Otita seroasă – cauze, simptome și soluții de management

Otita seroasă, denumită și otită medie cu efuziune, implică prezența de lichid în urechea medie, dar fără a exista semne de infecție acută. Pe măsură ce lichidul se acumulează în urechea medie și la nivelul trompei lui Eustachio (canal care leagă urechea medie de nazofaringe, având rolul de a echilibra presiunea în urechea internă și a ventila urechea medie), va fi exercitată presiune tot mai mare asupra membranei timpanice. Drept urmare, membrana timpanică nu va mai reuși să vibreze corespunzător la stimulii auditivi, ceea ce va afecta funcția de conducere a vibrațiilor sonore și, în cele din urmă, se va ajunge și la hipoacuzie (diminuarea temporară a auzului).

Otita seroasă cronică este definită ca acea formă care persistă mai mult de 3 luni, deși în unele cazuri termenul de „otită medie cronică” este rezervat pentru persoanele la care se observă și o perforație a membranei timpanice. Otita cu efuziune reprezintă cea mai frecventă cauză pentru hipoacuzie dobândită în timpul copilăriei, precum și una dintre cele mai frecvente boli de natură infecțioasă în rândul copiilor. Copiii cu vârstă cuprinsă între 1-6 ani sunt afectați în mod uzual de această afecțiune, incidența maximă observându-se în timpul iernii (ceea ce corespunde, de altfel, cu rata crescută de infecții ale căilor respiratorii superioare în timpul sezonului de iarnă).

Otita seroasă – cauze și factori de risc

De cele mai multe ori, otita seroasă se dezvoltă după un episod de otită medie acută. La rândul său, otita medie acută apare deseori după o infecție a căilor respiratorii superioare, care ar putea fi cauzate de o gamă variată de agenți infecțioși, cum ar fi:

• Bacterii: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis;
• Virusuri: virusul sincițial respirator (VRS), metapneumovirusurile umane, coronavirusurile și adenovirusurile, picornavirusurile.

După episodul de otită medie acută, lichidul se acumulează în urechea medie, ceea ce va pune presiune pe membrana timpanică și va afecta transmiterea vibrațiilor sonore spre formațiunile de la nivelul urechii interne. Există mai mulți factori de risc care predispun copii la a dezvolta, ulterior otitei medii acute, și otită seroasă, cum ar fi:

• Hipertrofia vegetațiilor adenoide, care obstrucționează trompa lui Eustachio ducând, în cele din urmă, la ventilarea deficitară a urechii medii. Mai mult decât atât, deoarece vegetațiile adenoide au structură limfatică, vor facilita transmiterea bacteriilor la nivelul urechii;
• Hrănirea cu biberonul, alăptarea în poziție de decubit;
• Expunerea pasivă la fumul de țigară crește riscul de otită seroasă;
• Anomalii de creștere și dezvoltare, cum ar fi scăderea tonusului muscular al mușchilor gurii și palatoschizisul, sindromul Down, tulburări ale funcției mucociliare (fibroza chistică);
• Schimbări bruște ale presiunii atmosferice (care pot duce la disfuncția trompei lui Eustachio și, astfel, cresc riscul de otită seroasă);

La copii, trompa lui Eustachio are poziție mai orizontală, iar pe măsură ce copilul crește aceasta se alungește și se înclină. Acesta este unul dintre motivele pentru care otita seroasă, deși poate apărea la orice vârstă, este mult mai frecvent ăla copiii mici. Copiii care au o tendință evidentă spre atopie (alergii alimentare, rinită alergică, afecțiuni dermatologice) au un risc mai mare de a dezvolta otită seroasă. Prezența formațiunilor chistice nazofaringiene (fie de natură benignă, fie de natură malignă) și polipoza rinosinusală afectează funcția trompei lui Eustachio. Așadar, cresc și riscul de a dezvolta otită medie cu efuziune, mai ales după un episod de otită acută.

Otita seroasă – simptome și manifestări clinice

În cazul copiilor mici, deseori afectați de otită seroasă, simptomele nu sunt evidente. Pierderea parțială a auzului (hipoacuzia), deși nu este întotdeauna frecventă, este principalul simptom pe care îl acuză persoanele cu otită seroasă. De obicei, părinții care au copii cu otită seroasă susțin că au dificultăți în a comunica cu copilul, acesta nu reacționează atunci când este strigat și este lipsit de atenție. Spre exemplu, un copil cu otită medie cu efuziune cronică poate avea tulburări de vorbire și de dezvoltare a limbajului. Durerea de ureche este de obicei intermitentă, senzația de plenitudine auriculară și presiune în ureche fiind, de asemenea, un alt simptom des întâlnit.

