Mușcătura de purice – semne distinctive și simptome asociate

Dr. Teodora Trușcă, medic specialist medicină de familie, manager calitate Clinicile și Spitalul Medicover

Cuprins

1. Introducere

2. Mușcătura de purice – semne

3. Reacții alergice la mușcătura de purice

4. Mușcătura de purice – aspecte esențiale

Puricii se definesc drept paraziți hematofagi ai păsărilor și mamiferelor. Puricii adulți nu au aripi, iar larvele deschise la culoare și asemănătoare omizilor. Puricii pot parcurge distanțe foarte mari sărind de până la o sută de ori lungimea corpului lor folosind picioarele și un mecanism asemănător cu un arc. Puricii nu trăiesc în general pe oameni, datorită temperaturii corpului uman, care este mai mică decât cea a gazdelor animale preferate. Sângele uman poate furniza nutrienți pentru purici, de aceea sunt expuși la mușcătura de purice [5].

Introducere

Puricii adulți pot supraviețui câteva luni fără să se hrănească. Mușcătura de purice apare de obicei pe părți accesibile ale corpului, cum ar fi picioarele. Prin mușcătura de purice, saliva acestuia care conține substanțe cu efect anticoagulant ajunge în piele și favorizează hrănirea. Femelele depun ouăle după hrănire. Ouăle sunt de culoare deschisă și au formă ovală. Larvele pot rămâne înglobate în coconi o perioada de câteva săptămâni și ies în cazul percepției unor vibrații sau modificări ale mediului extern. De aceea, există riscul că mușcătura de purice să apară după vizite sau stationarea în spații închise, dacă acestea au stat nelocuite și mai ales dacă nu au fost igienizate, că de exemplu: case părăsite, subsoluri, magazii și spații unde au stat animale [4].

Mușcătura de purice – semne

În caz de mușcătură de purice se pot semnala anumite semne distictive:

pete roșii cu un halou;
prurit local;
urticarie;
erupție cutanată (caracterizată prin grupuri mici de umflături);
tumefacție în jurul mușcăturii.

Mușcătura de purice arată că un punct sau că o pată mică roșie, uneori grupate și cu un discret halou periferic. Aceste pete apar adesea în grupuri, cu localizare preferențială în regiunea picioarelor, gleznelor și a prtiunii inferioare a gambelor.

În cazul persoanelor cu teren atopic sau alergie la mușcătura de purice, eritemul și tumefacția pot fi de dimensiuni mai mari, chiar cu tendința la confluare și vindecare mai lentă.

Mușcătura de purice este evidentă pentru câteva ore sau zile, în funcție de reacția individuală [1,2].

Reacții alergice la mușcătura de purice

Dintre reacțiile alergice care pot să apară în caz de mușcătură de purice:

dificultăți de respirație (respirație scurtă sau șuierătoare) ;
tumefacția buzelor sau limbii și afectarea vorbirii;
ameţeală;
greaţă;
dureri în piept.

Mușcătura de purice nu prezintă în mod normal riscuri asupra sănătății, dar în cazul traumatizarii și agratajului prelungit pot apare simptome secundare unor infecții localizate ale pielii.

În cazuri rare, prin mușcătura de purice se pot transmite anumite afecțiuni cu potențial grav, ca de exemplu: tifos, ciumă, parazitoze și pot de asemenea transmite anumite boli animalelor de companie, care, la rândul lor pot să le transmită oamenilor, că, de exemplu, boala ghearelor de pisică.

Boala ghearelor de pisică

Este o afecțiune care poate apare oriunde pe glob. În zoenele cu climă temperată, mai multe cazuri apar în toamna și iarnă. În zonele tropicale, cazurile apar pe tot parcursul anului. Prin mușcătura de purice, se transmit o varietate de bacterii, printre care și Bartonella. Pisicile infectate, mai ales pisoii, transmit infecția oamenilor printr-o mușcătură sau zgârietură.

Simptomele includ:

veziculă sau pustula de dimensiuni mici, palidă, lângă zgârietură sau mușcătură
ganglioni limfatici inflamați, dureroși
disconfort general
febră
transpirații nocturne
pierdere în greutate.

Boala ghearelor de pisică – manifestări, diagnostic și tratament

Parazitoze transmise prin mușcătura de purice

Larvele de tenia și larvele altor paraziți infectează uneori puricii și pot fi transmise prin mușcătura de purice la animale sau oameni. Oamenii se infestează mai rar cu paraziți prin mușcătura de purice. Cele mai multe cazuri apar la copii, care petrec mai mult timp pe pământ în jurul locurilor unde se ascund puricii sau cu animalele infestate și sunt mai expuși la mușcătura de purice [1].

Simptomele includ:

greaţă;
slăbiciune;
pierdere în greutate;
durere abdominală;
ameţeală;
durere de cap.

Ciuma

Ciuma afectează cel mai frecvent rozătoarele mici în Africa, Asia, America de Nord și America de Sud. Oamenii pot fi infectați prin mușcătura de purice sau după manipularea unui animal infectat.

Dintre simptomele care pot să apară:

simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febră, dureri și frisoane;
tensiune arterială scăzută;
petesii sau echimoze;
slăbiciune;
dificultăți de respirație;
durere în piept și/sau abdomen;
greață și/sau vărsături.

Tifos murin endemic

Tifosul murin endemic apare frecvent în zonele calde de coastă din regiunile tropicale și subtropicale. Puricii infectați transmit oamenilor tifos murin endemic prin excrementele de purici, de obicei dacă mușcătura de purice este traumatizată și apar răni prin care excrementele de purici pot pătrunde sau prin inhalarea acestora prin gură sau nas [1].

Simptomele care pot să apară pot fi:

disconfort general;
durere de cap;
dureri la nivelul muscilor sau articulațiilor;
greață și/sau vărsături;
febră și/sau frisoane;
eczeme;
tuse.

Mușcătura de purice – aspecte esențiale

Aspect: mușcătura de purice provoacă adesea tumefacții minuscule, roșii, pruriginoase, înconjurată de un halou roșu.

Localizare: mușcătura de purice apare de obicei la nivelul picioarelor, gleznelor sau porțiunii inferioare a gambelor, deoarece sar adesea de pe pământ sau de pe covor pe gazdă lor. Cu toate acestea, mușcăturile de purici pot apărea oriunde pe corp, în special în pliurile pielii sau în locurile în care îmbrăcămintea este mai fixă sau strânsă.

Model: mușcăturile de purici apar frecvent că ciorchini sau linii, deoarece un singur purice poate mușcă de multe ori în aceeași regiune.

Simptome: mușcătura de purice este, în general, intens pruriginoasă și poate produce și senzație de arsură locală. Unele persoane pot dezvoltă reacții mai grave, cum ar fi umflături, urticarie sau dificultăți de respirație, în cazul în care sunt alergice la mușcătura de purice sau au un teren atopic.

Prezența puricilor în mediu: în cazul suspiciunii unei muscauri de purice, se recomandă evidențierea unei posibile infestari la nivelul animalelor de companie sau chiar în spațiul de locuit. De multe ori pt fi identificate excrementele de purici, de culoarea maroniu închis spre negru, care capătă aspectul unor pete maronii-roșiatice când se umezesc [2].

Datorită riscului transmiterii unor afecțiuni cu potențial sever sau a declanșării unei reacţii alergice, mușcătura de purice necesită atenție și măsuri preventive [3].

Mușcătura de purice apare mai frecvent în spații unde sunt animale, construcții abandonate, mai ales dacă au staționat animale înăuntru și la copii.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!