Lordoza: cum se manifestă și ce tratamente sunt recomandate

Lordoza reprezintă, de fapt, o curbură fiziologică a coloanei vertebrale în regiunea cervicală și în cea toracală. Aceste două curburi, pe lângă curburile cifotice, asigură postura normală și, de asemenea, echilibrul biomecanic al corpului. Totuși, putem vorbi despre lordoză patologică în momentul în care curbura devine excesivă, cu un unghi de deschidere mult prea mare. De cele mai multe ori, curbura excesivă apare la nivelul regiunii lombare, devenind problematică atunci când curbura lombară depășește valorile normale (unghi de 50-60°, în funcție de metoda avută în vedere). În acest context, arcul lombar se accentuează și pelvisul se deplasează spre anterior.

Lordoza – cauze și factori de risc

De obicei, deformările patologice ale coloanei vertebrale – atât în sensul unei cifoze exagerate, cât și în sensul unei lordoze exagerate sau unei scolioze – sunt cauzate de postura defectuoasă, prelungită, care favorizează creșterea unghiului de curbură. De exemplu, lordoza posturală este accentuată de statul prelungit în pe scaune, în special cele cu suprafață tare, precum și statul în picioare. Obezitatea pune presiune excesivă pe coloana lombară, accentuând curbura de la acest nivel, motiv pentru care persoanele supraponderale deseori au și lordoză. Instabilitatea coloanei și accentuarea lordozei este cauzată și de slăbiciunea mușchilor abdominali și paravertebrali.

Alți factori care cresc riscul de (hiper)lordoză sunt următorii:

• afecțiuni congenitale, cum ar fi displazia șoldului, spina bifida, anomalii ale vertebrelor;
• tulburări neuromusculare, cum ar fi paralizia cerebrală, distrofia musculară;
• traumatismele sau intervențiile chirurgicale, cum ar fi fuziunea spinală, fracturile la nivelul vertebrelor;
• sarcina duce la o formă temporară de lordoză;
• afecțiuni precum discita, osteoporoza, spondilolitesteza, cifoza, cresc riscul de lordoză;
• ridicarea necorespunzătoare de greutăți sau practicarea sporturilor care implică un anumit grad de hiperextensie a spatelui;
• copiii și adolescenții aflați în perioada de creștere accelerată sunt mult mai predispuși la o serie de modificări posturale, printre care și lordoza.

În ceea ce privește adulții, vârsta înaintată (peste 50 de ani) reprezintă un factor de risc, probabil ca urmare a modificărilor degenerative asociate înaintării în vârstă. De asemenea se observă că cifoza și lordoza sunt, în unele cazuri, asociate, mai frecvent diagnosticate în rândul femeilor.

Lordoza – simptome și manifestări clinice

De multe ori, persoana afectată nu își dă seama că prezintă o curbură excesivă la nivelul regiunii lombare sau cervicale. Simptomele tind să fie destul de vagi, frecvent puse pe seama unei cauze diferite. De asemenea, acestea pot să difere în funcție de tipul de hiperlordoză:

Lordoza lombară

• Curbura evidentă în partea inferioară a spatelui, cu accentuarea arcului lombar, iar pelvisul proemină spre anterior (motiv pentru care fesele și fundul proemină spre posterior). De cele mai multe ori, aceste modificări posturale anormale sunt observate de către alte persoane;
• Când persoana stă în poziție de decubit dorsal, se observă o distanță foarte mare între podea și regiunea lombară;
• Dureri și rigiditate în partea inferioară a spatelui, senzația de înțepenire;
• Spasme musculare;
• Dificultăți în a executa anumite mișcări, cum ar fi aplecarea spre înainte;
• În cazuri severe, se poate ajunge la radiculopatie, cu durere care iradiază spre picioare și cu parestezii (amorțeli, furnicături).

Lordoza cervicală

• Rigiditate la nivelul gâtului, senzația de înțepenire;
• Parestezii;
• Dureri nejustificate de cap;
• Tensiune musculară;
• Limitarea mișcărilor (dificultatea de a înclina capul înainte-înapoi, de a-l roti spre dreapta-stânga).

Clinic, putem vorbi despre două tipuri de lordoză – flexibilă, care apare în absența deformărilor structurale, de obicei reversibilă prin ajustarea posturii și fixă, asociată cu modificări structurale ireversibile, cum ar fi deformările osoase sau fuziunea vertebrelor la nivel cervical sau lombar. Lordoza fixă, cu toate acestea, este mult mai rară, pe când cea flexibilă este mai frecventă. Este foarte important ca deformarea patologică a coloanei să fie observată în timp util, deoarece este vorba despre o patologie cu caracter progresiv: cu cât se intervine mai târziu, cu atât deformarea se va accentua. În unele cazuri, forma flexibilă evoluează, în cele din urmă, spre forma fixă.

Lordoza – alternative de tratament recomandate

Tratamentul pentru lordoză se individualizează în funcție de stadiul acesteia. În primă instanță, se intervine cu măsuri conservatoare, foarte eficiente. În cazurile mai severe, când deja vorbim despre un grad ridicat de hiperlordoză, intervențiile chirurgicale reprezintă singura soluție.

