Prevenția riscului de alergie la soare – măsuri de siguranță și precauții

Prin alergie la soare se înțelege reacția de hipersensibilitate a organismului la acțiunea radiației solare UV. În termeni medicali, se mai numește și fotosensibilitate, fiind un termen care acoperă o gamă variată de afecțiune dermatologice secundare expunerii la lumină solară. O formă foarte comună de alergie la soare este erupția polimorfă la lumină, o dermatoză mediată imunologic. Se prezintă deseori cu apariția unor mici pete roșii la nivelul pielii expuse la lumină însoțite de senzația de arsură și, uneori, prurit. În cazuri mai severe, persoanele cu alergie la soare prezintă riscul de a dezvolta reacții cutanate mult mai exacerbate, cu urticarie, prurigo actinic și pustule.

Fotosensibilitatea este o reacție exacerbată a sistemului imunitar la o componentă a spectrului electromagnetic din care este formată lumina solară. Interacțiunea dintre lumina solară (radiația UV) și un cromofor (compus reactiv) din piele va duce, în cele din urmă, la alergie solară, care se manifestă sub forma dermatozelor specifice. Persoanele pot fi hipersensibile fie la un singur anumit tip de radiații ultraviolete (UVA sau UVB), fie la amândouă sau chiar la lumina vizibilă. Cea mai frecventă formă de alergie la soare este reprezentată de fotosensibilitatea la radiații de tip UVA. În principal, expunerea directă la lumină vizibilă poate declanșa starea de porfirie.

Alergie la soare – cauze și factori de risc

Nu se cunosc pe deplin cauzele care provoacă reacțiile specifice la persoane cu alergie la soare.  Studiile pe gemeni, de exemplu, indică faptul că ar exista o predispoziție genetică a acestui tip de atopie. Întrucât erupția polimorfă la lumină este cea mai frecventă formă de alergie la soare, se poate avea în vedere eventualul mecanism fiziopatologic al acestei reacții:

• cel mai probabil, un fotoantigen necunoscut devine imunogen (provoacă reacții imunitare) în urma expunerii la radiațiile ultraviolete (UV), ducând la alergie la soare;
• la persoanele cu erupție polimorfă la lumină, funcția celulelor T nu este suprimată de razele UV decât atunci când lipsește fotoadaptarea (expunerea anterioară la radiațiile UV);
• fotoantigenul necunoscut, indus de radiațiile UV la persoanele cu alergie la soare, tinde să acționeze prin stimularea proliferării limfocitelor T CD4 și producerea citokinelor, precum interleukina-1 (IL-1), cu acțiune proinflamatorie.

Există un așa-zis „efect de întărire” (photo-hardening) care descrie situațiile în care expunerea ulterioară la UV poate preveni erupția tipică. Nu este pe deplin înțeles cum ar apărea fenomenul acesta, dar se crede că bronzarea, hiperkeratoza și acantoza epidermică ar putea induce, printr-un mecanism specific, dezvoltarea toleranței imunologice la persoanele cu alergie la soare. Cel mai adesea, persoanele cu alergie la soare vor dezvolta următoarele tipuri de reacții cutanate:

Fotodermatoze primare (autoimune)

• Erupția polimorfă la lumină;
• Fotodermatoza juvenilă de primăvară;
• Foliculita actinică;
• Prurigo actinic;
• Urticaria solară;
• Dermatita cronică actinică sau fotosensibilă;
• Hydroa vacciniforme (de obicei asociată infecției cu virusul Epstein-Barr).

Fotodermatoze exogene sau induse de medicamente și substanțe chimice

În aceste situații, este vorba despre faptul că unele persoane dezvoltă alergie la soare din cauza unor tratamente medicamentoase sau ca urmare a expunerii la anumite substanțe chimice:

• fotosensibilitate (alergie la soare) indusă de medicamente: tiazidele, tetraciclinele, chinina, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), fenotiazinele, vemurafenibul, voriconazolul;
• dermatita de fotocontact: ca urmare a expunerii la anumite chimiale fototoxice, de exemplu psoralenii din plante, legume și fructe, parfumurile și produsele chimice de protecție solară, coloranții și dezinfectanții;
• pseudoporfiria: indusă de medicamente (de obicei în asociere cu insuficiența renală).

Dermatoze agravate prin expunerea la lumină solară și radiații ultraviolete (comune)

• Lupusul eritematos cutanat;
• Dermatomiozita;
• Boala Darier;
• Rozaceea;
• Melasma;
• Sindromul Sjögren.

Dermatoze agravate prin expunerea la lumină solară și radiații ultraviolete (relativ rare)

• Dermatita seboreică;
• Dermatita atopică;
• Eritemul multiform;
• Pemfigusul vulgar și pemfigusul foliaceu;
• Psoriazisul;
• Lichenul plan;
• Micozele fungoide.

Fotodermatozele metabolice (foarte rare)

• Porfiria cutanată tardivă;
• Porfiria eritropoetică (boala Gunther);
• Porfiria variată;
• Protoporfiria eritropoetică.

