Osteoartrita: cauze, simptome, tratament, sfaturi pentru gestionarea durerii

Osteoartrita este o afecțiune cronică heterogenă care afectează structurile articulațiilor sinoviale: cartilajul articular, osul subcondral, meniscurile și țesuturile moi periarticulare.

Șoldul, genunchii, gâtul, zona lombară și degetele de la membrele superioare sunt zonele ce prezintă cel mai mare risc pentru a dezvolta osteoartrită, dar poate fi afectată orice articulație din corp. Este cea mai întâlnită formă de artrită și este o patologie degenerativă a articulațiilor.

Tipuri de osteoartrită

Osteoartrita poate fi clasificată ca:

1. Osteoartrita primară, denumită și osteoartrită idiopatică apare ca urmare a procesului natural de îmbătrânire însoțit de uzura cartilajului articular. Osteoartrita primară afectează în mod special genunchii, șoldurile, coloana vertebrală și mâinile.
2. Osteoartrita secundară apare în urma unui factor declanșator precum:

• traumatismele articulare:fracturi, entorse;
• anomalii congenitale: displazia de șold;
• tulburări metabolice: boala Wilson sau hemocromatoza;
• boli inflamatorii ale articulațiilor: artrita reumatoidă sau lupusul.

În funcție de articulațiile afectate osteoartita poate fi:

1. Osteoartrita genunchiului: poate fi afectată oricare din cele trei compartimente ale genunchiului: medial, lateral sau rotulian. E generată leziunea cartilajului, rezultând durere și rigiditate articulară.
2. Osteoartrita șoldului: durerea iradiază inferior către coapsa interioară, posterior în zona fesieră sau la nivelul organelor genitale externe. Mobilitatea articulară este limitată.
3. Osteoartrita articulațiilor interfalangiene ale degetelor mâinii este osteoartrită erozivă care determină lezarea membranei sinoviale prin inflamație accentuată.
4. Osteoartrita umărului afectează articulația glenohumerală sau acromioclaviculară. Generează disconfort algic și scade mobilitatea membrului superior.
5. Spondiloza afecteaza articulațiile intervertebrale ale coloanei. Există cazuri clinice în care sunt prezente și osteofite care duc la îngustarea suplimentară a canalului medular; crește riscul de compresie a diferitelor structuri nervoase cu emergență spinală.

Cauzele osteoartritei

Cauzele osteoartritei sunt un cumul de factori de mediu, genetici, metabolici și mecanici:

• sexul: femeile sunt mai predispuse să dezvolte osteoartrită, în special la menopauză;
• vârsta: după vârsta de 55 de ani crește considerabil riscul de apariție al osteoartritei;
• leziunile articulare cresc riscul de apariție al osteoartritei; sportivii care suferă accidentări sunt predispuși la a dezvolta această afecțiune;
• factori genetici;
• obezitatea – greutatea crescută exercită presiune suplimentară asupra articulațiilor genunchilor și șoldurilor, iar țesutul adipos produce leptină- adipokină proinflamatorie prezentă în patogeneza  artrozei;
• deformații osoase;
• afecțiuni metabolice: diabet, hemocromatoză;
• locuri de muncă ce implică exercitarea unui stres repetitiv asupra anumitor articulații.

Factorii de risc ai osteoartritei
Există risc crescut de dezvoltare a osteoartritei în cazul pacienților care au:

• mușchi hipotoni, din motive variate: traumatisme, exerciții executate incorect, sedentarism;
• intervenții chirurgicale la nivelul articulațiilor;
• etnia/rasa: osteoartrita la nivelul mâinilor se întâlnește mai frecvent la anumite populații europene;
• postura incorectă: crește stresul la nivelul anumitor articulații.

Sedentarismul este un alt factor de risc pentru osteoartrită: duce la creșterea în greutate, urmată de slăbiciune musculară.

Simptomele osteoartritei

Tabloul clinic evolutiv al pacienților cu osteoartrită poate cuprinde următoarele simptome:

• redoare articulară resimțită după perioade lungi de repaus sau dimineața la trezire;
• limitarea gradului de mobilitate al articulației;
• în timpul mobilizării articulației afectate apar cracmente;
• articulația se deformează;
• perioadele de suprasolicitare articulară sunt însoțite de tumefacția țesuturilor periarticulare;
• artralgie;
• instabilitate articulară în special în osteoartrita genunchiului și osteoartrita șoldului.

