura musculara ingreuneaza examinarea genunchiului. De aceea, doctorul poate indica o perioada de repaus cu genunchiul imobilizat in orteza, urmata de o reexaminare in 5-7 zile.

Exista anumite teste care indica lezarea ligamentelor colaterale. La aplicarea unei forte de lateralitate de catre medic, o miscare prea mare de-a lungul liniei articulare intre tibie si femur indica o leziune a ligamentului colateral. Durerea la nivelul liniei articulare, fara o deplasare laterala semnificativa, poate fi semn al unei leziuni mai usoare (ruperea catorva fibre ligamentare).

Radiografia e utila pentru a exclude orice leziune osoasa.

RMN se indica daca exista suspiciunea unor leziuni multiple, inclusiv afectarea ligamentului incrucisat anterior sau menisc.

Tratament

Nechirurgical

Scopul initial al tratamentului este reducerea durerii si a inflamatiei. Repausul, medicatia antiinflamatorie, un bandaj compresiv aplicat timp de cateva saptamani in functie de gravitatea leziunii si eventual utilizarea unor carje pentru a evita solicitarea membrului afectat sunt utile acestui scop.

Terapia fizicala, constand in gheata, aplicata precoce dupa momentul accidentarii, stimulare electrica si repaus cu piciorul ridicat deasupra nivelului inimii, este extrem de utila in completarea schemei de tratament.

Chirurgical

Persoanele care, in ciuda tratamentului aplicat, continua sa aiba perioade de instabilitate si tumefactie sau leziunile multiple la nivelul genunchiului necesita tratament chirurgical.

Repararea chirurgicala a ligamentului lezat presupune in primul rand o incizie la nivelul pielii. Daca ligamentul a fost smuls din insertia sa la nivelul osului, va fi reatasat prin suturi puternice sau cu ajutorul unor carlige speciale numite ancore. Rupturile din zona mijlocie ligamentara se repara prin apropierea si coaserea capetelor.
Reconstructia ligamentara indicata in caz de instabilitate sau tumefiere cronica a genunchiului consta in intarirea ligamentului afectat sau inlocuirea acestuia cu o grefa de tendon.

Pentru a intari ligamentul, chirurgul detaseaza un capat al ligamentului din zona lui de insertie la nivelul osului si il reatasaza intr-o alta zona prin sutura sau carlige metalice, astfel incat acesta sa devina mai rezistent.

Cand ligamentul este grav afectat si devine imperios necesara inlocuirea lui, se poate apela la doua metode: tendonul muschiului semitendinos propriu (autogrefa) sau folosirea de tesut de la un donator (allogrefa).

Recuperarea

Nechirurgicala

Leziunile minore se recupereaza in 4-6 saptamani, rupturile moderate in aproximativ 2 luni, iar rupturile severe necesita circa 3 luni pentru vindecare. Daca simptomele persista mai mult de 3 luni, bolnavul necesita interventie chirurgicala. Rupturile severe la nivelul LCL au tendinta de a genera instabilitatea genunchiului si de obicei nu raspund bine la tratamentul conservator.

Postchirurgicala

Pacientii sunt sfatuiti sa respecte recomandarile in ceea ce priveste greutatea care trebuie plasata pe picior in timpul mersului sau in cazul adoptarii pozitiei verticale. Pana la sase saptamani dupa interventie, indicatia este de a menaja piciorul respectiv.

Terapia fizicala are drept scop reducerea durerii, incarcarea corespunzatoare a membrului supus interventiei chirurgicale, imbunatatirea fortei musculare si a amplitudinii de miscare.

Bicicleta stationara, stretchingul usor sau presiunea usoara aplicata la nivelul articulatiei de catre specialist pot fi efectuate precoce, ajutand la recastigarea amplitudinii de miscare. Aceste exercitii sunt utile si pentru intarirea muschiului cvadriceps, situat pe fata anterioara a coapsei. Pe masura ce simptomele se diminueaza si forta musculara creste, gradul de dificultate al exercitiilor poate fi crescut.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Cand amplitudinea de miscare a genunchiului este redobandita si forta musculara corespunzatoare, este posibila reluarea gradata a muncii sau a activitatilor sportive. Pentru sportivii care doresc reluarea rapida a antrenamentelor, orteza mobila pentru genunchi, care protejeaza ligamentele colaterale si sustine genunchiul, este foarte utila. Vizitele regulate la specialist trebuie completate de un program de exercitii efectuate acasa.