Osteosarcom: înțelegerea procesului de metastazare și tratamente inovative

Osteosarcomul este un tip de cancer osos malign care se dezvoltă din celulele osteoblaste, din zona metafizară a oaselor lungi: femurul, tibia sau humerusul. Există rar cazuri clinice în care apare în țesuturile moi din exteriorul osului.

Osteosarcomul e caracterizat de creșterea necontrolată a celulelor osoase; acestea formează tumori osoase ce pot distruge țesutul osos și duc la apariția metastazelor la nivelul altor organe. 

Osteosarcomul – informații generale

Osteosarcomul este una din formele foarte rare de cancer; reprezintă 1% din toate tipurile de cancer și la nivel mondial are o rată de incidență de 3,4 per milion de oameni pe an. Osteosarcomul afectează cel mai des persoanele cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani, iar prognosticul acestei afecțiuni după diagnosticare este de aproximativ cinci ani de viață. Anumiți markeri serici, stadializarea clinică și răspunsul histologic la agenții chimioterapeutici stau la baza stabilirii prognosticului. În cazul adulților de peste 65 de ani osteosarcomul se dezvoltă ca o afecțiune malignă secundară asociată cu boala Paget.
În cazul pacienților diagnosticați cu osteosarcom, cu fosfatază alcalină crescută există o probabilitate mai mare de a avea metastaze pulmonare.

Incidența acestei patologii este un pic mai mare în rândul populației de culoare decât în rândul caucazienilor, iar incidența crește în mod constant cu vârsta, vârful fiind în perioadele de creștere rapidă din adolescență:

• interval 5-9 ani: 2,1 cazuri la un milion pe an;
• interval 10-14 ani: 7 cazuri la un milion pe an;
• interval 15-19 ani: 8, 2 cazuri la un milion pe an.

Osteosarcomul este o tumoră osoasă ce poate apărea la nivelul oricărui os, dar apare frecvent la nivelul extremităților oaselor lungi în apropierea zonei de creștere metafizară. Zonele frecvente de dezvoltare ale osteosarcomului sunt:

• femurul – 42% din cazuri – 75% dintre acestea sunt la nivelul femurului distal;
• tibia – 19% din cazuri – 80 % dintre acestea se dezvoltă în tibia proximală;
• humerusul – 10% din cazuri- 90% dintre aceste cazuri sunt în humerusul proximal;
• oasele maxilarului și craniul – 8% din cazuri;
• pelvisul – 8% din cazuri.

Pacienții cu osteosarcom au ca și cauză principală a decesului boala metastatică pulmonară. Osteosarcomul provine din celule formatoare de os mezenchimal, iar semnul histologic specific este producerea de osteoid malign. Cele mai multe cazuri de osteosarcom apar ca leziuni solitare.

În România tumorile osoase maligne afectează 37 de copii annual, iar 60% dintre acestea sunt osteosarocame; pacienții ajung să fie diagnosticați în majoritatea cazurilor în stadiul IIB Enneking, când tumora a depăşit corticala osoasă şi are grad înalt de malignitate. În acest stadiu pacienții au metastaze oculte, mai mici de 2 mm, care nu pot fi identificate în explorările CT şi IRM.

Tratamente osteosarcom

În prezent în practica medicală tratamentul osteosarcomului presupune: tratament preoperator cu citostatice, rezecţie oncologică în bloc şi reconstrucţie osteoplastică sau osteoartroplastică, urmate de tratament chimioterapic postoperator timp de un an. Tratamentul osteosarcomului are ca scop salvarea vieții pacientului, salvarea membrelor afectate și prevenirea răspândirii metastazelor la nivelul altor organe.  
În momentul de față se urmărește conceperea unor noi protocoale terapeutice, axate pe administrarea unor agenţi chimioterapici cu specificitate ridicată şi toxicitate scăzută. Cercetările actuale au ca scop stabilirea terapiei genetice prin inducţie sau inhibiţie, în vederea vindecării pacienților cu osteosarcom.

Asistența medicală a pacienților cu osteosarcom constă în respectarea următoarele etape:

• stabilirea precoce a diagnosticului;
• stadializarea- prin clasificarea Enneking sau prin evaluarea mărimea tumorii (mai mică sau egală cu 8 cm/ mai mare de 8 cm), implicarea ganglionilor limfatici şi prezenţa metastazelor la distanţă. Această etapă este esențială pentru obținerea unor rezultate terapeutice eficiente;
• chimioterapie – urmărește reducerea dimensiunii tumorii primare şi de a scădea edemul. Pentru tumorile Enneking IA, IB şi IIA, chimioterapia distruge micrometastazele oculte şi microextensiile locale, care nu sunt identificabile la evaluarea macroscopică. Medicamentele chimioterapice eficiente în tratamentul osteosarcomului sunt: metotrexatul în doze mari, bleomicina, ciclofosfamida şi dactinomicina.
• rezecţia oncologică şi reconstrucţie osteoplastică. După trei săptămâni de la ultima cură de medicamente chimioterapice se va efectua rezecția oncologică, iar la două săptămâni după intervenția chirurgicală se va începe tratamentul chimioterapic care se va administra timp de un an. Tratamentul chimioterapic postoperator va coincide cu cel preoperator în cazul în care tumora este necrozată mai mult de 90%, în caz contrat se vor administra doze mai mari sau se va apela la o altă schemă terapeutică.

Radioterapia nu are rezultate în cazul osteosarcomului.

Tratamentul chirurgical al osteosarcomului urmărește îndepărtarea totală a celulelor canceroase, iar acesta poate consta în:

• rezecția definitivă – presupune excizie tumorală cu margini largi- dacă tumora poate fi îndepărtată în siguranță și urmărește conservarea membrului afectat. Se impune reconstrucție osoasă cu proteze metalice sau grefe osoase- grefa osoasa autologa – vascularizata sau nu, nu apare rrespingerea acestora. Rata de iinfectare este mică.
• rotatioplazia – tehnică folosită pentru pacienții cu tumori ale femurului distal și tibiei proximale. După rezecția tumorii se practică reparația vaselor cu anastomoză cap-la-cap.
• rezecția nodulilor pulmonari – nodulii pulmonari metastazici pot fi tratați prin rezecția completă; rezecția lobară sau pneumectomia poate fi necesară pentru margini libere. Aceasta procedură se va efectuata la momentul rezecției de os.

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby