Mușcătura de păianjen – simptome, reacții alergice, tratament, prevenție

Majoritatea păianjenilor nu provoacă simptome semnificative sau grave în cazul mușcăturii datorită cantității mici de venin injectată. O mușcătură de păianjen devine periculoasă în cazul anumitor specii, când cantitatea de venin este mai mare sau în cazul persoanelor alergice. În cazuri rare, pot produce erupții cutanate accentuate sau chiar necroză.

Mușcătura de păianjen este adesea suspicionata în cazul unor alte înțepături de insecte care sunt mai dureroasă sau cu simptome locale mai severe. În multe rapoarte despre mușcături de păianjen nu este clar dacă a avut loc într-adevăr o mușcătură de păianjen, deoarece nu a fost identificată clar insectă care ar fi produs respectivă mușcătura [1].

Mușcătura de păianjen poate fi:

• cu injectare de venin;
• fără injectare de venin (mușcătura uscată) [2,5].

Mușcătura de păianjen – simptome

În general, există câteva tipuri de mușcături de păianjen produc simptome severe asupra oamenilor:

• mușcătura de păianjen din specia văduva neagră;
• mușcătura de păianjen maro;
• mușcătura de păianjen rătăcitor din Brazilia;
• mușcătura de păianjen australian cu pânză-pâlnie.

Veninurile de păianjen semnificative din punct de vedere medical conțin diferite combinații și concentrații de agenți necrotici, neurotoxine și compuși activi farmacologic, cum ar fi serotonină. Cu toate acestea, din cauza contactului destul de limitat dintre unele specii de păianjeni și oameni, decesele au fost întotdeauna rare.

Mușcătura de păianjen are ca simptome:

• purit și erupție cutanata sau inflamația locului mușcăturii , uneori cu formarea unei vezicule;
• durere la locul mușcăturii;
• dureri musculare sau crampe;
• transpirație abundență;
• dispnee;
• cefalee;
• greață și vărsături;
• febră;
• frisoane;
• anxietate sau neliniște;
• tensiune arterială crescută.

În cazul mușcăturii de păianjen neveninos, durerea locală persistă în medie 5 – 60 minute. În cazul mușcăturii de păianjen cu injectare de venin, durerea este mai intensă sau cu intensitate crescândă și persistă până la 24 ore sau chiar mai mult. În cazuri rare, apar sângerări la locul mușcăturii.

Cele mai multe mușcături de păianjen recluși sunt minore, cu necroză mică sau deloc. Cu toate acestea, un număr mic de mușcături produc leziuni cutanate necrotice. Rareori, mușcăturile pot provoca simptome severe și generalizate, cu decese ocazionale. Mușcătura de păianjen poate avea efecte severe cel mai frecvent în cazul copiilor, vârstnicilor sau persoanelor cu teren alergic [2,3].

Mușcătura de păianjen văduva neagră – manifestări

O mușcătură de păianjen văduvă neagră se manifestă prin:

• durere ascuțită, asemănătoare unei înțepături;
• locul mușcăturii vizibil sub formă unor urme mici punctiforme provocate de colții păianjenului;
• amorțeală surdă în zona mușcăturii;
• durere severă;
• rigiditate;
• spasme musculare în întregul corp – abdomen, umeri, piept și spate
• creșterea tensiunii arteriale
• dificultăți respiratorii.

Simptomatologia se instalează în câteva minute și poate dura câteva zile. Tratamentul mușcăturii acestui păianjen cuprinde antialgice, echilibrare electrolitică, antispastice, tratamentul hipertensiunii arteriale și antivenin, în cazuri severe [9].

Mușcătura de păianjen maro – manifestări

• Durerea se resimte la locul mușcăturii, în creștere ca intensitate în primele 8 ore după mușcătură.
• Se pot manifesta episoade de febră, frisoane.
• Pot apărea și dureri musculare, resimțite la nivelul corpului.
• Se poate observa local mușcătura cu un centru palid care devine albastru închis sau violet, cu un inel roșu în jur.
• Pot să apară semne de infecție la locul mușcăturii (după câteva zile).
• Se pot resimți probleme de respirație.
• Pot apărea stări de ameţeală și/sau greaţă.

