Rinita alergică, o afecțiune frecvent întâlnită

Rinita alergică este o afecţiune frecvent întâlnită și constă în inflamarea mucoasei nazale, iar simptomatologia este reprezentată de strănut, congestie, rinoree apoasă și prurit. Rinita alergică este o problemă serioasă de sănătate, mai ales dacă este însoţită de astm sever sau anafilaxie și poate avea un impact important asupra calităţii vieţii. Tratamentul presupune evitarea alergenilor, terapie medicamentoasă sau imunoterapie.

Rinita alergică, caracterizată de inflamarea mucoasei nazale

Rinita alergică este o afecţiune frecventă în zilele noastre, caracterizată de inflamarea mucoasei nazale mediată de imunoglobulinele E. Apare deci în urma unui răspuns imun la contactul repetat cu alergeni precum polenul, acarienii, unele alimente, înțepăturile de insecte etc. Rinita alergică afectează aproximativ 10-20% din populaţia globală, prezentând o creștere a prevalenţei în ultimii ani [1]. Deși nu este o boală care să pună în pericol viaţa pacientului, impactul său asupra calităţii vieţii este important, afectând activităţile sociale și fizice, chiar și somnul.

Rinita alergică, cauze și clasificare

Cauzele rinitei alergice sunt multiple, iar susceptibilitatea genetică este unul dintre factorii care intervin în etiologia acestei boli. Factorii de mediu au, la rândul lor, un rol important în agravarea simptomelor de rinită alergică [2,3]. Cel mai frecvent este incriminată expunerea la diferiţi alergeni precum polenul, acarienii sau mucegaiul.

Din punct de vedere al clasificării rinitei alergice, cel mai recent ARIA (ghidul de diagnostic și tratament al rinitei alergice) se bazează pe simptomatologie și pe calitatea vieţii. Astfel că din punct de vedere al duratei simptomelor, rinita alergică este clasificată în rinita alegică intermitentă sau persistentă, iar din punct de vedere al severităţii este clasificată în rinita alergică ușoară, medie sau severă [1].

Înțelegerea mecanismului fiziopatologic

Tratamentul rinitei alergice are la bază înţelegerea mecanismului fiziopatologic de apariţie. Alergia este determinată de un răspuns imun mediat de imunoglobulinele E. Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale cu infiltrare alcătuită din eozinofile, limfocite T și mastocite care eliberează cytokine, chemokine ca mediatori. De asemenea, hiperreactivitatea nazală nespecifică intervine și poate agrava simptomele rinitei alergice. Prezenţa unor comorbidităţi precum astmul, rinosinuzita pot agrava sau induce o rinită alergică [4,5].

Rinita alergică – Diagnostic

Diagnosticul de rinită alergică se pune în urma prezenței simptomatologiei, a anamnezei și a examenelor clinice și paraclinice. Anamneza completă va aduce informaţii importante despre terenul atopic al pacientului, existența unui istoric familial de alergie, eczemă sau astm poate direcţiona către un diagnostic de rinită alergică (riscul de a dezvolta o alergie este cu 50% mai mare la copiii cu parinţi alergici). De asemenea, anamneza va evidenţia durata simptomelor și dacă există momente în care acestea dispar. Astfel că simptomele persistente sunt atribuite cel mai adesea unui factor alergenic regăsit de exemplu în locuinţă sau la locul de muncă, pe când o simptomatologie intermitentă pledează pentru o alergie sezonieră, ca de exemplu cea la polen. Istoricul personal de astm este un alt factor de diagnostic, având în vedere că aproximativ 80% dintre pacienţii cu astm alergic prezintă episoade de rinită alergică [3,6].

Anamneza presupune și examenul obiectiv ORL complet. Examinarea endoscopică a nasului va evidenţia o mucoasă palidă, albăstruie, congestie nazală cu obstrucţie nazală, secreții mucoase la nivelul foselor nazale sau chiar polipi. De asemenea, se vor evidenţia modificări ale structurilor anatomice de la acest nivel care pot interveni în obstrucţia nazală precum un sept nazal deviat, concha bullosa etc. [3,4,7].

În ceea ce privește examinările paraclinice se poate efectua rinomanometria anterioară sau posterioară, sau rinomanometria acustică, măsurarea valorilor oxidului nitric, biospia nazală sau recoltarea secreţiilor nazale. Investigaţiile radioimagistice precum radiografiile, computerul tomograf sau examinarea imagistică prin rezonanţă magnetică nu sunt indicate în vederea diagnosticării rinitei alergice.

