Sciatica: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Sciatica este termenul utilizat pentru a defini o durere frecvent întâlnită mai ales la femei, care radiază de-a lungul nervului sciatic. În lucrarea de față am prezentat această problemă de sănătate din punct de vedere al cauzelor medicale, simptomelor, diagnosticului şi probelor paraclinice necesare, dar şi al tratamentului necesar. Se observă că există diverse abordări terapeutice, menite să redea funcţionalitatea pacientului şi să reducă durerea. Este esenţială alegerea celui mai eficient tratament.

Nervul sciatic este un nerv major, care se întinde din partea inferioară a coloanei lombare spre partea posterioară a fiecărui picior. Când nervul sciatic este lezat sau este supus unei presiuni suplimentare, apare durerea în zona deservită de acesta. Până la 90% dintre persoanele afectate îşi revin complet, fără a fi nevoie de intervenţii chirurgicale [1].

Cuprins

Anatomie

Epidemiologie

Factori de risc

Cauze

Simptome

Diagnostic

Examene paraclinice

Tratament

Prevenție

Bibliografie

Sciatica – anatomie

Plexul sacrat este compus din rădăcinile lombara 5, sacrata 1 şi 2 şi cea mai mare parte din rădăcinile L4 şi S3. Fiecare rădăcină a plexului se împarte într-o ramură anterioară şi una posterioară. Colateralele ramurilor anterioare inervează muşchiul pătrat femural, muşchii gemeni, muşchiul obturator intern, iar cele ale ramurilor posterioare inervează muşchii fesieri şi muşchiul piriform. Ischiogambierii sunt inervaţi dintr-un ram al nervului tibial. Ramurile anterioare se unesc formând nervul tibial (sciaticul popliteu intern), în timp ce ramurile posterioare vor forma nervul peroneu comun (sciaticul popliteu extern). Ambii formează trunchiul unic al nervului sciatic, ce iese din bazin prin marea scobitură sciatică sub muşchiul piriform, coboară pe partea posterioară a coapsei spre spaţiul popliteu. La nivelul fosei poplitee nervul sciatic intern şi extern se desparte din nou. Astfel, sciaticul popliteu extern coboară pe fața antero-laterală a gambei, inervând articulaţia genunchiului şi împărţindu-se în două ramuri terminale:

• Nervul musculocutanat care inervează mușchiul peronierul lung și scurt.
• Nervul tibial anterior care inervează mușchiul gambier anterior.

Sciaticul popliteu intern coboară de-a lungul gambei până la gleznă. La nivelul gleznei se desface în cele două ramuri terminale: nervul plantar intern şi extern. Prin inervarea muşchilor adiacenţi, ramurile terminale produc flexia în articulaţiile metatarso-falangiene, abducţia şi adducția halucelui şi adducția degetelor [2].

Epidemiologie

Majoritatea persoanelor care suferă de sciatică au vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani. Femeile sunt mai susceptibile de a suferi de sciatică în timpul sarcinii, deoarece uterul în curs de dezvoltare pune o presiune suplimentară asupra nervului sciatic [1].

Sciatica – factori de risc

• Vârsta – din cauza deteriorării discurilor intervertebrale odată cu înaintarea în vârstă
• Profesia – meseriile care presupun ridicarea de jos sau căratul unor obiecte grele pentru perioade îndelungate
• Sedentarismul
• Fumatul [3].

Cauzele durerilor cauzate de nervul sciatic

• Hernia de disc – cea mai frecventă cauză a durerilor cauzate de nervul sciatic, poate provoca inflamarea nervului prin deplasarea discului intervertebral;
• Morb Pott sau spondilita tuberculoasă;
• Sindromul piriform;
• Tumori primitive ale nervilor periferici: benigne (fibromul, neurinomul, neurofibromul generalizat Recklinghausen) şi maligne (sarcomul şi neuroepiteliomul);
• Tumori spinale – uneori, sciatica poate fi determinată de tumori în creştere la nivelul măduvei spinării, durerea se amplifică odată cu mărirea în volum a tumorii;
• Tumori secundare ce invadează din vecinătate şi prind în calea lor filete şi trunchiuri nervoase producând dureri locale şi dureri iradiate la distanţă. Metastazele în nervi sunt extrem de rare. Plexul lombosacrat poate fi lezat în tumori ale uterului şi vezicii urinare;
• Carcinoamele ce produc neuropatii (în paraneoplazii);
• Radiaţiile Roentgen în doze mari, folosite în tratamentul neoplasmelor regionale ce produc în nervii teritoriali demielinizări cu consecinţe senzitivo-motorii;
• Inflamaţia nervului;
• Lezarea nervului (în traumatisme sau fracturi de pelvis şi cap femural);
• Infecţiile nervului;
• Osteoartrita (boala degenerativă a discului): discurile se micşorează, pierzându-şi flexibilitatea şi proprietăţile de amortizare. În timp, aceste schimbări duc la stenoză sau la hernie de disc şi ulterior la inflamarea nervului;
• Stenoza: îngustarea canalului spinal şi a canalelor radiculare nervoase apare pe măsură ce discurile se umflă sau bombează, articulaţiile de faţetă se măresc şi ligamentele se întăresc de-a lungul timpului. Pe măsură ce canalul spinal se îngustează, el comprimă măduva şi nervii lezându-i;
• Paralizii prin presiunea patului apar la pacienţii imobilizaţi;
• Paralizii posturale ale sciaticului popliteu extern la pacienţii care execută munci agricole;
• Neuropatii iatrogene din diverse cauze:
  • droguri neurotoxice;
  • utilizarea de bandaje, garouri, manşete strânse ce produc compresii;
  • injecțiile în fese;
  • diabetul (în peste 80% din cazuri, diabeticii prezintă neuropatii);
  • cauze vasculare ale unor mononevrite [1,2,3].

