Profilaxie şi prevenţie în patologia profesională a aparatului respirator

Rezumat:

Lucrarea de față prezintă posibilitățile adresate lucrătorilor pentru menţinerea unei stări bune de sănătate în muncă, promovarea unor comportamente de creştere a capacităţii de apărare a organismului în contextul unei dinamici accelerate a schimbărilor mediului climatic şi ocupaţional.

Cuvinte-cheie: profilaxie, prevenţie, medicina muncii

Abstract:

This paper presents the possibilities which can help workers to maintain good health at work, promoting behaviors that increase body’s defense capacity in the context of an accelerated dynamics of climate and occupational changes.

Keywords: prophilaxis, prevention, occupational medicine

Introducere

Bolile aparatului respirator, pe locul doi în morbiditatea generală [1], după patologia cardiovasculară, în ceea ce privește populaţia ţării noastre, reprezintă prima cauză a îmbolnăvirilor la locul de muncă [2], prin incidenţa care se menţine crescută (fig.1-roşu) a principalelor boli profesionale respiratorii: silicoză, azbestoză, astm bronşic, bronşită cronică, brohopneumopatie obstructivă cronică, rinită alergică, bisinoză, ulceraţii sept nazal. Aparatul respirator reprezintă principala cale de pătrundere în organism pentru marea majoritate a agenţilor fizico-chimici (peste 100 de categorii de pulberi), chimici (peste 550 substanţe chimice cu expunere reglementată legal) [3], biologici (peste 1.000 de agenţi biologici clasificaţi în HG 1092/2006) din mediul de muncă, ca urmare a caracteristicilor anatomo-funcţionale [4] ale plămânului şi arborelui traheobronşic.

 Fig.1

Patologia respiratorie poate surveni atât în urma expunerii la poluanţi atmosferici, agenţi biologici, dar agenţii din mediul de muncă sunt cercetaţi şi beneficiază de reglementare legislativă (directive şi recomandări în plan european şi hotărâri de guvern, ordonanţe şi ordine de ministru la nivel naţional), precum şi de un sistem de recunoaştere pentru planificarea strategică în sănătatea publică/ocupaţională şi sistem administrativ-financiar pentru acordarea de facilităţi şi compensaţii în ceea ce privește atingerea integrităţii lucrătorului.

Metodă (intervenţiile medicului de medicina muncii integrează mai multe perspective)

Perspectiva ştiinţifică

Agenţii inhalaţi, în funcţie de dimensiunea şi caracteristicile fizico-chimice, acţionează la nivelul căilor aeriene superioare (ex. S.I.C.A.S. [5]), a traheii şi bronhiilor mari, a căilor aeriene mici – bronşiole şi la nivel alveolar. Mecanismul de acţiune (fiziopatologia) prezentat în caseta 1 permite stabilirea unui diagnostic clinic şi terapia specifică, dar mai ales susţine declararea unor boli respiratorii ca fiind profesionale [3], în timp ce testele funcţionale pulmonare (ventilaţia, difuzia şi perfuzia) sunt absolut necesare spre a stabili gradul disfuncţiei care se corelează cu afectarea capacităţii de muncă; valoarea procentului (între 20-50%) de afectare a capacităţii de muncă asigură un anumit cuantum al compensaţiei oferite de asigurator pentru boli profesionale şi accidente de muncă.

Caseta 1

Perspectiva legislativă

Bolile respiratorii profesionale şi determinanţii lor din mediul de muncă (noxe profesionale) sunt reglementate prin HG 955/2010 ce modifică HG 1425/2006, normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006 şi, numai cele incluse în lista următoare, agreată de asigurator sunt compensate:

