Papiloame cutanate – definiție, recomandări actualizate, management

Se definesc drept papiloame cutanate acele tumori benigne care apar în principal în urma infecției cu virusul papilloma, și anume din pricina acelor tulpini cu risc scăzut, 6, 7 și 11, care de obicei nu provoacă leziuni precanceroase sau cancer. Se dezvoltă din țesutul epitelial scuamos și cresc în afară. Prevalența lor este de până la 13% și apar de regulă în populația tânără.

Există și forme de papiloame la care nu s-a demonstrat nicio asociere cu HPV, papiloame formă non-virală, date de iritații ale pielii, de predispoziție genetică, sarcină, diabet, obezitate, hiperhidroză, boli tiroidiene. Acestea au o prevalență de 46% în populația generală, cu o prevalență mai mare în rândul grupelor de vârstă mai înaintate.

Papiloame cutanate – diagnostic

Diagnosticul în caz de papiloame cutanate se poate stabili prin mai multe modalități, după cum vom detalia în cele ce urmează.

• Anamneza, istoricul și examenul fizic al papiloamelor

Din discuția cu pacientul, depistăm apariția unei mici excrescențe aspre care apare din piele, nedureroase sau dureroase; pacientul se prezintă la medic mai mult datorită aspectului inestetic, ce duce la scăderea stimei de sine, dar și din pricina discomfortului creat de acestea sau din pricina durerii, dar sunt cazuri mai rare. Pacienții mai pot acuza prurit la nivelul leziunii. Papiloamele se pot rupe sau pot sângera, cum poate fi cazul celor localizate submamar sau celor aflate la contact cu lenjeria, spre exemplu. Scărpinatul sau frecarea papiloamelor poate duce la inflamarea lor. Astfel, pot deveni dureroase. Dacă sângerează, se pot infecta.

• Papiloame – examen fizic

La inspecția pielii, aceste papiloame se pot observa sub forma unei papule solide, acoperită cu piele hiperkeratinizată. Papiloamele pot fi unice sau multiple și dimensiuni până la câțiva centimetri. Au o formă pediculată și o culoare brun deschis sau închis, localizare predilectă pe gât, axilă, submamar, inghinal, dar pot avea și alte localizări, cum ar fi, pe pleoapă.

• Examinarea dermatoscopică a papiloamelor

Se face dacă se consideră necesar, dacă nu, o simplă examinare fizică este suficientă în cele mai multe cazuri.

• Examenul histopatologic

În cazul unor papiloame care se evidențiază ca leziuni cu un aspect suspect, medicul poată cere realizarea unei biopsii. La examenul histopatologic se depistează acantoză, prezenţa koilocitelor, papilomatoză.

• Genotiparea extinsă

În timpul anamnezei, este important ca specialistul să întrebe dacă există leziuni la nivel genital și, în funcție de caz, se poate recomanda genotiparea extinsă a HPV pentru a depista toate tulpinile implicate.  

Tratament în caz de papiloame

Uneori, acele papiloame cutanate nedureroase pot fi lăsate netratate și regresează în timp. Potențialul de transformare malignă este scăzut la persoanele imunocompetente.

Principalele opțiuni terapeutice ale papiloamelor

Prima linie de tratament în caz de papiloame constă în:

• excizie – după cum am menționat anterior, dacă leziunea pare suspectă, ea se excizează.
• acid acetilsalicilic – soluție – această opțiune de tratament mai avantajos din punct de vedere al costurilor are ca efect, în principal, ablația chimică a hiperkeratozei induse de HPV, dar și declanșează răspunsul imun local. Dezavantajul este că aceste soluții sunt, de regulă, destul de iritante dacă ajung pe pielea sănătoasă din jur. Astfel ele pot provoca chiar arsuri chimice grave și să lase cicatrici defectuoase. Acestea nu se aplică pe față și ochi;
• crioterapia este o altă opțiune de tratament des folosită, fiind aplicabilă în spital și utilizează frecvent azot lichid. Azotul lichid poate fi aplicat folosind o bucată de tampon de bumbac sau un criogen. În urma îngheţării, se produce o bulă hemoragică dermo-epidermică, lăsând o leziune ulcerativă care se va vindecă în 10 – 14 zile.

