Paralizia Bell, cea mai întâlnită patologie a nervului facial

Potrivit studiilor, paralizia Bell poate apărea la 23 de persoane din 100.000 pe an la nivel mondial, fiind cea mai întâlnită patologie a nervului cranian. Nu se cunoaşte cu exactitate cauza, însă specialiştii consideră că este vorba despre o infecţie virală ce determină inflamarea nervului facial. Nervul facial reprezintă a șaptea pereche de nervi cranieni. Acesta este un nerv mixt alcătuit din fibre senzitive, vegetative şi motorii, ce asigură inervația feței, a zonei auriculare, funcţia lacrimală şi sensibilitatea gustativă.

Ce este paralizia Bell?

Paralizia Bell este o afecţiune ce provoacă o slăbiciunea temporară a muşchilor feţei sau paralizia acestora. Aceasta poate apărea atunci când nervul facial se inflamează sau se comprimă. Partea afectată a feței devine lipsită de expresie, iar pacientului îi va fi imposibil să se încrunte, să clipească etc. În majoritatea cazurilor, paralizia Bell este temporară și simptomele dispar de obicei după câteva săptămâni. Deşi poate apărea la orice vârstă, afecţiunea este mai frecventă în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 60 de ani. Pareza se instalează în câteva ore, fiind de obicei maximă în intervalul cuprins între 48 şi 72 de ore.

Care sunt simptomele paraliziei Bell?

Simptomele pot apărea brusc, la o săptămână sau două după ce pacientul a avut o răceală, o infecţie a urechii sau a ochilor. În unele cazuri, paralizia Bell poate afecta ambele părţi ale feţei. Simptomele paraliziei includ: dificultăţi în a mânca sau bea, lipsa expresiilor faciale, uscăciunea ochilor şi a gurii, durere de cap şi iritația ochiului pe partea feţei afectată. Simptomele pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni grave, cum ar fi un accident vascular cerebral sau o tumoră cerebrală. La naştere, nou-născuţii pot avea paralizie facială temporară. Cu toate acestea, 90% dintre copiii cu acest tip de afecţiune se recuperează complet fără tratament.

Factori care cauzează paralizia Bell

Paralizia Bell apare atunci când al șaptelea nerv cranian se umflă sau se comprimă, rezultând slăbiciune facială sau paralizie. Cauza exactă a acestei afecţiuni este necunoscută, dar mulți cercetători cred că este cel mai probabil declanșată de o infecție virală.

Virusurile şi bacteriile care sunt legate de dezvoltarea paraliziei lui Bell sunt:

herpes simplex – care provoacă leziuni și herpes genital;
HIV – care slăbește sistemul imunitar;
herpes zoster – care provoacă varicela și zona zoster;
Epstein-Barr – care provoacă mononucleoză;
Borrelia burgdorferi – cauzează boala Lyme.

Riscul de a dezvolta paralizia Bell creşte pentru femeile însărcinate şi pentru persoanele care suferă de diabet şi infecţie pulmonară.

Majoritatea pacienţilor se recuperează fără a suferi complicaţii. Cu toate acestea, în cazurile mai severe de paralizie pot să apară următoarele probleme: uscarea excesivă a ochilor, care poate duce la infecţii oculare sau apariţia sincineziei, o afecţiune în care mișcarea unei părți a corpului determină o altă mișcare involuntară. De exemplu, ochiul pacientului se poate închide atunci când zâmbește.

Cum poate fi tratată paralizia Bell?

Pacienţii cu paralizie Bell se pot recupera complet, cu sau fără tratament. Cu toate acestea, studiile au arătat că administrarea imediată de steroizi orali (cum ar fi prednison) și medicamente antivirale pot contribui în procesul de recuperare completă. În plus, kinetoterapia poate preveni deteriorarea permanentă a muşchilor. Cei care nu se recuperează complet pot apela la chirurgia estetică. Se recomandă de către specialişti prevenirea uscării corneei prin administrarea de lacrimi artificiale, soluție salină izotopă sau picături de metil celuloză și prin folosirea unui bandaj care să țină ochiul închis, în special în timpul somnului.

Sursa: healthline.com