• Silicoză (dioxid de siliciu liber cristalin), azbestoză (azbest), pneumoconioza minerului la cărbune (cărbune), aluminoză pulmonară (aluminiu), berilioză (beriliu), pneumoconioze cauzate de alte pulberi anorganice, precum antimoniu, bariu, caolin, fibre minerale artificiale, nefelină, olivină, oxid de ceriu, oxizi de fier, perlit, pulberi anorganice mixte, staniu, talc, tantal, titan, tungsten, vanadiu, wolfram, zirconiu;
• Fibroză pulmonară – ardezie, clorură de vinil, medicamente (unele citostatice), metale grele (cobalt şi altele), radiaţii ionizante, substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori), inclusiv gaze de furnal, gaze de sudură, şisturi, uleiuri minerale;
• Afecţiuni pulmonare benigne: pleurezie benignă, atelectazii rotunde, plăci pleurale – azbest;
• Bisinoză – bumbac, cânepă, in, iută, sisal, kapoc;
• Bronhoalveolită alergică extrinsecă – acarieni, actinomicete termofile, aer condiţionat, alge, alginaţi, amiodaronă, amoebe, anhidride, aur, bacterii aeropurtate, blănuri, brânzeturi, bumbac, cafea verde, carmin, ceai (pulbere), cereale (grâu, orz, secară şi altele), compost, enzime din detergenţi, făină, fân (în special mucegăit), fungi (comestibili şi microscopici), hamei, hârtie (pastă), hipofiză (pulbere), izocianaţi, lemn (pulberi), malţ, nucă de cocos, paprika, peşte (făină de peşte), piretroide, plută, procarbazină, răşini epoxidice, soia (coajă), trestie de zahăr, tutun, uleiuri de răcire;
• Sindromul toxic al pulberilor organice (boala de siloz şi altele) – pulberi organice;
• BPOC – pulberi organice, azbest, dioxid de siliciu liber cristalin, alte pulberi anorganice, substanţe chimice;
• Rinite – alergeni respiratori profesionali, iritanţi respiratori profesionali;
• Ulcer nazal şi/sau perforaţia septului nazal – acid clorhidric, acid fluorhidric, arsen si compuşi, clorură de potasiu, clorură de sodiu, crom şi compuşi, lemn (pulberi);
• Laringită – alergeni respiratori profesionali, iritanţi respiratori profesionali, suprasolicitare vocală profesională cronică;
• Iritaţia şi inflamaţia acută şi cronică a căilor aeriene superioare – substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori);
• RADS (reactive airways dysfunction syndrome = sindrom reactiv de căi aeriene) – la substanțe chimice (gaze, fumuri şi vapori);
• Astm bronşic alergic – alergeni respiratori profesionali;
• Astm bronşic non-alergic (iritativ) – iritanţi respiratori profesionali;
• Bronşită acută şi cronică – azbest, dioxid de siliciu liber cristalin, alte pulberi anorganice, pulberi organice, substanţe chimice;
• Pneumopatia cauzată de sisteme de aer condiționat;
• Pneumonia chimică – la substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori), uleiuri minerale (pneumonia lipidică), zinc şi alte metale;
• Edem pulmonar acut – substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori).

 Perspectiva medicală profilactică

În fişa de identificare a factorilor de risc profesional se recunoaşte, prin natura şi mecanismul de acţiune ale agenţilor chimici, biologici, fizico-chimici pulberi, a căror cale de pătrundere în organism este preponderent respiratorie, importanţa aparatului respirator atât din perspectivă clinică, funcţională, dar şi profilactică (caseta 2), precum şi preventivă prin modularea expunerii în mediul de muncă.

Dacă prin evaluare tehnică (engineering control) se verifică parametrii tehnologici ai ventilaţiei, climatizării, „standardele în amenajarea clădirii” ş.a., medicului de medicina muncii, aflat în faţa unei recomandări în biletul de externare din spital/scrisoare medicală de tipul „evită expunerea la gaze, fumuri şi vapori iritanţi respiratori, pulberi, intemperii” îi revine sarcina de a aprecia calitatea profilactică a protectorului respirator, indicat generic de specialistul în securitatea şi sănătatea muncii, per noxă-tip şi concentraţie în mediul de muncă. Abordarea medicală profilactică pentru patologia respiratorie profesională urmăreşte a stabili dacă pentru un lucrător există cauze medicale conexe purtării echipamentului corespunzător pentru protecţia aparatului respirator; se acordă atenţie anamnezei, modificărilor funcţionale şi simptomelor pulmonare şi cardiace conexe, luându-se în considerare riscul evaluat al locului de muncă, sarcina de lucru, informaţiile deţinute de lucrător privind echipamentul de protecţie recomandat, numărul orelor de lucru; momentul evaluării fiind atât la o angajare cu expunere la agenţi cu tropism respirator (chiar dacă sunt sub valoarea limită de expunere reglementată prin legislaţie – HG 1218/2006, HG 1/2012, HG 359/2015 – demonstrată prin buletin de determinări în mediul de muncă efectuate de un laborator de investigare în toxicologie), dar şi la reluarea activităţii după internare pentru patologie respiratorie, cardiacă, locomotorie, mai ales dacă lucrătorul a depăşit vârsta de 50 de ani, sau prezintă o dizabilitate (încadrată în grad de handicap) care poate interfera cu purtarea echipamentului, cu greutatea acestuia sau medicul curant constată necesitatea modificării schemei terapeutice stabilite prin ghidurile de diagnostic şi tratament (ex. ghid pentru silicoză, ghid pentru bronhopneumopatie obstructivă cronică). În piaţa de profil, echipamentul de protecţie respiratorie (fig.2 a-g) este clasificat atât din perspectiva specificităţii expunerii (substanţe chimice, praf/pulberi respirabile, agenţi biologici, agenţi cancerigeni profesionali/non-ocupaţionali), factorului de protecţie nominală – eficienţa protecţiei, cât şi din perspectiva utilizatorului, criteriile fiind greutatea echipamentului şi diferenţa de presiune a aerului între inspiraţie şi expiraţie (rezistenţa respiratorie).