Migrene: tipuri, factori declanșatori și tehnici de ameliorare a durerii

Migrena se definește ca fiind un tip de cefalee primară cu etiologie complexă, caracterizată prin episoade recurente de durere cu caracter pulsatil, predominant unilaterală, adesea însoțită de fotofobie și fonofobie, greață și vărsături. Conform statisticilor, 12% din populația generală se confruntă în mod periodic cu migrene. Există mai multe tipuri de migrene, clasificate în principal după mai multe variabile, cum ar fi durata simptomelor și prezentarea acestora. Chiar dacă mecanismele care duc la apariția migrenelor nu sunt pe deplin elucidate, s-au vehiculat mai multe teorii care vizează disfuncțiile sistemului trigeminovascular sau eliberarea neuropeptidelor vasoactive.

Fiziopatologia migrenelor

Migrena este rezultatul unei disfuncții neurovasculare complexe, care implică disfuncții, dar și alterări, ale mai multor sisteme. Unul dintre acestea este sistemul trigeminovascular. Activarea neuronilor aferenți trigeminali determină eliberarea neuropeptidelor vasoactive (substanța P și neurokinina A, CGRP-ul), ceea ce declanșează vasodilatație meningeală, inflamație neurogenă. Fenomenul numit „depresie corticală răspândită” (CSD) generează disfuncție neuronală, uzual corelată cu apariția aurei migrenoase. Disfuncția neurotransmițătorilor, cum este serotonina, ar avea implicații: scăderea nivelului sinaptic al acestuia susține inițierea crizelor migrenoase.

Tipuri de migrene

Conform Headache Classification Committee of the International Headache Society, clinic pot fi diferențiate mai multe tipuri de migrene:

Migrena fără aură (migrena comună)

Dintre principalele tipuri de migrene, acesta este cea mai comun (75-80% din cazuri), și implică atacuri recurente de cefalee care durează între 4-72 de ore. Durerea este de obicei unilaterală și de calitate pulsatorie, de intensitate moderat-severă, exacerbată de efortul fizic, asociată cu stări de greață, fotofobie și fotofonie.

Migrena cu aură

Se caracterizează prin simptome neurologice tranzitorii (o așa-zisă „aură”), care pot implica de exemplu tulburări vizuale, senzoriale, de vorbire, motorii, retiniene care preced sau, deși relativ rar, însoțesc cefaleea. Aura poate fi vizuală (scotoame scintilante, fotopsii, hemianopsie), însă poate fi și senzorială (parestezii) sau motorie (slăbiciune musculară). Atacurile sunt recurente, iar durata lor variază (de obicei câteva minute). Mecanismul apariției implică depresia corticală răspândită și propagarea unei unde anormale de activitate neuronală.

Migrena cronică

Este definită drept durerea de cap prezentă ≥15 zile/lună, timp de >3 luni, cu caracteristici clare de migrenă prezente în cel puțin 8 zile/lună. Poate rezulta din utilizarea excesivă de analgezice (medication-overuse headache – MOH).

Migrena probabilă

Acest tip clinic presupune apariția unui atac nespecific de migrenă, căruia îi lipsește una dintre caracteristicile necesare pentru ca durerea să fie catalogată drept migrenoasă. Pe de altă parte, durerea nu îndeplinește criteriile clinice pentru a fi clasificată drept un alt tip de migrenă. Uzual, aceste tipuri de migrene sunt subdiagnosticate.

Migrena hemiplegică

Este o formă rară caracterizată prin deficit motor unilateral tranzitoriu. Poate avea și un substrat genetic (mutații în genele CACNA1A, ATP1A2, SCN1A).

Migrena bazilară (migrena cu aură a trunchiului cerebral).

Este mai frecventă la pacientele tinere și se caracterizează prin simptome de afectare specifică a trunchiului cerebral: vertij, diplopie, ataxie, disartrie.

Migrene – cauze și factori de risc

La baza apariției diferitelor tipuri de migrene stau foarte multe mecanisme fiziopatologice, încă incomplet elucidate. Se crede că migrenele rezultă din sinergia între factorii genetici, de mediu și neurologici. Cercetările indică faptul că aceste dureri de cap sunt într-o directă asociere cu o serie de mecanisme precum activitatea cerebrală anormală care afectează semnalul nervos, dar și neurotransmițătorii și vasele de sânge de la nivel cerebral.

Genetica și ereditatea

Migrena are o componentă genetică semnificativă, riscul de apariție a migrenelor fiind de 3 ori mai mare în cazul în care membrii familiei suferă de migrene. Totuși, nu a fost identificat vreun model specific de moștenire. Migrena hemiplegică familială este un tip specific de migrenă, în care apar mutații în genele care codifică canale implicate în transmiterea impulsului nervos:

• tipul 1: mutații ale genei CACNA1A;
• tipul 2: mutații ale genei ATP1A2;
• tipul 3: mutații ale genei SCN1A.

