Scleroza multiplă, diagnostic şi tratament

Scleroza multiplă este o afecțiune cronică inflamatorie a sistemului nervos central. Scleroza multiplă debutează, în general, între 20 și 40 de ani, fiind una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice ale adultului tânăr. Primul pas în diagnosticarea sclerozei multiple este suspciunea clinică. Aceasta se bazează pe existenţa unor manifestări compatibile, tiparul de evoluție în timp, corelate cu factorii de risc ai pacientului (vârstă, fond patologic asociat).

Sleroza multiplă – diagnostic

A doua etapă constă în efectuarea unei imagistici cerebrale, care reprezintă piatra de temelie în stabilirea diagnosticului de scleroză multiplă. Urmează apoi un proces de excludere a altor boli ce pot semăna cu scleroza multiplă, proces care cuprinde analize de sânge, puncție lombară, imagistică medulară, evaluare oftalmologică cu teste specifice etc.

Amploarea procesului diagnostic este variabilă prin natura formei de boală (formă tipică vs. aspect clinico-investigațional atipic) și statusul evolutiv (proces la debut care nu prezintă încă suficiente detalii pentru încadrare vs. evoluție îndelungată). Din acest punct de vedere poate fi un diagnostic facil sau, din contră, în ciuda tuturor investigațiilor să fie dificil sau chiar imposibil de stabilit un diagnostic de certitudine la un anumit moment în timp.

În această din urmă situație este importantă evoluția („proba timpului”) și cumularea de noi argumente care să confirme sau să infirme diagnosticul. Procesul diagnostic poate fi, nu de puține ori, destul de amplu și anevoios. La această situație contribuie în mare parte faptul că nu există markeri patognomonici care confirmă 100% diagnosticul, ci există un cumul de factori cu variabilitate individuală foarte mare ce trebuie integrați și care, împreună, conduc la determinarea gradului de probabilitate a diagnosticului.

Reacţiile pacienţilor nou diagnosticaţi

Ținând cont că discutăm despre o boală cronică a adultului tânăr, cu potențial invalidant pe termen lung, în mod natural una dintre cele mai comune reacții este negarea, copleșirea emoțională secundară aflării diagnosticului și a valului imens de informații noi.

Altă variantă comună de reacție este căutarea unei explicații cauzale mai clare, de multe ori pacienții încercând să înțeleagă dacă au contribuit activ, direct la declanșarea bolii, în strânsă legătură cu un proces de autoînvinovățire.

Fiind o boală mediatizată, pacienții au o percepție relativ realistă cu privire la aceasta. Totuși, apare gândul că invariabil vor fi invalidați și viața li se va schimba complet din momentul diagnosticării. Ceea ce desigur, pe termen lung, se poate întâmpla, însă există atât de multe variabile precum forma bolii, modalitatea în care este manageriată, încât face din acest scenariu una dintre preconcepții.

Scleroza multiplă – tipuri recomandate de suport

Suportul, sub orice formă, este extrem de recomandabil și util. Fie ca terapie individuală cu un psiholog, fie împărtășirea experienței cu persoane care trec prin același lucru. Există, totuși, și un potențial pericol pentru grupurile de suport dacă nu se desfășoară sub supravegherea unui cadru medical, putând fi, uneori, un loc unde se pot disemina cu ușurință false credințe născute din multitudinea de informații vehiculate în mediul online, fără a fi probate sau discutate cu medicul neurolog.

Metode de tratament existente pentru scleroza multiplă

Principiile de tratament se pot rezuma în trei categorii.

1. Tratamentul agravărilor sub formă de puseu, reprezentat de tratamentul perfuzabil cu antiinflamator steroidian.
2. Tratamentele simptomatice individualizate care se adresează simptomelor reziduale/progresive/paroxistice, spre exemplu antispastice, terapia durerii neuropate etc.
3. Tratamentul modificator al evoluției bolii, iar aici există o paletă largă de preparate imunomodulatoare, cu eficiențe diferite, modalități și frecvențe de administrare variabile.

Modalitățile prin care alegem între acestea sunt dependente de forma de boală, gradul ei de activitate, preferințele personale ale pacientului privind modalitatea, frecvența de administrare compatibile cu stilul de viață.

Privind noile descoperiri, există un proces continuu de mai bună înțelegere a sclerozei multiple, o consecință directă fiind multiplele studii în desfășurare privind noi preparate, chiar recent fiind aprobat de FDA (Food and Drug Administration) un nou anticorp monoclonal anti-CD20. Un alt interes actual este și pentru inhibitorii de bruton tiroizin kinază, o nouă clasă de medicamente promițătoare pentru tratarea sclerozei multiple.

Nu în ultimul rând, activitatea fizică moderată, regulată și adaptată statusului fizic al fiecărui pacient este oricând recomandabilă.

La finalul anului trecut, Clinica de neurologie Neuroaxis a demarat campania #NeuroPuternici Împreună, prin intermediul căreia și-a propus să crească gradul de conștientizare asupra afecțiunilor neurologice în rândul populației generale. Au fost diseminate mesaje de impact și metode prin care putem să oferim, cu toții, ajutor celor care trăiesc cu aceste boli și care se confruntă cu dificultăți, stigmă și idei preconcepute din partea societății.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Alexandra Matei

medic specialist neurologie, Clinica Neuroaxis