Fotodermatoze genetice (tulburări deosebit de rare cauzate de instabilitatea genomică)

• Sindromul Cockayne;
• Xeroderma pigmentosum;
• Tricotiodistrofia;
• Sindromul Bloom;
• Sindromul Rothmund-Thomson.

Principala formă de reacție cutanată la persoanele cu alergie solară este, după cum mai sus s-a menționat, erupția polimorfă la lumină. Leziunile tind să apară la primul contact cu radiații UV mai puternice (lunile de primăvară), după o perioadă în care expunerea la UV a fost minimă și, în timp, pielea devine „tolerantă” la lumina solară. Această formă de alergie la soare se prezintă cu erupții cutanate roșii, ușor reliefate (sub forma unor plăci), sau cu mici puncte roșii care sunt pruriginoase (provoacă mâncărime). De obicei, apare la câteva ore după expunerea la soare și, în timp, au tendința de a dispărea, atât timp cât persoana cu alergie la soare evită radiațiile UV.

Hiperpigmentarea cutanata

Alergie la soare – măsuri de siguranță și sfaturi pentru prevenție

În cazul în care o persoană se confruntă cu alergie la soare (fotosensibilitate), ar trebui adoptate măsuri specifice de siguranță și prevenție. Astfel, se recomandă următoarele:

• pacienții cu alergie la soare ar trebui să limiteze expunerea la radiațiile ultraviolete pe cât posibil, dar mai ales în intervalul orar 10:00-16:00, când radiațiile ultraviolete sunt cele mai puternice;
• pacienții cu alergie la soare, dar nu numai, ar trebui să folosească constant creme cu SPF (factor de protecție solară), cel puțin 30+ (deși, de preferat este 50+); această cremă trebuie aplicată cu 20-30 de minute înainte de expunerea la soare și trebuie reaplicată periodic, cel puțin la fiecare 2 ore de expunere la radiații UV;
• se recomandă purtarea articolelor vestimentare adecvate care acoperă întreaga piele (rochii, pantaloni, bluze cu mâneci lungi), chiar din materiale care oferă protecție UV suplimentară. Persoanele cu alergie la soare ar trebui să poarte ochelari, pălării cu boruri largi. Hainele ar trebui să permită aerisirea și ventilația, pentru a se evita supraîncălzirea;
• se va opta întotdeauna pentru deplasarea prin zone umbrite; de asemenea, ar trebui avut în vedere faptul că folosirea unei umbrele limitează foarte mult expunerea la radiațiile UV;
• pacienții cu alergie la soare ar trebui să cunoască faptul că anumite medicamente ar putea exacerba fotosensibilitatea existentă; drept urmare, ar trebui să fie mult mai atente cu astfel de măsuri de prevenție;
• „călirea pielii” (photo-hardening) poate fi o alternativă eficientă în caz de alergie la soare; se recomandă expunerea treptată a pielii la soare, timp de 10-15 minute pe zi, pentru ca în cele din urmă pielea să se aclimatizeze. Ulterior, este recomandă creșterea treptată a duratei de expunere;
• pacienții cu alergie la soare și fotosensibilitate dispun de o alternativă terapeutică numită fototerapie. Prin acestea, sub supravegherea unui medic are loc expunerea controlată la UV-uri, ceea ce poate ajuta la reducerea sensibilității solare ulterioare. Fototerapia este o metodă relativ eficientă de desensibilizare la persoane cu alergie solară, dar de obicei se recomandă la persoanele cu manifestări mai severe (ședințele se încep la începutul primăverii);
• în cazul pacienților cu alergie la soare, hidratarea este esențială. Este vorba atât despre hidratarea prin consumul regulat de lichide, cât și hidratarea pielii folosindu-se loțiuni speciale, creme și emulsii;
• evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool, nu doar de către pacienții care manifestă alergie la soare;
• dacă există deja o reacție secundară cauzată de alergie la soare, se recomandă limitarea la maximum a expunerii ulterioare la radiațiile ultraviolete.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Oakley AM, Ramsey ML. Polymorphic Light Eruption. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430886/
2. Rueter K, Jones AP, Siafarikas A, Chivers P, Prescott SL, Palmer DJ. The Influence of Sunlight Exposure and Sun Protecting Behaviours on Allergic Outcomes in Early Childhood. Int J Environ Res Public Health. 2021 May 19;18(10):5429. doi: 10.3390/ijerph18105429. PMID: 34069576; PMCID: PMC8161152. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8161152/
3. De Martinis M, Sirufo MM, Ginaldi L. Solar Urticaria, a Disease with Many Dark Sides: Is Omalizumab the Right Therapeutic Response? Reflections from a Clinical Case Report. Open Med (Wars). 2019 Jun 7;14:403-406. doi: 10.1515/med-2019-0042. PMID: 31231681; PMCID: PMC6572395. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6572395/
4. Oakley AM, Badri T, Harris BW. Photosensitivity. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431072/
5. Merin KA, Shaji M, Kameswaran R. A Review on Sun Exposure and Skin Diseases. Indian J Dermatol. 2022 Sep-Oct;67(5):625. doi: 10.4103/ijd.ijd_1092_20. PMID: 36865856; PMCID: PMC9971785. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9971785/