Mutațiile la nivelul genelor PRRT2 și SLC4A4 sunt, de asemenea, asociate cu acest tip clinic.

Sindromul MELAS

Sindromul MELAS este caracterizat prin encefalomiopatie mitocondrială, acidoză lactică și, în egală măsură, episoade asemănătoare accidentului vascular cerebral. Este o tulburare sistemică ale cărei prezentări pot include migrene recurente.

Arteriopatie autozomal dominantă cerebrală cu infarcte subcorticale și leucoencefalopatie

Afecțiunea, prescurtată CADASIL, este o angiopatie cu moștenire autosomal dominantă care, la bază, are mutații ale genei NOTCH3. CADASIL se prezintă cu migrene cu aură (prodrom în 80% din cazuri) la 50% dintre persoanele afectate.

Vasculopatia retiniană cu leucodistrofie cerebrală (RVCL)

RVCL este o angiopatie cauzată de mutații la nivelul genei TREX1. Peste 60% dintre pacienții cu RVCL prezintă migrene recurente.

Hemipareza infantilă ereditară, tortuozitatea arteriolară a retinei și leucoencefalopatie

Afecțiunea, prescurtată HIHRATL, are un model de moștenire autozomal dominant și afectează în principal vasele retiniene și cerebrale. Pacienții cu HIHRATL se poate confrunta cu diferite tipuri de migrene.

Factori declanșatori ai migrenelor

Stările de sevraj sau expunerea la anumiți factori declanșatori contribuie la apariția diferitelor tipuri de migrene. Conform unui studiu, la peste 75% dintre participanți apariția unei migrene a fost precedată de expunerea la potențiali factori declanșatori. Acești factori includ:

Dintre aceștia, stresul, fluctuațiile hormonale și nerespectarea meselor zilnice (un aport caloric redus) sunt considerați factori specifici pentru declanșarea anumitor tipuri de migrene.

Migrene – tehnici de ameliorare a durerilor asociate

Tratamentul migrenei include strategii farmacologice și non-farmacologice, personalizate mai ales în funcție de severitate și frecvența atacurilor. Gestionarea durerilor în timpul unui episod de atac este deosebit de dificilă. Se recomandă retragerea într-un loc cât mai liniștit, odihnitor, ferit de zgomote și lumini puternice. Masarea tâmplelor cu mișcări circulare ar putea ajuta, într-o oarecare măsură, la ameliorarea durerii resimțite.

Tratament farmacologic

Se bazează în principal pe medicamente abortive, care se administrează, în mod ideal, la debut. În formele ușoare, antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, naproxen) se pot dovedi foarte eficiente. Triptanii (sumatriptan, rizatriptan) induc vasoconstricție selectivă la nivelul arterelor cerebrale, reducând durerea. Ditanurii (lasmiditan) reprezintă o alternativă la triptani, în cazul în care există contraindicați vasculare. Gepanții (ubrogepant, rimegepant) sunt inhibitori CGRP eficienți în caz de migrene rezistente la triptani. Medicamentele profilactice sunt indicate atunci când migrena apare ≥4 zile/lună: beta-blocante, antiepileptice și antidepresive triciclice.

Strategii non-farmacologice

În caz de migrene, modificarea stilului de viață joacă un rol deosebit de important. Evident, de dorit este să se identifice factorii declanșatori și să se evite pe cât este posibil. Se recomandă și respectarea unui program regulat de somn, hidratarea adecvată, limitarea consumului de cafea. În unele cazuri, gestionarea stresului prin meditație, mindfulness, yoga, este foarte eficientă în reducerea episoadelor de migrene. Stimularea nervului vag și nervului occipital, folosindu-se dispozitive de neuromodulare (gammaCore, Cefaly) sunt folosite pentru profilaxie și tratament. În timpul unui atac se recomandă odihna, hidratarea, evitarea luminii și zgomotelor puternice.

Referințe bibliografice:

1. Pescador Ruschel MA, De Jesus O. Migraine Headache. [Updated 2024 Jul 5]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560787/;
2. Lew C, Punnapuzha S. Migraine Medications. [Updated 2023 May 1]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553159/;
3. Gupta J, Gaurkar SS. Migraine: An Underestimated Neurological Condition Affecting Billions. Cureus. 2022 Aug 24;14(8):e28347. doi: 10.7759/cureus.28347. PMID: 36168353; PMCID: PMC9506374. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9506374/;
4. Amiri P, Kazeminasab S, Nejadghaderi SA, Mohammadinasab R, Pourfathi H, Araj-Khodaei M, Sullman MJM, Kolahi AA, Safiri S. Migraine: A Review on Its History, Global Epidemiology, Risk Factors, and Comorbidities. Front Neurol. 2022 Feb 23;12:800605. doi: 10.3389/fneur.2021.800605. PMID: 35281991; PMCID: PMC8904749. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8904749/.

Foto: Shutterstock