Otita externă și activitățile acvatice vara. Management și sfaturi pentru siguranță

Otita externă, denumită și „urechea înotătorului”, definește inflamația canalului auditiv extern, în general din cauze infecțioase. Afecțiunea se mai numește și „urechea înotătorului” din cauza faptului că inflamația este mult mai frecventă la persoane care practică înotul. Cu alte cuvinte, apa care rămâne în ureche reprezintă un mediu optim pentru creșterea și dezvoltarea diferiților agenți infecțioși implicați în dezvoltarea inflamației ulterioare. Otita externă poate fi acută (caz în care durează mai puțin de șase săptămâni) sau cronică (cu durată mai mare de trei luni). Mai mult decât atât, vârful incidenței se observă în timpul verii, din considerente strict ocupaționale.

Deși mai rar, otita externă se asociază și cu anumite afecțiuni dermatologice, cum ar fi eczema, psoriazisul, dermatita seboreică, sau diferite alergii. Chiar dacă poate apărea la orice categorie de vârstă, inflamația urechii externe este mai frecventă la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani. Urechea înotătorului se prezintă în principal cu durere la nivelul urechii, însă în unele cazuri pot apărea și scurgeri purulente. Deseori, această formă se confundă cu otita medie supurativă, însă semnul clinic distinctiv îl reprezintă faptul că, în cazul otitei externe, apare și durerea severă odată cu mobilizarea activă a tragusului și a cupei urechii, care pot fi inflamate.

Otita externă – cauze și factori de risc

Otita externă, după cum s-a menționat, reprezintă inflamația canalului auditiv extern (în unele cazuri se poate ajunge și la inflamația tragusului și a cupei urechii). Canalul auditiv extern este acoperit cu fire de păr și glande ceruminoase, care produc o substanță numită cerumen. Această substanță are rol de barieră împotriva agenților patogeni și are un pH acid, care inhibă creșterea agenților patogeni. Inflamația canalului auditiv extern – otita externă – apare din cauza alterării pH-ului, care devine alcalin, și disfuncției barierei protectoare a canalului auditiv. Acest mediu favorizează infecția bacteriană, principala cauză a otitei externe. Speciile implicate pot fi:

• bacterii: Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus sunt principalele bacterii care provoacă otită externă;
• fungi: specii de Candida și Aspergillus, însă mult mai rar, de obicei asociate cu simptome de otită externă mult mai dificil de gestionat.

Există mai mulți factori care pot predispune o persoană la a dezvolta otită externă. Câțiva dintre cei mai importanți sunt:

• practicarea înotului de performanță sau a activităților recreative de înot sau în apă, cunoscut fiind că otita externă este de aproximativ 5 ori mai des întâlnită în rândul celor care practică sporturi și activități în apă;
• variații anatomice ale urechii, care includ stenoza sau exostoza canalului auditiv extern sau pilozitate abundentă la acest nivel;
• umiditatea și temperatura exterioară crescută sunt puternic asociate cu otita externă;
• leziuni la nivelul urechii (frecare, excoriație, purtarea dopurilor de urechi sau a aparatelor auditive, curățarea agresivă a urechii folosind în special bețișoare de urechi);
• afecțiuni dermatologice subiacente, cum ar fi psoriazisul, eczema, neurodermatita, precum și dermatita seboreică (seboreea);
• hiperhidroza (transpirația excesivă).

Cu toate acestea, principala cauză pentru otită externă o reprezintă acumularea de apă la nivelul urechii, persistența acesteia și, ulterior, infecția bacteriană asociată. Tocmai din aceste motive, este foarte important ca de la bun început să se ia măsuri eficiente de prevenție pentru a limita riscul de a dezvolta o astfel de inflamație. Înotătorii – dar nu numai – ar trebui să poarte mereu o cască de protecție în timpul înotului. De asemenea, întrucât otita externă poate afecta chiar și persoane care nu înoată, este important să se evite factorii de risc asociați cu această patologie, în special curățarea agresivă a urechii și uscarea deficitară, după îmbăiere sau duș, a acesteia.