Mușcătura de păianjen maro produce necroză cutanata cu apariția unei cruste și vindecare în aproximativ 3 săptămâni [8].

Reacțiile alergice la mușcătura de păianjen

• Reacție locală accentuată – edem important, inrosirea tegumentului pe o suprafață extinsă, durer intensă, creșterea temperaturii locale;
• Reactie sistemică – anafilaxie – tahicardie, transpirații reci, greață, vărsături, uneori erupții cutranate extinse, dispnee, până la șoc anafilactic [3].

Tratament în mușcătura de păianjen

• spălarea zonei cu apă și săpun;
• aplicarea de comprese reci sau gheață pentru a reduce inflamația;
• antihistaminice;
• antialgice ușoare sau chiar opioide.

În general mușcătura de păianjen nu necesită tratament antibiotic decât în cazuri foarte rare de apariție a suprainfectiei bacteriene.

Pentru cazurle de mușcătura de păianjen din speciile văduva neagră, păianjen maro, păianjen rătăcitor brazilian sau păianjen australian cu pânză-pâlnie este indicate prezentarea la medic de urgență din pricina riscului de reacții severe cauzate de veninul acestora.

Pentru unele tipuri de mușcătura de păianjen există antivenin care se utilizează în cazurile severe [1,7].

Mușcătura de păianjen – prevenție

Prevenția muscaturilor de păianjen  include pe de o parte întreținerea zpatiilor din interiorul și exteriorul locuinței prin curățare regulate pentru evitarea formații de pânze de păianjen, precum și îndepărtarea altor insecte care ar putea atrage păianjenii, mai ales în sezonul cald.

În cazul persdoanelor care călătoresc, lucrează sau petrec mai mult timp în natură sau în spații exterioare se recomandă următoarele măsuri pentru a preveni mușcătura de păianjen:

• purtarea de haine cu mâneci lungi sau pantaloni lungi, pălării, mănuși, cizme;
• controlarea și scuturarea hainelor sau încălțămintei înainte de a le purta, mai ales dacă au stat într-o zona exterioară sau nepurtate o perioada de timp;
• utilizarea de insecticide local și în zonele în care sunt multe insecte [4].

De asemenea se recomandă consultarea surselor de informații autorizate (CDC, ECDC) în cazulm călătoriilor în zone cu vegetație densă, în zonele tropicale sau în anotimpul în care se raportează mai multe cazuri de mușcături de păianjen.

De cele mai multe ori mușcătura de păianjen nu este rezultatul atacului direct al acestuia. O mușcătura de păianjen apare că urmare a unei reacții de apărare și în cazul contactului frecvent sau repetat cu aceștia.

De reținut! Nu orice înțepătura sau tumefactie cu aspect de înțepătură este o mușcătură de păianjen. De asemenea mușcătura de păianjen are raraori efecte severe, dar există specii cu risc, ăla căror venin produce simptome cu potențial sever și efecte pe perioade mai lungi.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Isbister, GK; Fan, HW (10 December 2011). „Spider bite”. Lancet. 378 (9808): 2039–47. doi:10.1016/s0140-6736(10)62230-1. PMID 21762981. S2CID 27408940;
2. Braitberg, George (2009). „Spider bites: Assessment and management” (PDF). Australian Family Physician. 38 (11): 862–67. PMID 19893831. Archived from the original (PDF) on 2013-11-01;
3. „Spider Bite First Aid”. firstaidkits.org.;
4. „Workplace Safety & Health Topics Venomous Spiders”. cdc.gov. February 24, 2012.;
5. https://medlineplus.gov/spiderbites.html;
6. https://www.cdc.gov/niosh/topics/spiders/symptoms.html;
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7534902/;
8. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22946-brown-recluse-spider-bite;
9. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/black-widow-spider-bite.

Dr. Teodora Trusca

medic specialist medicină de familie, manager calitate Clinicile și Spitalul Medicover