Lupusul eritematos sistemic, o boală autoimună complexă

Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună sistemică, care apare atunci când sistemul imunitar atacă propriile țesuturi și organe. Inflamația cauzată de lupus poate afecta articulațiile, pielea, rinichii, celulele sangvine, creierul, inima și plămânii. Această boală poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele și simptomele pot fi asemănătoare cu ale altor afecțiuni. Semnul distinct al lupusului este o erupție facială pe ambii obraji, asemănătoare cu aripile unui fluture.

Cazurile de lupus nu seamănă între ele

Semnele și simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta lent, pot fi ușoare sau severe, temporare sau permanente. Majoritatea pacienților cu lupus prezintă o formă ușoară caracterizată prin erupții. Există și cazuri în care simptomele se pot înrăutăţi, apoi se îmbunătățesc sau chiar dispar complet pentru o perioadă de timp. Cele mai frecvente semne includ oboseală, febră, dureri articulare, erupţii la nivelul obrajilor şi nasului sau pe alte părţi ale corpului, leziuni cutanate care apare odată cu expunerea la soare, dureri în piept, respiraţie îngreunată, dureri de cap etc. Boala este mai frecventă în cazul femeilor. Deși lupusul afectează persoanele de toate vârstele, cel mai adesea este diagnosticat între 15 și 45 de ani.

Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună

Astfel, aceasta apare atunci când sistemul imunitar atacă țesutul sănătos. Persoanele cu predispoziție moștenită pentru lupus pot dezvolta boala atunci când intră în contact cu anumiţi factori din mediu.

Expunerea la soare poate provoca leziuni ale pielii în cazul persoanelor care suferă de lupus;
Infecţiile cu Citomegalovirus şi cu virusul Epstein-Barr sunt considerate cauze ale apariţiei lupusului. Acestea fac parte din familia virusurilor herpetice, însă simptomele apar rar, mai ales în cazul persoanelor tinere;
Lupusul poate fi declanșat de anumite medicamente pentru tensiunea arterială, anticonvulsive și antibiotice.

Lupusul poate afecta mai multe sisteme

Rinichii – lupusul poate provoca leziuni renale grave, iar insuficiența renală este una dintre principalele cauze de deces în rândul persoanelor cu această boală;
Creierul și sistemul nervos central – în astfel de cazuri pacienţii vor prezenta dureri de cap, amețeli, modificări de comportament, probleme de vedere și chiar accidente vasculare cerebrale sau convulsii. Multe persoane cu lupus au probleme de memorie și dificultăţi de exprimare;
Vasele de sânge – lupusul poate provoca inflamaţia vaselor de sânge (vasculită), coagularea acestuia şi anemie;
Plămânii – lupusul creşte riscul dezvoltării inflamaţiilor mucoasei cavităţii toracice (pleurezie), care pot îngreuna respiraţia. În unele cazuri, pacienţii pot prezenta semne ale pneumoniei;
Inima – lupusul poate provoca inflamații ale mușchilor inimii, arterelor sau membranei cardiace (pericardită).

Alte tipuri de complicaţii cauzate de lupus

Infecţiile – persoanele cu lupus sunt mai vulnerabile la infecții, deoarece atât boala, cât și tratamentele sale pot slăbi sistemul imunitar;
Complicații în sarcină – femeile cu lupus prezintă un risc crescut de avort spontan. Lupusul crește riscul de hipertensiune arterială în timpul sarcinii (preeclampsie) și a nașterii premature.

Lupusul eritematos sistemic – tipuri

Lupusul eritematos sistemic (LES) este cea mai frecventă formă a bolii. Denumirea provine de la faptul că boala afectează sisteme diferite de organe. Boala se caracterizează prin inflamația rinichilor, articulațiilor și a pielii. Sistemele cardiovasculare și nervoase pot fi, de asemenea, afectate.
Lupusul cutanat acut este o formă specifică de lupus limitată la nivelul pielii. 5% dintre persoanele cu această formă pot dezvolta LES mai târziu în viață. Acest tip de boală se poate diagnostica prin intermediul unei biopsii. Există mai multe tipuri de lupus eritematos cutanat: lupus cutanat subacut şi cronic.
Lupusul indus de medicamente este o formă temporară a bolii, iar simptomele dispar în decurs de câteva luni de la oprirea tratamentului.
Lupusul neonatal este o afecţiune rară care afectează bebelușii ai căror mame prezintă anticorpi autoimuni. Mama transmite aceşti anticorpi fătului prin placentă. Cu toate acestea, 25% dintre femeile care dau naştere copiilor cu lupus nu prezintă simptome ale bolii.

Cum poate fi diagnosticat un pacient cu lupus

Diagnosticarea lupusului este dificilă, deoarece semnele și simptomele diferă considerabil de la o persoană la alta. Acestea pot varia în timp și se pot suprapune cu cele ale multor alte tulburări. Un singur test nu poate diagnostica boala, procesul implicând un examen clinic amănunţit, analiza antecedentelor familiale, a simptomelor şi alte boli autoimune.

Investigații de laborator – acestea măsoară numărul celulelor roşii, albe şi trombocitelor din sânge, precum şi valoarea hemoglobinei. Rezultatele pot indica apariţia anemiei, care se poate dezvolta atunci când pacientul se confruntă cu lupusul;
Teste pentru evaluarea rinichilor şi ficatului – aceste teste pot verifica dacă rinichii şi ficatul funcţionează normal, lupusul afectând de multe ori aceste organe;
Analiza urinei – examinarea unei probe de urină poate arăta nivelul de proteine care se poate modifica dacă rinichii au fost afectaţi;
Testele imagistice – dacă medicul suspectează faptul că lupusul a afectat plămânii sau inima pacientului, acesta poate propune efectuarea unei ecografii cardiace sau a unei radiografii pulmonare.

Tratamentul va fi prescris în funcţie de simptome

Astfel, pentru a se stabili un tratament corect este necesară o discuţie cu medicul specialist. Pe măsură ce semnele se înrăutăţesc sau se îmbunătăţesc, medicul va schimba medicația sau modifica dozele administrate pacientului. Stilul de viaţă reprezintă o parte importantă.

Medicamentele care se administrează includ:

loţiuni care conţin steroizi – acestea pot fi aplicate pe erupţiile cutanate, fiind sigure şi eficiente mai ales în cazul erupţiilor uşoare. În plus, tratamentul cu steroizi este recomandat şi în cazul în care lupusul a afectat organele interne;
hidroxiclorohina – aceste medicamente sunt indicate atunci când pacientul suferă de simptome uşoare ale lupusului precum erupții ale pielii sau dureri ale articulaţiilor;
cliclofosfamidă – tratează formele severe de lupus, însă slăbeşte sistemul imunitar;
azatioprina;
metotrexat – mulți medici îl utilizează pentru boli de piele, artrită și alte afecțiuni care nu se îmbunătățesc cu medicamente precum hidroxiclorochina sau doze mici de steroizi.

Lupusul eritematos sistemic, influenţa stilului de viaţă

Pacienţii sunt sfătuiţi de către specialişti să se consulte în permanenţă cu medicii şi să efectueze controale periodice pentru a preveni apariţia lupusului. În plus, aceştia trebuie să se ferească de razele soarelui, folosind SPF. Sunt recomandate efectuarea exerciţiilor fizice, care ajută la menținerea oaselor puternice şi reduc riscul de infarct. Renunţarea la fumat şi o dietă sănătoasă sunt factori importanţi în prevenirea lupusului.

Surse: mayoclinic.org; webmd.com; nhs.uk