Otita externă – simptome și manifestări clinice

Durerea urechii (otalgia) este principalul simptom pe care îl acuză persoanele cu otită externă. Această durere tinde să se agraveze odată cu mestecatul, vorbitul sau odată cu tragerea urechii (în special a cupei urechii și tragusului). Alte simptome sunt pruritul intens la nivelul urechii și senzația de plenitudine auriculară, de corp străin în ureche. În unele cazuri, otita externă poate fi însoțită și de hipoacuzie (diminuarea auzului). Scurgerile purulente (otoreea) pot fi prezente, dar relativ mai rar. Dacă apar simptome precum febra de peste 38,3°C, ar putea fi vorba despre extinderea infecției dincolo de canalul auditiv extern, însoțită și de limfadenopatie cervicală.

Otita externă – management și sfaturi pentru prevenție

De obicei, otita externă se tratează cu picături auriculare care conțin antibiotice. Pot fi deosebit de utile pentru a reduce inflamația, secreția și durerea și cele care conțin steroizi. După inițierea tratamentului, de obicei simptomele de otită externă se ameliorează în decurs de 48-72 de ore, urmând ca inflamația să se rezolve în următoarele 7-10 zile. Totuși, dacă simptomele par să nu se amelioreze în decurs de 48 de ore de la inițierea tratamentului, se recomandă reevaluarea la medicul otorinolaringolog (ORL). În cazul în care otita externă este cauzată de infecții fungice, se vor prescrie picături auriculare antifungice (în asociere cu administrarea corticosteroizilor).

Pentru a reduce riscul de a dezvolta otită externă și a practica înotul în siguranță, ar trebui avute în vedere următoarele:

• sesiunile de înot se vor desfășura doar cu purtarea dopurilor de urechi sau, de preferat, prin purtarea căștii de înot (etanș închisă, care să nu permită apei să pătrundă în urechi). În cazul în care acestea nu sunt la îndemână, după sesiunea de înot urechile vor fi uscate folosindu-se un material textil curat cu care se va șterge canalul auditiv extern, după înclinarea într-o parte și în cealaltă a capului (astfel încât apa să iasă din ureche);
• se va evita folosirea bețișoarelor de urechi pentru a curăța urechea, deoarece acestea împing cerumenul în profunzimea urechii și pot irita pielea canalului auditiv, crescând astfel riscul de a dezvolta otită externă;
• după înot sau duș se va folosi, dacă există la îndemână, un uscător de păr (cu aer cald la o setare cât mai redusă sau aer rece) pentru a usca canalul auditiv;
• cerumenul este o substanță secretată în mod normal de către glandele ceruminoase, cu rol deosebit de important în protejarea urechilor. Așadar, se va evita eliminarea în exces și, de asemenea, curățarea agresivă a urechilor. Pentru a îndepărta cerumenul nu se vor folosi sub nicio formă bețișoare de urechi, ci mai degrabă spray-uri și soluții ceruminolitice;
• pentru a reduce riscul de a dezvolta otită externă, se recomandă evitarea folosirii în comun a obiectelor personale care intră în contact cu urechile (casca de înot, prosopul, dopurile de urechi);
• se recomandă ca între sesiunile de înot să existe pauze de câteva minute și în acest interval urechile să fie uscate conform sfaturilor indicate mai sus. Persistența apei la nivelul urechii favorizează dezvoltarea bacteriilor și, astfel, crește riscul de otită externă.

Persoanele care aleargă pe distanțe lungi și, implicit, transpiră, ar trebui să își usuce urechile în egală măsură, chiar în timpul sesiunilor de alergat. Otita externă se prezintă cu dureri deosebit de intense și, în lipsa tratamentului și gestionării corespunzătoare, poate duce la complicații.

Resurse bibliografice:

1. Medina-Blasini Y, Sharman T. Otitis Externa. [Updated 2023 Jul 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK556055/;
2. Wiegand S, Berner R, Schneider A, Lundershausen E, Dietz A. Otitis Externa. Dtsch Arztebl Int. 2019 Mar 29;116(13):224-234. doi: 10.3238/arztebl.2019.0224. PMID: 31064650; PMCID: PMC6522672. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6522672/;
3. Klein JO. Otitis Externa, Otitis Media, and Mastoiditis. Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases. 2015:767–773.e1. doi: 10.1016/B978-1-4557-4801-3.00062-X. Epub 2014 Oct 31. PMCID: PMC7173526. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7173526/;
4. Hui CP; Canadian Paediatric Society, Infectious Diseases and Immunization Committee. Acute otitis externa. Paediatr Child Health. 2013 Feb;18(2):96-101. doi: 10.1093/pch/18.2.96. PMID: 24421666; PMCID: PMC3567906. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3567906/.