Testele alergice sunt cele mai importante în diagnosticarea rinitei alergice. Mai des utilizate sunt testele cutanate sau skin prick. Aceste teste cutanate sunt rapide, au un cost scăzut și pot fi efectuate în cabinet. Testarea intradermală prin injectarea de diluţii seriale este o altă metodă de investigare a răspunsului imun mediat, având însă costuri mai mari [6]. Recent a fost dezvoltată testarea in vitro pentru imunoglobulinele E prezente în ser, fiind un test ușor de efectuat, având rezultate similare cu cele ale testelor cutanate. Un avantaj este că utilizarea antihistaminicelor nu afectează rezultatul testării [7].

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferenţial al rinitei alergice se face cu rinosinuzitele acute sau cronice, cu rinitele non-alergice, cu rinitele hormonale precum rinita din sarcină sau hipotiroidism, rinita medicamentoasă, cu variațiile anatomice: polipoză nazală, corpi străini sau formaţiuni tumorale.

Rinita alergică, tratament

Tratamentul pentru rinita alergică constă în evitare alergenilor, metodele de tratament farmacologic și imunoterapie. Alegerea tratamentului va ține cont de gravitatea simptomelor, de impactul asupra calităţii vieţii, dar și de alergenul implicat. Se recomandă evitarea, pe cât posibil, a activităților în aer liber în timpul sezonului cald, precum și folosirea aparatelor de aer condiţionat. În cazul acarienilor și mucegaiului se recomandă să faceți curat în locuință pentru a reduce simptomatologia [3,6,7].

Tratamentul farmacologic va fi ales în funcţie de simptomatologia prezentă, dar și de răspunsul pacientului la tratamentele anterioare. Antihistaminicele reprezintă prima opţiune în cazul rinitei alergice blocând receptorii H1. Generaţiile mai noi de antihistaminice au un efect rapid asupra simptomatologiei oculare și nazale. De asemenea, se pot folosi și antihistaminice locale cu efect rapid (mai puțin de 30 de minute) asupra simptomatologiei [1,6].

Corticosteroizii sunt o altă clasă de medicamente folosite în tratamentul rinitei alergice, scăzând inflamaţia și hiperreactivitatea nazală. Pot fi administraţi fie intranazal sau sistemic, ultima variantă fiind preferată în cazul unei simptomatologii severe.

Decongestionantele nazale acţionează pe receptorii alfa-adrenergici din mucoasa nazală ducând la vasoconstricţie. Ajută la dezobstruarea nazală, dar nu au efect asupra pruritului nazal și a simptomelor oculare. Anticolinergicele intranazale precum bromura de ipratropium scad rinoreea, dar nu ameliorează restul simptomatologiei [1,6].

Imunoterapia încearcă să mărească limita de la care simptomele alergice apar după expunerea la alergeni. Indicaţiile imunoterapiei sunt reprezentate de răspunsul nefavorabil la terapia medicamentoasă, sau imposibilitatea efectuării tratamentului medicamentos corect. Există mai multe metode de imunoterapie: imunoterapia subcutanată, imunoterapia sublinguală.

Rinita alergică este o boală cu o prevalenţă crescută în ultimii 20 de ani din cauza mediului din ce în ce mai poluat. Afectează calitatea vieţii având un impact important atât la nivel individual, cât și la nivelul societăţii prin costurile mari pe care această boală le are. Diagnosticarea rapidă a acestei boli necesită recunoașterea simptomatologiei, nefiind necesare investigaţii suplimentare. Tratamentul bolii se face în funcţie de severitatea bolii, adesea cel mai bun tratament fiind evitarea, pe cât posibil, a alergenului.

Referințe bibliografice:

1. Anniko M. et al. Otorhinolaryngology, Head and Neck Surgery. s.l. : Springer, 2012.
2. Beers, Mark H. and Porter, Robert S. The Merck Manual Of Diagnosis And Therapy. 2006.
3. Behrbohm, Hans, Kaschke, Oliver and Nawka, Tadeus. Ear, Nose, And Throat Diseases With Head And Neck Surgery. s.l. : Thieme, 20089.
4. Flint, Paul W. Cummings Otolaryngology Head and Neck Surgery. 5. s.l. : Mosby Elsevier, p. 2761.
5. Giles, Warner, Andrea, Burgess and Suresh, Patel. Otolaryngology And Head and Neck Surgery. s.l. : Oxford Specialist Handbooks.
6. Lalwani, Anil. Current Diagnosis & Treatment. Otolaryngology Head And Neck Surgery . s.l. : McGraw Hill, 2012.
7. Probst, Rudolf, Grevers, Gerhard and Iro, Heinrich. Basic Otorhinolaryngology A step by step learning guide. s.l. : Thieme, 2006.

Dr. Raluca Grigore

Medic primar ORL, Spitalul Clinic Colţea București
Șef lucrări, disciplina otorinolaringologie UMF „Carol Davila”