Kinetoterapia

Kinetoterapia reprezintă principala alternativă de tratament recomandată în caz de lordoză. Un specialist va elabora un program specific de exerciții terapeutice atent dozate și controlate, care au rolul de a corecta curbura anormală. De obicei, exercițiile pentru lordoză au drept scop:

• întărirea mușchilor abdominali și paravertebrali, pentru a susține coloana. Este deosebit de important să existe echilibru între mușchii ventrali (abdominali) și dorsali (paravertebrali), deoarece aceștia asigură postura normală a corpului uman;
• exerciții de întindere pentru a îmbunătăți flexibilitatea regiunii lombare, care devine foarte rigidă în caz de lordoză. De asemenea, acestea îmbunătățesc și postura;
• corectarea mersului și alinierii posturale prin metode specifice, cum ar fi tehnica McKenzie (deseori folosită în tratarea problemelor de statică vertebrală).

Utilizarea ortezelor

• Există mai multe tipuri de corsete pentru lordoză, în special lombare, eficiente în special în cazurile ușoare, la copii și adolescenți.
• Purtarea acestora trebuie făcută sub monitorizare periodică, pentru a se preveni și atrofierea suplimentară a mușchilor posturali. De asemenea, ortezele ar trebui alese doar la indicațiile medicului specialist, în urma unei consultații amănunțite.

Tratament medicamentos

În unele cazuri, persoanele cu lordoză pot avea nevoie de analgezice și antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii. Miorelaxantele pot fi recomandate în cazul în care persoana afectată are și spasme musculare severe și dureroase. Pot fi necesare și modificări ale stilului de viață, care ar implica adaptarea mediului de lucru sau școlar pentru a reduce solicitarea excesivă a coloanei. Persoanele cu lordoză care lucrează la computer ar trebui să folosească un scaun ergonomic și, periodic, să ia pauze de 10-15 minute, făcând mișcare. Bineînțeles, tratamentul medicamentos nu rezolvă sub nicio formă cauza, însă ajută la gestionarea mult mai ușoară a simptomelor.

Tratament chirurgical

Alternativele chirurgicale în caz de lordoză sunt rezervate strict cazurilor severe, când persoana are un grad de curbură mult prea mare, iar tratamentele conservatoare nu s-au dovedit eficiente. De asemenea, dacă există un grad ridicat de compresie radiculară, cu simptome severe, atunci se poate opta mult mai devreme pentru o astfel de intervenție. Alternativele includ:

• Fuziunea vertebrală cu stabilizarea coloanei vertebrale prin unirea efectivă a vertebrelor de la nivelul regiunii afectate (cervicală sau lombară);
• Corectarea curburii prin utilizarea tijelor și șuruburilor care realiniază coloana în poziția sa fiziologică.

Totuși, este foarte important de menționat că, întotdeauna, după o intervenție de această natură va fi necesară și recuperarea prin kinetoterapie. În perioada sarcinii se recomandă ca femeia să urmeze un program de exerciții pre- și postnatale, pentru a-și restabili tonusul muscular. Atunci când greutatea excesivă reprezintă un factor predispozant, intervențiile nutriționale și diferitele programe viabile de scădere în greutate ajută la reducerea riscului de a dezvolta afecțiunea. Cu cât se intervine mai rapid, cu atât prognosticul asociat tratamentului este unul mai bun. Fără un tratament rapid, deformarea progresează și, implicit, simptomele asociate devin mai evidente.

Referințe bibliografice:

1. DeSai C, Reddy V, Agarwal A. Anatomy, Back, Vertebral Column. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK525969/;
2. Etiology of lumbar lordosis and its pathophysiology: a review of the evolution of lumbar lordosis, and the mechanics and biology of lumbar degeneration. Carolyn J. Sparrey Ph.D., Jeannie F. Bailey M.A., Michael Safaee B.S., Aaron J. Clark M.D., Ph.D., Virginie Lafage Ph.D., Frank Schwab M.D., Justin S. Smith M.D., Ph.D., and Christopher P. Ames M.D. Link: https://thejns.org/focus/view/journals/neurosurg-focus/36/5/article-pE1.xml;
3. DeSai C, Agarwal A. Neuroanatomy, Spine. [Updated 2023 Aug 14]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526133/;
4. The relationships between low back pain and lumbar lordosis: a systematic review and meta-analysis. Se-Woong Chun, MD, MSa ∙ Chai-Young Lim, MDb ∙ Keewon Kim, MD, MSb ∙ Jinseub Hwang, PhDc ∙ Sun G. Chung, MD, PhD. Link: https://www.thespinejournalonline.com/article/S1529-9430(17)30191-2/fulltext;
5. Lumbar lordosis. Ella Been, PT, PhDa,b [email protected] ∙ Leonid Kalichman, PT, PhDc. Link: https://www.thespinejournalonline.com/article/S1529-9430(13)01385-5/fulltext.