Simptomele sciaticii

Sciatica apare cel mai adesea pe o singură parte. Unii pacienți au o durere ascuţită pe o parte a şoldului sau a unuia dintre picioare. Durerea poate fi resimţită, de asemenea, în spatele gambei sau în zona tălpii piciorului. Persoana care suferă de sciatică îşi simte slăbit piciorul afectat [1]. Durerile variază de la uşoare până la severe şi sunt clasificate ca fiind acute sau cronice. Sciatica acută are legătură, deseori, cu leziunile ţesuturilor moi (entorse de muşchi, tendoane sau ligamente) sau hernia de disc şi de aceea este adesea numită durere mecanică acută de spate. Durerea acută apare brusc şi, de obicei, se vindecă în câteva zile sau săptămâni. Durerea sciatică cronică persistă (durează mai mult de 3 luni) şi sursa sa poate fi greu de determinat. Durerea cronică poate fi prezentă tot timpul sau se agravează odată cu anumite activităţi. Alţi factori care contribuie pot fi legaţi de modificările celulelor nervoase, cicatrizarea ţesutului, modificări artritice sau efecte psihologice ale durerii cronice [4].

Durerea sciatică

Durerea sciatică clasică afectează un picior, apare în zona lombară şi iradiază în partea posterioară a coapsei, până la genunchi şi pe gambă către tălpi. Durerea resimțită la nivelul piciorului este mai puternică decât durerea lombară şi poate varia în intensitate, de la uşoară la severă. Este adesea descrisă ca o presiune sau o durere cu caracter de arsură. Uneori sunt prezente, de asemenea, şi paresteziile. Gesturi cum ar fi îndoirea sau răsucirea agravează durerea împreună cu tuşitul, strănutul, râsul sau statul prelungit în ortostatism. Durerea se calmează la mers sau în clinostatism  [5]. În cazul paraliziei totale ale sciaticului are loc o paralizie completă a tuturor mişcărilor gleznei şi degetelor şi o pareză sau o paralizie a flexorilor gambei.  Pacientul poate sta în picioare, dar la mers are un stepaj accentuat. Fibrele vegetative afectate ale sciaticului pot produce tulburări vasculo-nutritive (edem, hiperkeratoză, uscăciunea pielii, modificări de culoare a pielii, uneori chiar ulceraţii).

Tulburări vasomotorii

În leziunile parţiale ale nervului sciatic, atingerea nervului sciatic extern are o manifestare evidentă. În ortostatism, piciorul este mai puţin scobit şi există o prăbuşire a bolţii plantare. Când pacientul stă la marginea patului, vârful piciorului este mai căzut pe partea bolnavă. În timpul mersului, bolnavul ridică mult gamba deasupra solului şi vârful piciorului este căzut. Din cauza paraliziei peronierilor, bolnavul nu poate bate tactul cu talpa piciorului când stă în picioare şi nu poate face eversiunea labei. Tulburările de sensibilitate pot lipsi. Uneori, pot să apară tulburări vasomotorii şi trofice sub formă de edem sau cianoză.

Pacientul nu poate flexa degetele

În cazul paraliziei nervului sciatic popliteu intern, piciorul este eversat şi se produce „picior valgus”. Pacientul nu poate flexa degetele, nu poate să coboare vârful piciorului, nu poate face  flexia plantară, nu poate să se ridice pe vârful degetelor şi nu poate sta în capul metatarsienelor. Reflexul achilian şi medioplantar este abolit. Forţa este diminuată în flexorii degetelor şi ai piciorului. Testul Pitres poate fi pozitiv (imposibilitatea de a ridica călcâiul când vârful piciorului este în contact cu solul). Muşchii mici ai piciorului se atrofiază, rezultând o exagerare a boltei plantare prin acţiunea antagonistă a gambierului şi a peronierilor. Degetele formează o gheară din cauza paraliziei interosoşilor, se produce un picior scobit, atrofic [3].