Adulții cu otită seroasă pot raporta și tinitusul (senzația unui țiuit în ureche) și senzația de corp străin în canalul auditiv extern. De obicei, otita seroasă apare concomitent cu o infecție a căilor respiratorii superioare sau ulterior acesteia. Așadar, pot fi prezente și simptomele specifice unei infecții respiratorii superioare, cum ar fi tuse, rinoree, febră. Totuși, în cazul copiilor mici este mult mai greu să se identifice aceste simptome. Drept urmare, dacă un copil prezintă abateri de la comportamentul său normal – în special în sensul lipsei de reacție la comenzi verbale, diferite sunete -, este foarte important să se consulte cât mai rapid medicul otorinolaringolog (ORL).

Otita seroasă – tratament și alternative de management

Otita seroasă se rezolvă în general spontan, dar necesită monitorizare și gestionare atentă. Însă, dacă persistă, miringotomia cu inserarea tubului de timpanostomie este considerată alternativa cea mai eficientă de tratament. Această intervenție presupune realizarea unei incizii, sub control microscopic, la nivelul membranei timpanice, aspirarea revărsatului acumulat la nivelul urechii medii și, ulterior, plasarea unui tub aerator care va permite ventilarea urechii și, astfel, previne reacumularea de lichid la acest nivel. După această procedură, multe persoane nu au nevoie de tratament în plus, întrucât creșterea și dezvoltarea trompei lui Eustachio va permite drenajul.

Otoreea este cea mai frecventă complicație asociată cu otita seroasă, fiind observată la aproape 1 din 6 dintre copii în decurs de 4 săptămâni de la timpanostomie și la aproximativ 26% dintre copiii care poartă tubul de timpanostomie, pe întreaga perioadă a tratamentului. Deoarece otita seroasă este frecvent cauzată de factori virali sau alergici, și nu de o infecție bacteriană activă, tratamentul cu antibiotice nu este recomandat. Nu s-a dovedit faptul că tratamentul pe bază de corticosteroizi ar avea vreo eficiență. În caz de otită seroasă, în mod obișnuit este recomandată monitorizare atentă timp de trei luni, când de cele mai multe ori se observă rezolvarea spontană.

Principalele moduri de gestionare a simptomelor de otită seroasă sunt următoarele:

Tehnicile de „autoventilare”

• Manevra Valsava: persoana își prinde nasul cu degetele, închide gura, și va încerca să sufle ușor, ceea ce poate ajuta la deschiderea trompei lui Eustachio, respectiv egalizarea presiunii din urechea medie;
• Tehncia Toynbee: persoana înghite în timp ce își blochează nasul cu degetele. Aceasta poate ajuta, de asemenea, la deschiderea trompei lui Eustachio, blocată în caz de otită seroasă;

Managementul alergiilor și infecțiilor respiratorii

• Gestionarea eficientă a alergiilor și a infecțiilor respiratorii superioare reduce riscul asociat de a dezvolta otită seroasă. Utilizarea antihistaminicelor, decongestionantelor și picăturilor nazale cu apă de mare poate fi deosebit de eficientă;
• Infecțiile respiratorii sunt principala cauză pentru otită seroasă. De cele mai multe ori, sunt de natură virală, așadar tratamentul cu antibiotice nu are niciun răspuns terapeutic. Totuși, vaccinarea împotriva gripei reprezintă o metodă eficientă de prevenție în astfel de cazuri.

Evitarea factorilor de risc și modificări ale stilului de viață

• Se recomandă evitarea expunerii pasive la fumul de țigară sau la alți potențiali iritanți care pot fi inspirați (praf, mucegai, polen), despre care se cunoaște că sunt asociați pozitiv cu un risc crescut de otită seroasă;
• Asigurarea unei hidratări corespunzătoare și utilizarea umidificatoarelor în camerele cu aer uscat, pentru a menține lubrifierea optimă a mucoasei nazale.

Resurse bibliografice:

1. Mârțu C, Cozma S, Cobzeanu B, Vesa D, Butnaru C, Bularda D, Cumpătă A, Rădulescu L. Serous otitis media: Clinical and therapeutic considerations, including dexamethasone (C22H29FO5) intratympanic injection. Exp Ther Med. 2022 Feb;23(2):125. doi: 10.3892/etm.2021.11048. Epub 2021 Dec 7. PMID: 34970348; PMCID: PMC8713185. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8713185/;
2. Searight FT, Singh R, Peterson DC. Otitis Media With Effusion. [Updated 2023 May 20]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538293/;
3. Danishyar A, Ashurst JV. Acute Otitis Media. [Updated 2023 Apr 15]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470332/;
4. Vanneste P, Page C. Otitis media with effusion in children: Pathophysiology, diagnosis, and treatment. A review. J Otol. 2019 Jun;14(2):33-39. doi: 10.1016/j.joto.2019.01.005. Epub 2019 Jan 31. PMID: 31223299; PMCID: PMC6570640. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6570640/;
5. Butler CC, Williams RG. The Etiology, Pathophysiology, and Management of Otitis Media with Effusion. Curr Infect Dis Rep. 2003 Jun;5(3):205-212. doi: 10.1007/s11908-003-0075-x. PMID: 12760817; PMCID: PMC7089124. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7089124/.