Tratamentul osteoartritei

Tratamentul osteoartritei se axează pe gestionarea simptomelor și pe îmbunătățirea calității vieții pacienților. Schemele de tratament pot fi formate dincombinații între: medicamente, terapii fizice, uneori intervenții chirurgicale și nu în ultimul rând recomandări pentru modificarea stilului de viață.

Tratamentul medicamentos al osteoartritei se stabilește în funcție de examinarea clinică a pacientului urmând să se prescrie în funcție de nevoile acestuia: antiinflamatoare nesteroidiene, relaxante musculare, corticosteroizi, injecții cu acid hialuronic sau cu steroizi în vederea diminuării inflamației și durerii, analgezice și antidepresive cu rol în ameliorarea durerilor cronice.

Administrarea intraarticulară de acid hialuronic se va recomanda doar în cazul în care medicația orală nu a a vut rezultatele scontate.

Corticosteroizii se pot recomanda atât cu administrare orală cât și injectabilă la nivel articular, în cazul pacienților cu disconfort algic sever.  Administrare injectabilă poate avea și efecte nedorite în unele cazuri clinice precum  degradarea sinovialei cu accentuarea simptomatologiei.

Pacienții care nu prezintă indicație chirurgicală pot beneficia de injectarea la nivelul articulației de plasmă îmbogățită cu plachete pentru tratamentul durerii.

Pentru îmbunătățirea funcțiilor articulațiilor se pot recomanda suplimente alimentare pentru articulații, oase și mușchi.

Se pot recomanda topice pe bază de lidocaină, capsaicină sau mentol pentru ameliorarea durerii prin acțiunea directă asupra fibrelor nervoase; acestea generează senzație de amorțeală, căldură sau rece.

Terapia fizică poate constă în:

1. Utilizarea de orteze sau suporturi ortopedice cu scopul stabilizării articulațiilor membrului inferior , zonei cervicale sau lombare.
2. Efectuarea regulată de exerciții fizice cu rol în menținerea unei greutăți normale  și pentru menținerea mobilității articulațiilor, astfel prevenind evoluția osteoartritei. Inotul sau gimnastica aerobică sunt recomandate deoarece favorizează antrenarea musculaturii fără a suprasolicita articulațiile.
3. Pentru suport articular și diminuarea inflamației se pot utiliza benzi kinesio.
4. Pentru îmbunătățirea circulației și a gradului de mobilitate articulară se pot recomanda benzile Flossing.
5. Ședințe de masaj terapeutic.

Tratamentul chirurgical al osteoartritei este recomandat în cazul pacienților cu răspuns nefavorabil la tratamentul medicamentos și poate presupune:

• artroscopie sau înlocuirea articulației afectate cu o proteză;
• fuziunea articulară sau artrodeza- în cazul articulațiilor mici ale mâinii, degetelor sau gleznei.

Recomandări pentru gestionarea durerii din osteoartrită

Pentru a gestiona durerea din osteoartrită se poate recomanda:

• scăderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale sau obeze;
• efectuarea de exerciții fizice cu regularitate pentru întărirea musculaturii și susținerea articulațiilor;
• utilizarea de dispozitive de asistență precum bastoanele sau ortezele;
• terapie fizică și terapia ocupațională;
• aplicarea de comprese reci sau calde pentru ameliorarea durerilor și reducerea inflamației;
• terapii complementare și alternative: acupunctură, ozonoterapie, masaj, terapie cu apă caldă și rece.

Prevenția osteoartritei

Menținerea unei greutăți sănătoase, adoptarea exercițiilor fizice regulate în rutina zilnică și evitarea solicitării excesive a articulațiilor, pot reduce riscul de apariție a osteoartritei.

Exercițiile de întărire a musculaturii și  de întindere și adoptarea unui stil de viață sănătos fac parte din procesul de prevenție al osteoartritei.

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby