Rolul sportului în dezvoltarea copiilor

Dr. Beatrice Constandache, medic rezident medicină sportivă , medic Federația Română de Atletism, educator Medical World Rugby

Rezumat:

Activitatea fizică are un rol deosebit de important în dezvoltarea copiilor. Aceasta reprezintă o unealtă fiziologică integrată și acceptată de organismul uman fără dificultăți, înscrisă în entitatea noastră ca fiinţe active. Organismul se va modela adaptativ, reuşind să îşi îmbunătățească performanțele, capacităţile de regenerare, metabolizare, schimbul de substanţe gazoase, maximizându-şi potenṭialul cu care este înzestrat încă din naştere, şi care trebuie antrenat în atingerea condiției fizice ideale. Acționează într-o manieră benefică organismului aflat în perioada de dezvoltare calitativă și cantitativă, în sensul direcțiilor comportamentale, fizice, mentale, din punct de vedere al deprinderilor și stilului de viață.

Cuvinte-cheie: activitate sportivă, copil, dezvoltare

Abstract:

Physical activity has an important role in children’s development. It represents an integrated and accepted physiological tool by the human organism without difficulties, written in our entity as active human beings. The organism will suffer adaptation changes, learning to improve its performances, regeneration abilities, metabolisation, gas substances exchange, maximizing its potential from the beginning, and has to be trained in getting its ideal physical condition. It acts in a good way for the organism in its quality and quantity level of development such as behavioural, physical and mental aspect, as well as learning habits and lifestyle.

Keywords: sports activity, children, development

Organismul uman prin caracteristicile tuturor sistemelor sale interrelaţionate ne arată înclinaţia sa spre mişcare. Unitatea de bază funcțională a organismului uman – celula – este un element care găzduieşte o uzină multifuncţională ce produce în fiecare secundă substratul, motorul și mecanismul de perpetuare energetic care susţine principiul de funcţionare al fiecăruia dintre noi, ca specie umană. Activitatea fizică reprezintă o unealtă fiziologică integrată și acceptată de organismul uman fără dificultăți, înscrisă în entitatea noastră ca fiinţe active. Organismul se va modela adaptativ, reuşind să îşi îmbunătățească performanțele, capacităţile de regenerare, metabolizare, schimbul de substanţe gazoase, maximizându-şi potenṭialul cu care este înzestrat încă din naştere, şi care trebuie antrenat în atingerea condiției fizice ideale. Activitatea sportivă efectuată încă de la vârste fragede va acționa într-o manieră benefică organismului aflat în perioada de dezvoltare calitativă și cantitativă, în sensul direcțiilor comportamentale, fizice, mentale, din punct de vedere al deprinderilor și stilului de viață.

Beneficii socio-comportamentale

În privința comportamentului, copilul este instruit mai întâi de părinți în familie, apoi de activitățile întreprinse la școală, de fiecare profesor în parte, într-un cadru intelectual. Activitatea fizică efectuată la început, într-un mediu organizat, îl va învăța interacțiunea socială într-un mod indirect, culminând cu simplificarea legării unor prietenii pe care altfel le va realiza poate mai greu. Factorul de activitate plăcută pe care îl deține efectuarea unor exerciții fizice, împreună cu sentimentul puternic de competitivitate, dorința de a fi primul în relație cu ceilalți concurenți, de a se evidenția dintr-o masă largă de alți indivizi, recunoașterea proprie a unor calități nedepistate anterior, impulsionarea odată cu efortul fizic și a caracteristicilor psihice, mai devreme în stare latentă, nestimulate de o dorință de a învinge limitele propriului organism, propriile structuri, fie ele fizice sau psihice. Practicarea unui sport sau a unei activități fizice regulate reușește să declanșeze în organismul uman o cascadă de manifestări psihosomatice integrative, cu răsunet favorabil asupra comportamentului în societate. În cazul sporturilor de echipă: fotbal, volei, rugby, handbal, copiii învață și ajung să înțeleagă importanța solidarității, a muncii în echipă, comunicarea verbală, precum și cea non-verbală în raport cu ceilalți, rapiditatea în gândire, viteza de reacție, vederea periferică, respectul ca valoare interumană, dăruirea de sine, principiul de cooperare, lucruri ce formează bazele corecte ale unui caracter puternic în raport cu sine și cu societatea.

