Noile generatii de stenturi coronariene

Stenturile active farmacologic au fost imaginate ca solutie la restenoza prin hiperplazie neointimala post implantare de stent metalic simplu. Tehnicile si dispozitivele de revascularizare miocardica interventionala au cunoscut una dintre cele mai spectaculoase dezvoltari din domeniul cardiologiei din ultimii 20 ani, cu impact major in practica clinica curenta si cu o larga raspandire in lume. Avand in spate eforturi financiare considerabile, stiinta si tehnica au impins inovatiile spre bariere inimaginabile. Este oare posibil insa si mai mult?

In urmatoarele randuri voi trece in revista principalele noutati in aceasta piata mobila si in plina expansiune a stenturilor coronariene, punand accent pe noutati, pe stenturile active farmacologic (DES) nou aparute, precum si pe stenturile pacientilor cu infarct miocardic acut.

Stenturi coronariene, scurt istoric

Odata cu prima angioplastie coronariana cu balon, efectuata cu succes de Gruentzig si Myler in 1977, s-a deschis o noua era in lumea medicala. Desi notiunea de „stent” a aparut in secolul XVIII, cand a fost introdusa de medicul stomatolog englez Charles Stent, definind o proteza dentara care trebuia sa aibe calitatea de a se „expansiona si fixa”, ea a capatat importanta clinica abia in 1984, odata cu primul stent helicoidal autoexpandabil implantat de Maas pentru o disectie de aorta. In acelasi an, Rabkin stenta pentru prima data o artera carotida.

In 1986, primul stent coronarian, Wallstent, a fost implantat cu succes de Sigward si echipa sa. Ulterior, odata cu stentul Palmaz-Schatz si trialurile STRESS si BENESTENT, angioplastia coronariana cu stent s-a impus ca metoda de revascularizare miocardica percutana¹.

Stenturile active farmacologic au fost imaginate ca solutie la restenoza prin hiperplazie neointimala post implantare de stent metalic simplu. Primul DES a fost un sirolimus eluting stent (SES, Cypher, Cordis, Johnson&Johnson), care a primit aprobarea in Europa in 2002 si in SUA in 2003. Imediat a fost urmat de un stent acoperit cu paclitaxel (PES – paclitaxel eluting stent, Taxus, Boston Scientific), care a primit aprobarea in Europa in 2003 si in SUA in 2004. Aceste doua stenturi reprezinta ceea ce se numeste „prima generatie de DES-uri”. Multa vreme Cypher-ul a fost considerat „standardul de aur” pentru DES-uri, la el facandu-se toate comparatiile ulterioare.

Stenturile active farmacologic si-au dovedit ulterior marea lor eficienta pe reducerea ratei de restenoza intrastent pe mii de pacienti, urmariti in zeci de trialuri^2,3,4. Entuziasmul initial a fost partial domolit in 2005-2006, cand au fost publicate mai multe rezultate care aratau ca folosirea medicamentelor antiproliferative s-a asociat cu intarzierea pana la lipsa completa a endotelizarii struturilor stentului, ducand la alterarea homeostaziei locale, la inflamatie persistenta in peretele vascular si la tromboza tardiva intrastent (TTS)^5-8.

Rata TTS a fost estimata pana la 0,6% pe an, intr-o urmarire pe patru ani⁹. Desi rapoartele initiale pareau foarte alarmante, urmarirea pe termen lung a DES-urilor in diverse registre si trialuri largi le-a confirmat ca sigure, neputand demonstra o incidenta mai mare a decesului sau a infarctului miocardic in comparatie cu BMS-urile¹⁰. Ele raman niste dispozitive sigure si eficiente^11-14.

Totusi, in ciuda tuturor acestor dovezi, restenoza si tromboza sunt evenimente care inca apar dupa implantarea de DES-uri. Cauzele sunt multiple si diverse, tinand de pacient, de tehnica implantarii, dar si de stent. Astfel, aceste evenimente nedorite sunt mai frecvente la pacientul diabetic, la pacientul care isi intrerupe prematur dubla antiagregare, in infarctul miocardic acut, in leziunile complexe (calcificate, lungi, bifurcatii, etc). De asemenea, tin de reactia de sensibilitate la polimer, de fractura polimerului sau chiar a stentului la implantare, de deformarea longitudinala, malapozitie, de remodelarea pozitiva etc.

