Platfus – cauze și opțiuni de tratament

Aproximativ 30% din populație are platfus. Platfusul sau în termeni populari – piciorul plat – este o condiție medicală în care arcada/ scobitura tălpii lipsește, factor ce duce la stare de discomfort sau dureri la nivelul picioarelor. Statistic, 1 din 10 persoane acuză simptome. La majoritatea pacienților cu platfus sunt afectate ambele picioare, dar există și situații în care doar unul din picioare este afectat.

Tipuri de platfus

Bolta plantară sau arcada piciorului se formează în decursul primilor 4 ani de viață, odată cu întărirea mușchilor și ligamentelor.

Există trei tipuri de platfus:

• picior plat flexibil – dacă nu se aplică presiune pe picior se poate observa scobitura naturală a piciorului, dar la aplicarea presiunii scobitura dispare (stat în picioare). Această formă de platfus este cel mai des întâlnită.
• picior plat semi-flexibil – indiferent de poziția piciorului arcada se poate observa cu greu, iar cu cât se aplică mai mult timp presiune pe picior cu atât scobitura dispare/ piciorul se lasă.
• picior plat rigid – arcada piciorului nu există deloc și nici nu “apare” la forțarea manual. În cazul pacienților cu acest tip de platfus durerea este prezentă, în special în cazul în care aceștia petrec mult timp în picioare sau dacă parcurg pe jos distanțe lungi.

Simptomele platfusului

Pacienții care au platfus pot acuza următoarele simptome specifice acestei afecțiuni:

• Durere localizată în mijlocul tălpii. intensitatea durerii crește odată cu durata de timp în care se aplică preiune pe tălpi. Acest tip de durere poate fi însoțit de inflamație în partea interioară a gleznei;
• Durere la nivelul călcâiului/ genunchilor/ la nivelul degetelor de la picioare. Pacienții pot acuza senzație depicioare înțepenite;
• Mersul sau alergatul incorect pot fi și ele simptome caracteristice piciorului plat.

Pacienții cu platfus pot dezvolta și alte afecțiuni precum: tendinită tibială posterioară, artrita de gleznă, fasceita plantară, coxartroză, scolioză, cifoză, lordoză, insuficiență venoasă cronică.
De asemenea, persoanele cu platfus sunt predispuse la a dezvolta monturi.

Cauzele și factorii de risc care duc la apariția platfusului

Cauzele principale și factorii de risc (flat feet risk factors) care conduc la dezvoltarea de platfus sunt:

• factorii genetici;
• postura incorectă a corpului;
• purtarea de încălțăminte neadecvată (prea strâmtă, prea mică, cu tocuri înalte, cu talpa prea moale);
• îmbătrânirea;
• traumatismele la nivelul gleznei sau piciorului, ruptura tendonului mușchiului tibial posterior;
• paralizia cerebrală, distrofia musculară (cauze neurologice);
• obezitatea și diabetul (cauze endocrino-metabolice);
• poliartrita reumatoidă, laxitatea ligamentară, sindromul Ehlers-Danlos (cauze reumatologice).

Diagnosticarea platfusului

Platfusul poate fi diagnosticat de medicul ortoped în urma analizării picioarelor, a mersului, simptomelor și chiar și a perechii de încălțăminte pentru a observa tipul de uzură de la nivelul tălpilor.

Totodată pe parcurscursul evaluărilor medicale de rutină platfusul poate fi identificat în simptome sau semne ale unui platfus incipient. Stabilirea timpurie a diagnosticului și începerea procedurilor de corecție și recuperare contribuie la evoluția afecțiunii și la evitarea apariției complicațiilor.
Specialistul poate solicita atât pentru diagnosticare, cât și pentru identificarea factorilor de risc asociați:

• radiografii – pentru detectarea artritei și a eventualelor modificări de structură osoasă;
• scanare CT – pentru vizualizarea piciorului din mai multe unghiuri, pentru identificarea unei eventuale patologii mai complexe;
• RMN – solicitat în cazul copiilor- oferă informații concrete atât asupra țesuturilor moi, cât și a celor dure;
• ecografie – pentru vizualizarea tendoanelor și ligamentelor si evaluarea urmărilor traumatismelor.

Opțiuni de tratament pentru platfus

Medicul specialist va hotărî tipul de tratament pentru pacientul cu platfus în funcție de gradul de afectare al boltei plantare și de cauza care a dus la această afecțiune.
Dacă pacienții cu platfus nu acuză dureri nu este necesar tratamentul.

Dacă pacientul este diagnosticat cu platfus și prezintă dureri acestuia i se pot recomanda următoarele tipuri de tratament:

• tratament antiinflamator – pentru reducerea durerilor;
• dacă platfusul este congenital se poate recomanda tratamentul de corecție chirurgicală;
• terapie – programe de kinetoterapie și masaj pentru piciorul plat/ platfus cu rol în tonifierea mușchilor picioarelor, redarea mobilității, reducerea durerilor, corectarea posturilor greșite, redarea tonusului muscular și favorizarea drenajului limfatic și circulației sangvine;
• în cazul formelor ușoare se urmărește redarea stabilității piciorului prin purtarea de talonete sau prin purtarea de încălțăminte ortopedică; utilizarea acestor dispozitive medicale ortopedice se face doar la recomandarea medicului specialist.
• se pot efectua exerciții de corectare a boletei plantare inclusiv la domiciliu de către pacient: de exemplul, pacientul stă așezat pe un scaun cu picioarele pe un prosop întins; menține călcâiul pe podea, iar cu degetele piciorului trage prosopul în direcția sa pentru a-l strange; mișcarea se repetă și cu degetele de la celălalt picior; se recomandă serii a câte 10 repetări; exercițiul se poate complica adăugând greutăți pe colțurile prosopului pentru a fi mai solicitant exercițiul.

Platfusul este o afecțiune care prin complicațiile asociate poate afecta calitatea vieții.

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby