Obezitatea și cancerul

Dr. Radu-Emanuel Berceanu-Ion, Medic Specialist Oncologie Medicală, Clinica Amethyst, Otopeni

Rezumat:

Epoca actuală se caracterizează printr-un nivel economic relativ ridicat, care a crescut în mod constant în ultimele decenii și care probabil va continua în aceeași direcție. Acest aspect, combinat cu reducerea mortalității prin alte cauze care în trecut cauzau cele mai multe decese (cum ar fi conflictele militare și epidemiile majore), a făcut ca, în ziua de azi, principalele cauze de mortalitate să fie bolile cardiovasculare și cancerul. Obezitatea este un factor de risc major pentru amândouă.

Cuvinte-cheie: obezitate, cancer, factor de risc

Abstract:

Our era is characterized by a relatively high economic level, which has grown steadily in recent decades and will probably continue in the same direction. This, combined with reduced mortality from other causes that in the past caused most deaths (such as military conflicts and major epidemics), made cardiovascular diseases and cancer the leading causes of mortality nowadays. Obesity is a major risk factor for both.

Keywords: obesity, cancer, risk factors

Definiții

Parametrul de bază care se folosește pentru a defini obezitatea este indicele de masă corporală (IMC; en. BMI = body mass index); acesta se calculează în funcție de greutatea corpului și de înălțime, fiind exprimat în kilograme pe metru pătrat suprafață corporală (kg/mp). Conform definițiilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), un individ este supraponderal dacă IMC = 25,0 – 29,9 kg/mp și are obezitate dacă IMC ≥ 30 kg/mp.

Obezitatea: epidemiologie

Din cauza abundenței alimentare și stilului de viață sedentar, prevalența obezității este în continuă creștere pe plan mondial, mai ales în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare. Mai mult, obezitatea afectează într-o proporție tot mai mare persoanele tinere, fapt care crește riscul apariției problemelor de sănătate la vârste tot mai timpurii. În plus, există un fenomen numit tranziție perceptuală, caracterizat prin faptul că indivizi care în trecut erau considerați grași sunt acum considerați (în mod subiectiv) ca având greutate normală; acest aspect nu face decât să agraveze situația, deoarece persoanele afectate nu conștientizează faptul că au o problemă. Trebuie înțeles că statutul de persoană supraponderală sau cu obezitate nu reprezintă un stigmat și nici o normă socială, ci un factor de risc major (fundamentat științific) pentru numeroase probleme de sănătate. Amploarea problemei nu trebuie neglijată de indivizi, de medici sau de societate, deoarece obezitatea progresează repede către poziția întâi între cauzele prevenibile ale cancerului și bolilor cardiovasculare (urmând ca în anii următori să depășească fumatul).

Obezitatea și cancerul

Relația între obezitate și cancer este complexă și se desfășoară pe mai multe niveluri. În primul rând, obezitatea este un factor de risc pentru cancer, ceea ce înseamnă că persoanele cu obezitate au șanse mai mari să devină pacienți oncologici, în comparație cu persoanele care au greutate corporală normală; cele mai multe date în acest sens există pentru cancerul de prostată (mai ales formele agresive) și cancerul de colon. Totodată, obezitatea este un factor de prognostic negativ la pacienții cu cancer, ceea ce înseamnă că pacienții oncologici cu obezitate au risc mai mare de a muri din cauza cancerului, în comparație cu persoanele normoponderale. Există o serie de efecte indirecte considerate surogate pentru prognostic negativ: rată de răspuns mai mică la tratamentele oncologice, durată a răspunsurilor la tratament mai scurtă și risc de recidivă tumorală mai mare.

În plus, deoarece obezitatea este un factor de risc pentru boli cardiovasculare și diabet, pacienții cu obezitate care supraviețuiesc timp îndelungat după diagnosticul de cancer au risc relativ ridicat de a muri din cauza bolilor cardiovasculare, fapt care se poate traduce printr-o supraviețuire generală mai mică pe termen lung a populației de pacienți oncologici cu obezitate. Mai mult, obezitatea este un factor predictiv negativ pentru eficacitatea terapiilor oncologice (ceea ce înseamnă că la persoanele cu obezitate există un risc mai mare ca aceste tratamente – chirurgie, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie – să nu aibă efectele scontate) și un factor predictiv pozitiv pentru efectele secundare ale tratamentelor oncologice (adică persoanele cu obezitate au risc mai mare de a avea reacții adverse severe în urma tratamentului – ex. vindecare întârziată a plăgilor după operație, infecții postoperatorii, edem limfatic etc.). În plus, deoarece pacienții oncologici cu obezitate au, de obicei, și alte boli în afară de cancer (ex. boli cardiovasculare, diabet, boală arterială periferică etc.), există risc mai mare ca aplicarea optimă a tratamentelor oncologice să aibă de suferit.

Rolul medicului oncolog

Este important ca medicul oncolog să se obișnuiască să discute cu pacienții despre greutatea corporală. În mod ideal, indicele de masă corporală ar trebui calculat de fiecare dată când greutatea pare a fi peste limita considerată normală, iar la pacienții cu obezitate, aspectul greutății corporale ar trebui abordat în mod specific. În primul rând, este important ca medicul să înțeleagă efectele negative ale obezității pentru pacientul pe care îl tratează; în acest scop, vor fi trecute în vedere toate aspectele de mai sus (rolul prognostic și predictiv al obezității). Urmează informarea și educarea pacientului în legătură cu aceste aspecte, scopul fiind ca acesta din urmă să înțeleagă necesitatea implicării personale active și consecvente în combaterea obezității și importanța măsurilor care trebuie implementate în acest sens. Urmează stabilirea obiectivelor pentru greutatea corporală (este bine ca acestea să fie realizabile fără un efort excesiv, ex. scădere în greutate cu 1-2 kg/lună pentru următoarele 6-12 luni) și precizarea măsurilor specifice (dietă, sport, medicamente, operații) care să conducă la atingerea acestor obiective.

În mod ideal, acest proces se realizează în strânsă colaborare cu un medic nutriționist; acești specialiști posedă cunoștințele specifice (care, de cele mai multe ori, depășesc expertiza medicului oncolog), răbdarea și instrumentele necesare pentru a-i informa pe pacienți cu privire la ceea ce ar trebui să facă reprezentând aliați valoroși în lupta pacienților pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă. În mod ideal, tratamentul obezității este inițiat în paralel cu tratamentul oncologic. Caracterul repetitiv al terapiilor oncologice reprezintă un avantaj fundamental pentru monitorizarea progreselor efectuate în direcția combaterii obezității; întâlnirile medic-pacient sunt momente prielnice pentru educarea continuă a pacienților, verificarea progreselor efectuate și încurajarea de a continua în direcția potrivită. Eșecurile de respectare a indicațiilor medicale (mai ales când vine vorba de comportamente și stil de viață) sunt perfect normale și apar aproape fără excepție într-un fel sau altul, uneori chiar foarte frecvent; toate aceste eșecuri sunt însoțite de sentimente de descurajare și de reducerea puternică a dorinței de a continua în direcția potrivită (regim alimentar sănătos, activitate fizică regulată, medicamente etc.). Eșecurile sunt o parte a procesului și nimic mai mult. Comportamentele corecte pe care le implementați vor deveni o parte integrantă a noului stil de viață, iar rezultatele pozitive pe care le veți obține vor deveni astfel durabile.