Desi rezultatele stenturilor din generatia a doua au fost spectaculoase, riscul trombozei tardive intrastent nu a fost complet abolit. De aceea, cercetarea a condus spre noi orizonturi tehnologice, cautandu-se imbunatatirea stentului in toate elementele sale componente: platforma (biodegradabila complet), polimer biodegradabil, droguri noi, cu diverse metode de eliberare (rezervoare, microparticule), precum si un design nou pentru o mai buna delivrabilitate. Referitor la design, un pas inainte a fost reprezentat de stenturile dedicate bifucatiilor, care au o structura cu totul aparte.

Prima generatie de stenturi active farmacologic aveau o platforma de otel, acoperite cu polimer durabil si foloseau ca si medicamente antiproliferative sirolimusul sau paclitaxelul. Prezenta polimerului permanent a fost considerata principalul vinovat pentru mentinerea unui raspuns inflamator la nivelul peretelui vascular, cu o rata inalta de tromboza tardiva intrastent. In plus, prezenta polimerului rigid nu permitea o buna apozitie a stentului la peretele vascular, iar micro-fracturile de pe suprafata sa, din timpul expansionarii stentului („delaminarea polimerului”) reprezintau potentiale surse de tromboza^13-18.

Problemele cu primele modele au impins industria spre dezvoltarea celei de a doua generatii de stenturi active farmacologic, imbunatatite atat la nivelul platformei (cobalt-crom sau platina-crom), cat si a polimerului (biocompatibil, cu raspuns inflamator redus si endotelizare rapida); totodata, au aparut si substante antiproliferative noi, cum ar fi everolimusul si zotarolimusul. Reprezentantii sunt XIENCE V (Abbott), ENDEAVOR RESOLUTE (Medtronic), PROMUS si PROMUS ELEMENT (Boston Scientific). Astfel, XIENCE V are trialuri solide, pe zeci de mii de pacienti, prin care si-a demonstrat superioritatea atat fata de prima generatie de DES-uri (studiile SPIRIT I-V), cat si fata de PES (TAXUS) de generatia a doua (COMPARE)^19-23.

Grosimea strutului la XIENCE este de doar 81 microni, la care se adauga 7,8 microni polimerul. Medicamentul antiproliferativ este reprezentat de everolimus, care se elimina treptat in 3 luni (70% din everolimus se elimina in primele 30 de zile). In 2012, la EuroPCR, Charles A. Simonton, seful diviziei medicale a Abbott Vascular, a prezentat un profil de siguranta optim pentru XIENCE, chiar si la o durata de dubla antiagregare de doar 3 luni (datele fiind extrase din analiza a 10.000 de pacienti din viata reala carora li s-a intrerupt definitiv dubla antiagregare din diverse motive la 3 luni de la stentare).

Daca ar fi insa sa discutam despre viitor si sa incercam sa descriem stentul ideal, acesta ar trebui sa indeplineasca cat mai mult din urmatoarele caracteristici²⁴:

• biocompatibil si sigur;
• acoperire abluminala cu drog, fara polimer, sau cu polimer bioresorbabil;
• platforma sa fie flexibila si cu profil de trecere foarte mic, pentru o delivrabilitate optima;
• platforma sa fie radio-opaca pentru o vizualizare optima, si cu o forta radiala mare pentru a limita reculul elastic;
• struturi fine si cu celula larga pentru un raport metal-vas cat mai mic si pentru a nu compromite accesul in ramurile secundare;
• efect antitrombotic si efect pro-vindecare;
• sa nu necesite dubla antigregare prelungita.

Deocamdata nu s-a inventat un astfel de stent, fiecare companie producatoare incercand sa dezvolte si sa aduca ceva nou in cate un element component al stentului. Dezvoltarea stenturilor metalice simple (BMS) a mers in paralel cu cea a DES-urilor, platformele nou descoperite si confirmate ca sigure si eficiente la stenturile simple fiind ulterior folosite la stenturile active farmacologic.

Stenturile coronariene, noutati

Platforma clasica din otel nu permitea o buna delivrabilitate in vasele tortuoase sau in leziunile complexe, calcificate. Platformele noi din cobalt-crom sau platina-crom au crescut mult delivrabilitatea stenturilor, pastrand forta radiala mare si radioopacitatea.

Importanta platformei metalice este foarte mare, ea fiind cea care ramane definitiv in vas, impiedicand reculul elastic si remodelarea negativa. Insa, la modul ideal, aceasta armatura metalica, odata ce si-a facut treaba si a asigurat vindecarea locala, ar trebui sa dispara. De aici si aparitia ideii stentului complet bioresorbabil²⁴.