Principii de îndrumare într-o activitate sportivă

În momentul educării unui copil, în dezvoltarea sa prin activități sportive, antrenorul, profesorul de educație fizică sau în unele cazuri chiar și părinții contribuie la perceperea și înmagazinarea mai profundă a elementelor predate prin: îndrumarea vizuală, care se referă la crearea unor spații în care copilul să vizioneze anumite aspecte legate de noțiuni, reguli, avantaje și dezavantaje ale unui anumit tip de activitate sportivă prin demonstrații video, scheme. Îndrumarea verbală atunci când antrenorul sau profesorul accesează atenția și comprehensiunea copilului prin repetarea ori de câte ori este necesară, ținând cont că unii copii dezvoltă capacități de înțelegere diferite de la caz la caz, prin urmare această îndrumare trebuie individualizată. Îndrumarea manuală se realizează prin mișcări de ghidare sau diverse elemente folosite după tipul de sport implicat în procesul de învățare (spre exemplu, folosirea corzii elastice în alpinism).

Efecte asupra organismului

Odată cu efortul fizic, organismul își modifică structura și aici discutăm despre caracterul adaptativ pentru a răspunde cerințelor impuse de factorul stresant, în acest caz fiind activitatea fizică. Copilul aflat în perioada de creștere va achiziționa secvențial anumite impulsuri favorabile, preluate în timpul desfășurării activității fizice de către organism în sensul augmentării capacității de dezvoltare a structurilor miocardice prin acțiune stimulativă, culminând cu o mai bună pompare sangvină sistemică, și deci cu o mai bună extracție tisulară a oxigenului sangvin. Este îmbunătățită funcția cardio-respiratorie prin creșterea consumului maxim de oxigen, scăderea consumului de oxigen al cordului la intensități submaximale.

La nivelul aparatului respirator, interfața alveolo-capilară va fi mai receptivă la schimburile gazoase odată cu creșterea debitului cardiac împreună cu creșterea ventilației pulmonare secundară efortului fizic. Prin exercițiul inspir-expir pulmonar, capacitățile pulmonare cresc concomitent cu cutia toracică care se mărește pe măsură ce activitatea fizică este menținută suficient de des. Incidența bolilor respiratorii, atât de crescută în perioada copilăriei, va scădea semnificativ.

Musculatura implicată în efort fizic dezvoltă rezistență mai mare prin forța antrenată constant prin regularitatea efectuării de exerciții fizice. Prin procesul de contracție musculară, fibrele musculare se hipertrofiază generând rezistență, în urma antrenării acestora, fie prin exerciții izotonice, atunci când fibrele musculare se contractă și se scurtează concomitent, fie prin exerciții izometrice, atunci când mușchii îndeplinesc contracția dar nu se scurtează, dezvoltând în acest sens forță statică.

Funcția imună este influențată într-un mod pozitiv prin augmentarea capacității sistemice de a produce elemente cu rol antiinflamator, a celulelor NK și implicit îmbunătățirea răspunsului imun global. Angajarea copilului într-o activitate sportivă, dacă este efectuată în mod constant, într-un cadru adecvat, în limitele suportate de organism în manieră generală va acționa ca un factor de protecție împotriva principalelor boli care au drept factor de apariție sedentarismul: afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat, obezitate, diferite tipuri de patologii articulare.

Screening

Important de precizat este efectuarea examinării medicale cât mai dese a copilului care începe și menține o activitate sportivă constantă. Vizita la cabinetul medicului de medicină sportivă poate exclude anumite patologii care altfel ar fi un impediment în continuarea participării acestuia la activități sportive ce altfel devin riscante. Anamneza atent înfăptuită asupra stării de sănătate actuală, antecedentele personale patologice, antecedentele heredocolaterale ce conțin date despre existența unor patologii de natură diversă în rândul familiei, efectuarea de investigații imagistice atunci când cazul impune. Examinarea cordului, efectuarea unei electrocardiograme şi ecografiile cardiace sunt benefice, întrucât se pot depista anumite modificări patologice ce nu sunt compatibile cu perpetuarea sportului.

Bibliografie:

Anca Ionescu – Medicină Sportivă Performanță și Sănătate Ed. Medicală.
Rose Marie Gallagner, Sally Fountain, Linda Gee Educație Fizică: Recapitulări prin diagrame All Educational.