Crioterapia și terapiile combinate cu acid salicilic au avut rate mai mari de eliminare decât monoterapiile. Ar trebui să existe cel puțin trei luni de terapie. Ca afecte secundare ale acestei terapii, pot apărea: durere, vezicule, hipopigmentare sau hiperpigmentare, leziuni ale tendoanelor sau nervilor.

A doua linie de tratament a papiloamelor este reprezentată de:  

• electrocauterizarea este o metodă care folosește curentul electric pentru a obține o arsură controlată a lezunii. Procedura se realizează sub anestezie locală injectabilă sau topică, fiind complet nedureroasă. Recuperarea în urma procedurii este completă în 7 – 10 zile, iar vindecarea are loc fără cicatrici. Restricțiile după procedură sunt minore: se evită pentru câteva zile expunerea la soare sau solar și se evită udarea zonei tratate la duș;
• laserul CO2 este utilizat, în mod obișnuit, în cabinetele medicale. El emite un fascicul de înaltă energie care distruge papiloamele, fără a afecta țesuturile din jur, astfel recuperarea fiind mai rapidă, iar pielea se vindecă fără cicatrici. Se efectuează de asemenea, sub anestezie locală;
• terapia fotodinamică constă în administrarea de acid aminolevulinic, care este secondată de fototoxicitate. În urma administrării, se provoacă un proces de oxidare în celulele aberante, după expunerea la lumină vizibilă. Papiloamele sunt tratate cu o soluție de acid amino-levulinic timp de 3 – 8 ore, după care regiunea este supusă unei surse de lumină. Ca efecte secundare pot să apară: arsură, mâncărime și disconfort. Metoda este una costisitoare și mai puțin accesibilă.

A treia linie de tratament în caz de papiloame constă în folosirea agenților topici. Aceștia pot fi grupați în diferite categorii, cum ar fi:

• agenți cu efect distructiv: cantaridina și acidul salicilic acționează pentru a distruge țesutul pentru îndepărtare;
• agenți cu efect virucidal: cidofovir si interferon-alfa, agenți chimici care atacă infecțiile virale. Cidofovir este un analog antiviral care este utilizat în tratamentul afeciunilor date de citomegalovirus; dar este eficient împotriva tratamentului HPV, virusului Epstein-Barr și al altor virusuri ADN.
• agenți cu efect antimitotic: aceste medicamente blochează creșterea celulară pentru a scăpa corpul de papiloamele pielii. Acestea pot include bleomicină, podofilotoxină și 5-fluorouracil. Bleomicina chimioterapeutică împiedică celulele și virușii să sintetizeze ADN-ul. Are ca rezultat necroza tisulară acută, care ar putea declanșa o reacție imunologică. Injecția intralezională de 5-FU poate fi utilizată pentru a trata papiloame cutanate, dar adesea produce durere și ulcerație și nu este utilizată pe scară largă;
• imunoterapie: antigenul candida și imiquimod. Imiquimod este cel mai frecvent utilizat agent chimioterapeutic. Adulții cu papiloame cutanate pot fi tratați acum cu cremă imiquimod 5%. Ca urmare a activării sistemului imunitar, se pot elibera citokine ce împiedică replicarea virusului și, astfel, se poate realiza îndepărtarea papiloamelor.

Alte indicații

După oricare dintre opțiunile de tratament alese în caz de papiloame, se recomandă evitarea expunerii la soare până la vindecarea completă a pielii. Este important, de asemenea, să nu se îndepărteze crustele formate.

Ca indicație generală, tratamentul local este necesar. Odată ce apar, aceste papiloame se vor înmulți. De asemenea, dacă sunt netratate, aceste papiloame pot crește în dimensiuni. Dacă unul dinte papiloame a fost tratat corect, nu va reapărea. Însă acest fapt nu exclude apariția, în timp, a altor papiloame în alte zone.

Prevenție în caz de papiloame

Printre măsurile de prevenție care se pot recomanda în caz de papiloame se pot nota evitarea contactului direct cu persoane care au astfel de excrescențe (purtarea hainelor altor persoane), evitarea piscinelor sau saunelor, adoptarea și menținerea unui stil de viață sănătos, precum și managementul stresului.