Stentul complet bioresorbabil reprezinta de fapt al patrulea pas urias facut de cardiologia interventionala, dupa angioplastia cu balon, implantarea de stent metalic simplu si ulterior de introducerea stentului activ farmacologic. Acest tip de stent complet resorbabil reprezinta potentialul raspuns la mai multe probleme ramase inca incomplet solutionate de catre cardiologia interventionala moderna²⁵:

1. disparitia platformei si vindecarea locala completa reduc tromboza de stent generata de ne-endotelizarea struturilor stentului sau a polimerului, cu raspuns inflamator consecutiv;
2. disparitia platformei metalice face sa dispara si eventualele spire din dreptul ramurilor secundare emergente; in plus vasul isi recapata vasomotricitatea initiala si adaptivitatea la stress-ul parietal;
3. nu mai este necesara dubla antiagregare prelungita, cu scaderea consecutiva a riscului hemoragic, care s-a dovedit in timp a fi un predictor independent de mortalitate.
4. disparitia platformei metalice permite disparitia efectului de ecranare la eventualele investigatii imagistice ca RMN-ul cardiac sau tomografia computerizata, cu obtinerea unor imagini corecte.

Primul stent complet bioresorbabil a fost testat la om in urma cu peste 10 ani in Japonia. Denumit Ikgaki-Tamai (Igaki Med Co., Kyoto, Japonia), dupa numele celor doi cercetatori japonezi care l-au dezvoltat, avea o structura de poli L-acid lactic si elibera un inhibitor specific de tirozin-kinaza cu rol antiproliferativ²⁶. Stentul montat pe un balon standard era atat autoexpandabil cat si balon-expandabil.

Caracteristic este faptul ca stentul isi capata proprietatea de a fi autoexpandabil doar prin incalzire, necesitand incalzirea substantei de contrast din balonul de expansiune pana la 70 ⁰ C, cu posibilele complicatii de rigoare (inflamatie locala data de caldura excesiva intracoronara). Ulterior, procesul de adaptare (apozitionare) la peretele coronarian continua pentru 20-30 min. Stentul avea o lungime standard de 12 mm si diametre de 3,0, 3,5 si 4 mm. Stentul disparea complet din vas in 2 ani²⁶. In Europa a fost acceptat doar pentru utilizarea in vasele periferice.

Cel mai studiat stent coronarian complet bioresorbabil este ABSORB („bioabsorbable everolimus eluting stent”) dezvoltat de compania Abbott Vascular²⁷. Stentul are o platforma de polilactat (poli L-acid lactic, material celulozic din care se fac si firele resorbabile), procesat special pentru cresterea fortei radiale, acoperit cu derivatul poli D-acid lactic, care are rol in fixarea si ulterior in eliberarea medicamentului antiproliferativ – everolimus; (Figura 1). Ambele forme L si D de acid polilactic sunt complet bioresorbabile prin hidroliza acida la apa si dioxid de carbon.

La om, prima varianta a acestui stent a fost testata in trialul ABSORB Cohort A, pe 30 de pacienti cu leziuni univasculare „de novo”. La doi ani de urmarire, resorbtia completa a stentului a fost demonstrata prin ecografie intracoronariana (IVUS) si tomografie de coerenta optica (OCT), cu restaurarea completa a functiei vasomotorii la nivelul peretelui vascular^28-29. Rezultatele la cinci ani, comunicate la sfarsitul anului 2011 la TCT, pe 27 de pacienti, erau promitatoare.

Doi pacienti au murit de cauza non cardiaca, iar unul si-a retras consimtamantul, dar ramanand asimptomatic pe perioada de urmarire. Desi angiografic reducerea in calibru a lumenului a fost de 16,6%, mai mare decat la stenturile traditionale cu everolimus, doua treimi din aceasta pierdere a fost secundara reculului tardiv al peretelui vasului, obiectivata imagistic la 6 luni de la procedura.

Rezultatele publicate la 5 ani nu au inregistrat nici o tromboza intrastent si nici o moarte de cauza cardiaca³⁰. Incidenta MACE s-a pastrat la 3,4% (similar cu datele raportate la doi ani). Desi rezultatele sunt promitatoare, trebuie avut in vedere faptul ca selectia pacientilor in acest trial s-a rezumat la un grup de pacienti cu risc scazut, cu leziuni simple, focale, de tip A ACC/AHA.

