Osteopenie – manifestări clinice, cauze și management

Prin osteopenie se înțelege afecțiunea caracterizată prin scăderea densității minerale osoase ale cărei valori se situează între valorile normale și osteoporoză. Deși este asimptomatică în stadiile incipiente, persoanele cu osteopenie au un risc mult mai mare de fracturi osoase la traumatisme de energie redusă și un risc crescut de a face osteoporoză. De fapt, se crede că osteopenia chiar este un stadiu premergător osteoporozei, cu pierdere progresivă de masă osoasă. Osteopenia se definește prin reducerea densității minerale osoase (DMO), evaluată prin absorbțiometrie duală cu raze X (DEXA), numită și osteodensiometrie, cu un scor T situat între valorile -1,0 și -2,5.

Osteopenie – cauze și factori de risc

Osul este un țesut dinamic, supus unui proces continuu de remodelare osoasă, în care activitatea osteoblastelor (cu rol în formarea de țesut osos) și activitatea osteoclastelor (cu rol în resorbția osoasă) este menținută în echilibru. Osteopenia apare, însă, în momentul în care:

• existență carențe nutritive majore (calciu, vitamina D) sau dezechilibre hormonale care vor interfera cu procesul de formare osoasă;
• activitatea osteoclastelor depășește activitatea osteoblastelor.

Pe măsură ce densitatea minerală osoasă scade, cu progres spre osteopenie, arhitectura osoasă devine mai fragilă, ceea ce crește riscul de microfracturi și fracturi de impact redus. Principalii factori care cresc riscul acestei afecțiuni sunt următorii:

• vârsta înaintată, cunoscându-se faptul că în jurul vârstei de 35 de ani apare procesul natural de reducere a masei osoasă și demineralizare;
• sedentarismul, lipsa activității fizice;
• aportul redus de vitamina D, calciu, fosfor;
• consumul excesiv de cafea, alcool, fumatul;
• afecțiuni subiacente: insuficiență renală cronică, amenoree, hiperparatiroidismul, stările de hipertiroidism și hipogonadism, sindroamele de malabsorbție;
• tratamentele cronice cu glucocorticoizi, inhibitori ai pompei de protoni, acid valproic, dar și cu heparină, inhibitori de aromatază;
• menopauza este un factor de risc major pentru osteopenie în rândul femeilor. Se consideră că peste 70% dintre femeile cu vârsta de peste 80 de ani au istoric pozitiv de osteopenie, cu debut în perioada menopauzei sau la scurt timp după instalarea acesteia, care a evolua spre osteoporoză;
• chimio- și radioterapia;
• indicele de masă corporală (IMC) redus;
• imobilizarea prelungită la pat.

Conform estimărilor, femeile sunt de aproximativ 4 ori mai diagnosticate cu osteopenie. Astfel, se evidențiază riscul pe care menopauza îl are în apariția acestor modificări. Pe de altă parte, s-a constatat că bărbații au un risc mai mare de a dezvolta osteopenie ca urmare a unor afecțiuni, cum ar fi insuficiența renală cronică. Componenta ereditară a bolii este certificată prin studiile familiale în care s-a observat că riscul acestei afecțiuni este mai mare la persoane care prezintă membri ai familiei cu osteoporoză.

Osteopenie – simptome și manifestări clinice

În cele mai multe dintre cazuri, osteopenia este asimptomatică. De fapt, cazurile de osteopenie sunt deseori descoperite accidental, în cadrul screening-ului pentru osteoporoză sau ca urmare a unor investigații pentru fracturi minore. De obicei, este vorba despre așa-zise fracturi care au potențialul de a apărea în urma unor traumatisme de energie redusă, care la persoane sănătoase nu ar provoca neapărat simptome sau fracturi severe. Astfel de fracturi se mai numesc și fracturi de fragilitate, iar cele mai comune localizări la persoanele cu această afecțiune includ:

• colul femural;
• vertebrele toracale și lombare;
• încheietura mâinii.

Bineînțeles, durerea osoasă este prezentă pe fondul existenței unei fracturi de fragilitate. Un alt semn de osteopenie poate fi pierderea în înălțime sau cifoza toracală, atunci când această stare este foarte aproape de osteoporoză. Un alt semn al bolii poate fi faptul că fractura osoasă duce la o durere care persistă mult timp, osul vindecându-se deficitar. Din păcate, în cele mai multe dintre cazuri, examenul fizic al unei persoane cu osteopenie este normal, iar simptomele devin evidente doar în stadiul avansat al bolii, anume în cel de osteoporoză. Rareori, diagnosticul de osteopenie este pus în timp util, când încă se poate interveni pentru a preveni osteoporoza.

Diagnosticul de osteopenie

Diagnosticul de osteopenie se pune, în general, prin efectuarea unor analize pentru osteopenie, după cum urmează să detaliem.

Absorbțimetria duală cu raze X (DEXA)

Reprezintă standardul de aur pentru măsurarea densității minerale osoase. Rezultatele obținute sunt interpretate folosind scorul T, după cum urmează:

• normal: : T ≥ – 1,0;
• osteopenie: – 2,5 < T < – 1,0;
• osteoporoză: T ≤ – 2,5.

Analize de laborator

• Calciu și fosfor seric: pentru identificarea eventualelor deficiențe nutriționale;
• Vitamina D: nivelurile serice sub 20 ng/mL indică un deficit;
• Markeri ai procesului de remodelare osoasă: cum ar fi fosfataza alcalină de origine osoasă, numită și ostaza, care este un indicator sensibil și fidel al metabolismului osos;
• Teste hormonale: evaluarea nivelurilor de estrogen, testosteron, hormon paratiroidian.

Investigații imagistice

Uneori, radiografiile pot fi necesare pentru a evalua fracturile vertebrale sau alte complicații ce pot apărea în cazul scăderii densității minerale osoase.

Osteopenie – alternative de tratament și management

Tratamentul în caz de osteopenie este multilateral, iar prognosticul său este cu atât mai bun, cu cât se intervine mai precoce. Acesta se individualizează în funcție de fiecare pacient în parte și poate include următoarele:

Tratament farmacologic

Deși tratamentul medicamentos este mai frecvent indicat în caz de osteoporoză, în unele cazuri se pot recomanda și medicamente pentru osteopenie, cum ar fi:

• bifosfonați: alendronat, risedronat sau ibandronat, pentru a preveni progresia afecțiunii;
• terapia cu vitamina D și calciu;
• denosumab: un anticorp monoclonal care inhibă resorbția osoasă.

Tratament non-farmacologic

Este recomandat la persoanele cu osteopenie, implicând modificări ale stilului de viață, cum ar fi abordarea unui plan alimentar specific și practicarea de exerciții fizice.

Exerciții fizice

• Persoanele cu osteopenie ar trebui să facă activitate fizică cu impact moderat: mersul pe jos sau jogging-ul ușor, antrenamentele cu greutăți (adecvate) și de rezistență, deoarece acestea ajută la menținerea densității osoase. Se recomandă în special activități fizice care implică, printre altele, impactul piciorului cu solul;
• Exercițiile de îmbunătățire a echilibrului și musculaturii posturale reduc riscul de căderi (s-a constatat că persoanele cu această afecțiune au un risc mai mare de căzături);
• Persoanele cu osteopenie nu ar trebui să își suprasolicita articulațiile, întrucât se poate ușor ajunge la fracturi deosebit de severe. Din acest motiv, este foarte important să acorde atenție și asupra modului în care corpul reacționează în urma unei partide de antrenament. Așadar, dacă apar dureri persistente, înseamnă că antrenamentul a fost prea intens. Prin urmare, va trebui redusă intensitatea la următoarea ședință susținută de activitate fizică.

Optimizarea nutriției

• Se recomandă ca persoanele cu osteopenie să își asigure un aport adecvat de calciu (1000-1200 de miligrame pe zi) și vitamina D (800-1000 UI pe zi). În caz de deficit, se recomandă creșterea aportului conform recomandărilor medicului;
• Se recomandă adoptarea unei diete bogate în legume, fructe, proteine slabe (carne de curcan sau de pui);
• Se recomandă consumul alimentelor bogate în acizi grași polinesaturați, cum ar fi fructele oleaginoase, peștele.

Modificări ale stilului de viață

• Renunțarea la fumat;
• Limitarea consumului de alcool și cafea.

Persoanele cu factori de risc pentru osteopenie ar trebui să beneficieze regulat de screening, în special femeile aflate la postmenopauză și bărbații cu vârsta de peste 65 de ani. În contextul în care starea patologică se identifică precoce, se poate interveni eficient cu alternative terapeutice care să limiteze și să încetinească progresia bolii.

Referințe bibliografice:

1. Lems WF, Raterman HG, van den Bergh JP, Bijlsma HW, Valk NK, Zillikens MC, Geusens P. Osteopenia: a diagnostic and therapeutic challenge. Curr Osteoporos Rep. 2011 Sep;9(3):167-72. doi: 10.1007/s11914-011-0062-3. PMID: 21695407; PMCID: PMC3149119. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3149119/;
2. Varacallo M, Seaman TJ, Jandu JS, et al. Osteopenia. [Updated 2023 Aug 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499878/;
3. Pouresmaeili F, Kamalidehghan B, Kamarehei M, Goh YM. A comprehensive overview on osteoporosis and its risk factors. Ther Clin Risk Manag. 2018 Nov 6;14:2029-2049. doi: 10.2147/TCRM.S138000. PMID: 30464484; PMCID: PMC6225907. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6225907/;
4. Osteopenia. Gregory R. Mundy, M.D. Department of Medicine Division of Endocrinology and Metabolism University of Texas Health Science Center San Antonio, Texas. Link: https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/0011-5029(87)90031-9.