Pentru cresterea rezistentei mecanice a struturilor si reducerea recului elastic precoce si tardiv, procesul tehnologic de fabricare a polimerului si geometria struturilor au fost modificate, cu lansarea unui versiuni revizuite a stentului, numite ABSORB 1.1³¹. Noua generatie a stentului asigura o distributie mai uniforma a struturilor, suport crescut, eliberare constanta a agentului antiproliferativ, cu o perioada prelungita de biodegradare a polimerului si cu pastrarea intergritatii mecanice pe o durata mai indelungata³².

A doua generatie a stentului a fost evaluata in trialul ABSORB Cohort B, ce a inclus 101 pacienti, majoritatea cu leziuni de tip B1 si B2, separati in doua brate cu protocoale diferite de urmarire, cu rezultate excelente la 6 si 12 luni, mentinute la 24 de luni. In primul brat (55 pacienti), care presupunea o urmarire invaziva (QCA, IVUS si OCT) la 6 si 24 de luni, s-a raportat o rata de pierdere in diametru a lumenului la 6 luni de doar 4%, cu reducerea proportiei date de reculul elastic tardiv (similar cu stenturile metalice active farmacologic, dar cu restaurarea raspunsului vasomotor al peretelui vascular), cu mentinerea rezultatelor la 24 luni³³.

In al doilea brat (cu urmarire imagistica invaziva la 12 si 36 luni) s-a raportat o rata a MACE la 12 luni de 7,1% (4 din 56 pacienti)³³. De asemenea, au fost obtinute rezultate favorabile si in tratamentul vaselor cu diametru mic (sub 3,0 mm)³⁴.

Astfel, modificarea procesului tehnologic si a geometriei struturilor a imbunatatit semnificativ eficacitatea stentului. De aceea, in anul 2011 studiul acestui stent modern s-a extins pe leziuni mai complexe (trialul ABSORB-EXTEND), in 100 de centre de cardiologie interventionala din Europa, Asia, Canada si America Latina. Acest studiu urmareste inrolarea a aproximativ 1000 de pacienti cu leziuni complexe: una sau doua leziuni „de novo”, lungi, inclusiv cu posibilitate de suprapunere a stenturilor. Rezultatele preliminare la 6 luni au fost prezentate mai intai la TCT 2011 pe 200 de pacienti³⁵.

Marea majoritate a leziunilor (peste 90%) au fost de tip B1 si B2. Rezultatele au fost incurajatoare in ceea ce priveste mortalitatea (0,5%), infarctul miocardic acut (2%), ischemia corespunzatoare TLR (0,5%) si MACE (2,5%), iar incidenta trombozei intrastent a fost de 0,5%. Rata scazuta a acestor obiective s-a mentinut la raportarea rezultatelor pentru 269 de pacienti, la EuroPCR 2012³⁶. Sunt de asteptat cu interes rezultatele finale ale studiului. Din decembrie 2011 se afla in desfasurare primul trial randomizat (ABSORB II) ce va compara siguranta, eficacitatea si performanta stentului ABSORB cu stentul XIENCE V la pacientii cu leziuni coronariene „de novo”³⁷.

In prezent utlizarea stenturilor complet bioresorbabile a crescut semnificativ in intreaga lume, inclusiv in tara noastra. De asemeanea, au aparut pe piata 8 dimensiuni disponibile pentru acest tip de stent.

Urmarind aceeasi idee, mai multe companii au incercat dezvoltarea de diverse stenturi complet resorbabile: stentul DREAMS („Drug eluting absorbable metal scaffold”), dezvoltat de Biotronik, aduce noutatea unei platforme de magneziu complet bioresorbabila, acoperita cu polimer bioresorbabil si avand ca agent antiproliferativ paclitaxelul³⁸; stentul XINSORB („bioresorbable stent using sirolimus”) dezvoltat de chinezii de la Huaan Biotechnology Co, are o platforma de poli L-acid lactic si este acoperit cu un strat foarte fin de sirolimus, fara polimer³⁹; stentul DESOLVE, dezvoltat de americanii de la Elixir Medical, a incercat introducerea de medicamente noi, miolimus si novolimus (derivati mai noi de sirolimus) pe aceeasi platforma celulozica devenita clasica⁴⁰, stentul ReZolve (Boston Scientific) are o platforma noua de policarbonat tirozinic complet resorbabila⁴¹, stentul IDEAL (Xenogenics Corporation) are o platforma bazata pe poliester anhidru de acid salicilic, acoperita cu sirolimus⁴².

Toate aceste stenturi au fost cercetate cu succes in mici studii pilot pe oameni, urmand a fi confirmate in studii largi si pe leziuni complexe.

Stenturile bioresorbabile raman insa cu cateva probleme semnificative: reculul elastic precoce si tardiv, radiopacitatea stentului, biocompatibilitatea, riscul mai mare de fractura in cazul nerespectarii dimensiunii nominale a platformei, gradul de absorbtie simultan cu absorbtia agentului antiproliferativ si nu in ultimul rand pretul de comercializare.

Stenturile coronariene – noutati in agentul antiproliferativ

Sirolimusul si paclitaxelul sunt primele medicamente antiproliferative utilizate pe suprafata stenturilor active farmacologic de prima generatie. Cel mai utilizat medicament de pe stenturile moderne este reprezentat insa de familia de „limusi”, care include sirolimus, biolimus A9, zotarolimus  si everolimus.

Acestia sunt derivati lactati macrociclici care inhiba receptorii de rapamicina (mTOR), ducand la intreruperea ciclului celular. Numeroase studii clinice le-au demonstrat superioritatea fata de paclitaxel, in sensul reducerii „late lumen loss” (LLL) si a repetarii revascularizarii^45-47. Zotarolimusul si everolimusul sunt cele mai utilizate medicamente de pe stenturile de generatia a doua^48-49.

Biolimusul A9 ramane medicamentul preferat pe stenturile de ultima generatie care au polimer bioresorbabil. Biolimusul este un derivat semisintetic al sirolimusului, inalt lipofil, ceea ce ii confera eliberare mai rapida, cu o potenta similara. Primul trial la om care a testat biolimusul a fost STEALTH in 2004, care a demonstrat superioritatea stenturilor cu biolimus versus BMS la 6 luni de la implantare^50-51.

Rezultatele publicate recent (2011), cu urmarirea la 5 ani, au aratat mentinerea superioritatii acestui limus⁵². Bazandu-se pe experienta pozitiva din trialul STEALTH, doua companii mari (Biosensors si Terumo) au preluat medicamentul pentru dezvoltarea propriilor stenturi (Biomatrix si Nobori). Ambele folosesc un polimer polilactat bioresorbabil, aplicat doar pe fata abluminala a stentului. Atat biolimusul cat si polimerul sunt complet dizolvate la dioxid de carbon si apa in 6-9 luni.

Stentul BIOMATRIX (Biosensors) a fost confirmat prin trialul LEADERS ca non inferior fata de stenturile consacrate cu polimer permanent si sirolimus, pe toate obiectivele majore. Datele publicate pe o urmarire la 4 ani au aratat chiar un trend descrescator al MACE global (cu 19%), cu un p la limita semnificatiei statistice (p=0,05). Dar lucrul cel mai important demonstrat de acest studiu il reprezinta reducerea cu 80% a riscului de tromboza intrastent foarte tardiva⁵³.

Stentul NOBORI a fost confirmat initial in trialul SORT OUT V, cand a fost comparat cu stentul Cypher, demonstrandu-se ca fiind non-inferior acestuia⁵⁴. Ulterior, a fost consacrat definitiv prin trialul NOBORI, care l-a comparat cu Taxus. Rezultatele la 5 ani au aratat ca Nobori nu numai ca nu este inferior fata de Taxus, ci ca este superior acestuia prin rata mai mica de MACE. Poate cel mai important lucru este faptul ca nu s-a inregistrat pe toata perioada de urmarire de cinci ani nici un caz de tromboza intrastent⁵⁵.

Stenturile dedicate in infarctul miocardic acut

Ruptura placii aterosclerotice complicata cu tromb reprezinta o situatie frecvent intalnita la pacientii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST. Embolizarea distala a materialului trombotic dupa implantarea stentului coronarian reprezinta o problema ce apare in 15-20% dintre angioplastiile primare, care influenteaza semnificativ prognosticul pe termen scurt si lung.

Preventia embolizarii distale prin utilizarea dispozitivele de protectie distala, prin trombectomie (reolitica sau automata) sau trombaspiratie manuala nu are eficienta maxima din cauza compozitiei heterogene a trombului (detritus aterotrombotic, tromb partial organizat, tromb proaspat, etc.), o cantitate moderata sau importanta de material trombotic restant fiind prezent inca in artera coronara, in ciuda unui aspect angiografic normal sau cvasinormal.

Acest aspect a fost studiat folosind OCT, care a evidentiat o incarcatura trombotica restanta importanta in majoritatea cazurilor. Dupa implantarea de stent, materialul trombotic protruzioneaza prin strut-urile stentului, o parte embolizand distal⁵⁶.

Rezultatele negative sau echivoce pe diversele obiective majore din trialurile randomizate, din angioplastia primara, ale utilizarii sistemelor de trombectomie, cum ar fi X-Sizer, AngioJet, ThrombCat^57-59, sau a celor de trombaspiratie, cum ar fi Pronto, Export, Diver^60-62, au dus la aparitia unui nou concept de stent – stentul anti-embolic.

Tehnologia MGuard, dezvoltata de catre firma InspireMD (Israel), are ca principiu un stent acoperit cu o „plasa” cu ochiuri foarte mici din poli-etil-entereftalat (PET) care impiedica protruzia in lumenul vasului a materialului trombotic proaspat din leziunile intalnite in sindroamele coronariene acute (Figura 2).

Trombul astfel „prins” sub stent se va organiza si va fi inclus in peretele vascular odata cu procesul de vindecare si endotelizare. Aceste stenturi pot fi folosite in siguranta chiar in cazul unei incarcaturi trombotice importante, avand o minima protruzie a trombului printre struturi. Un aspect foarte important este faptul ca aceasta plasa cu care este acoperit stentul nu este perfect etansa, permitand mentinerea unui flux corespunzator si in colateralele emergente de la nivelul leziunii acoperite⁶³.

Prima generatie de stenturi MGuard folosea o platforma de otel inoxidabil, pentru ca a doua generatie sa aiba o platforma moderna de crom-cobalt, care a imbunatatit semnificativ delivrabilitatea stentului. Siguranta si eficienta pe termen scurt a stenturilor MGuard a fost confirmata in multiple trialuri (MICAMI, GUARD, MAGICAL), precum si in registrul iMOS, atat in tratamentul infarctului miocardic, cat si in angina stabila sau interventiile pe grefoane venoase^64-66.

Rezultatele urmaririi pe termen lung ale pacientilor din studiul MAGICAL (in medie la 3,2 ani de la angioplastia primara) au evidentiat rezultate favorabile in ceea ce priveste mortalitatea (7%) si rata de evenimente cardiovasculare majore (10,5%), confirmand siguranta si eficienta utilizarii acestor stenturi pe termen lung^67-68.

Trialul randomizat MASTER, aflat in desfasurare, ce include pacienti cu infarct miocardic in primele 12 ore de la debut, care au beneficiat de angioplastie primara, fie cu stent MGuard, fie cu stenturi standard (BMS/DES), va evalua rezolutia segmentului ST-T in primele 60-90 de minute. Rezultatele urmaririi la 30 de zile, raportate la TCT 2012, au evidentiat o rezolutie a segmentului ST semnificativ mai mare la pacientii tratati cu MGuard comparativ cu stenturile standard (58% vs 44%, p<0,01). De asemenea, a existat o imbunatatire a fluxului miocardic TIMI, cu tendinta la scaderea obstructiei microvasculare, a dimensiunii infarctului si a mortalitatii, dar fara diferente semnificative ale dimensiunii zonei infarctate evaluate prin RMN cardiac la 3-5 zile dupa angioplastia primara⁶⁹.

Stenturile anti-embolice MGuard se afla in evaluare in multiple trialuri randomizate in desfasurare, care vor stabili locul acestora in tratamentul pacientilor cu infarct miocardic.

Concluzii

Angioplastia coronariana percutana cu implantare de stent reprezinta metoda moderna si sigura de revascularizare miocardica. Progresele importante din acest domeniu se bazeaza in special pe introducerea stenturile active farmacologic. De la inventarea lor, acestea au fost permanent modificate si imbunatatite incercandu-se atingerea dezideratului de stent ideal, care sa asigure o vindecare completa, fara reactii adverse. Cu toate acestea, riscul de restenoza si tromboza inca nu a fost complet eliminat. Noile stenturi (de generatia a patra) isi asteapta confirmarea in trialuri largi si, mai ales, pe perioade lungi de urmarire.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Dr. Cristian Alexandru Udroiu

Medic primar cardiolog, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti