Semnalele bolii hemoroidale – hemoroizi interni

Boala hemoroidală reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni proctologice, afectând un procent semnificativ din populație la un moment dat de-a lungul vieții. Potrivit datelor de natură epidemiologică, aproximativ 3 din 4 adulți dezvoltă un episod de boală hemoroidală, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Prin hemoroizi interni se înțelege dilatarea venelor care fac parte din plexul hemoroidal superior, situate în interiorul canalului anal (rectului), dar deasupra liniei pectinee. Linia pectinee reprezintă zona anatomică de tranziție dintre mucoasa rectului și cea a anusului. Deoarece această zonă nu este inervată, hemoroizii interni nu sunt dureroși.

Boala hemoroidală și hemoroizii interni

În mod fiziologic, hemoroizii chiar există în submucoasa canalul anal, însă termenul de „boală hemoroidală” face referire la situația anormală în care prezența acestora provoacă simptome la un pacient. Prin hemoroizi interni se înțeleg acele structuri vasculare din canalul anal care ajung să se dilate excesiv, ceea ce duce la congestie și inflamație. Se crede că hemoroizii au rolul de a ajuta la reținerea scaunului și prevenirea incontinenței, întrucât conferă volum canalului anal. Spre deosebire de hemoroizii externi care se dezvoltă sub linia pectinee, fiind acoperiți de piele, hemoroizii interni sunt acoperiți de mucoasa rectală și nu prezintă receptori pentru durere.

Hemoroizi interni – clasificare

Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de hemoroizi interni, în funcție de evoluția avută:

• gradul I: hemoroizi interni prezenți în interiorul canalului anal, fără prolaps (nu vor ieși în afara rectului), cu sângerări ocazionale;
• gradul II: hemoroizi interni care prolabează în timpul defecației, dar se reduc spontan;
• gradul III: hemoroizi interni care prolabează în timpul defecației, însă necesită reducere pe cale manuală;
• gradul IV: hemoroizi interni prolabați permanent, care nu pot fi reduși pe cale manuală, des asociați cu tromboză sau ulcerație.

Această clasificare este esențială deoarece dictează opțiunile terapeutice adecvate.

Hemoroizi interni – cauze și factori de risc

După cum s-a menționat deja, hemoroizii apar în mod natural, așadar sunt prezenți la întreaga populație. Boala hemoroidală definește situația în care aceste pernuțe vasculare se dilată în mod excesiv, ceea ce poate duce la disconfort și alte simptome supărătoare. Principalele cauze care duc la apariția de hemoroizi interni sunt:

• constipația cronică, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, cu dilatarea secundară a vaselor din plexul venos hemoroidal;
• efortul defecațional excesiv (încordare, forțare), statul îndelungat pe vasul de toaletă, dar și menținerea poziției șezânde pentru o perioadă lungă de timp;
• sarcina și nașterea;
• sedentarismul, obezitatea;
• dieta săracă în fibre vegetale, consumul redus de lichide;
• dieta bogată în grăsimi, carne procesată, alimente picante, consumul de alcool și de băuturi carbogazoase.

De asemenea, persoanele care practică sporturi precum ciclismul și călăritul au risc relativ mai mare de a dezvolta hemoroizi interni și simptomele asociate. Incidența maximă a bolii se poate observa în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 45-65 de ani. Raporturile sexuale anale și boala inflamatorie intestinală sunt factori de risc pozitivi ai bolii.

Hemoroizi interni – manifestări

În mod normal, pernuțele vasculare care poartă denumirea de „hemoroizi interni” contribuie la menținerea continenței anale prin „sigilarea” canalului anal în repaus. Însă, în anumite condiții, pot suferi modificări patologice, conducând la apariția unor simptome supărătoare. La început, deseori nu provoacă simptome, dar acestea se fac resimțite pe măsură ce congestia se menține. Câteva dintre cele mai comune simptome pe care persoanele cu hemoroizi interni le acuză sunt:

Sângerări rectale

Sângerarea rectală apare în special după defecație, fiind caracterizată prin prezența sângelui de culoare roșu aprins pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă. Hemoroizii sunt alcătuiți din țesut conjunctiv lax, mușchi netezi și vase de sânge cu multe conexiuni arteriovenoase (acesta fiind și motivul pentru care sângerarea hemoroidală este, de obicei, de culoare roșu aprins). În stadii inițiale, sângerarea este nedureroasă și intermitentă, în cantitate redusă, dar poate să devină mai consistentă și mai persistentă de-a lungul evoluției bolii.

Prolapsul hemoroidal

Hemoroizii pot prolaba din canalul anal, inițial reducându-se spontan (grad II), dar ulterior pot necesita reducere manuală (grad III) sau devin ireductibili (grad IV). Prolapsul hemoroidal este frecvent asociat cu senzația de disconfort și cu o așa-zisă senzație de „umezeală locală”. În mod obișnuit, persoana cu hemoroizi interni prolabați descrie o senzație de defecare incompletă, de plenitudine, precum și o nevoie nejustificată de a defeca. Bineînțeles, hemoroizii ieșiți în afara anusului pot fi palpați cu mâna liberă, având o consistență relativ dură.

Mâncărime și iritație

Multe persoane cu hemoroizi interni acuză senzația de mâncărime, durere, arsură, umiditate și umflare la nivelul zonei anale. De asemenea, unele spun că au probleme în a-și menține igiena perianală. O altă senzație frecvent descrisă este aceea de „a sta pe un obiect străin”. Hemoroizii interni, care se formează deasupra liniei pectinee, se consideră că nu provoacă dureri somatice. Însă, unii pacienți cu hemoroizi interni acuză durere – acest lucru se poate datora faptului că se obișnuiește deseori ca senzațiile de mâncărime, arsură și presiune să fie descrise drept durere.

Durere

Hemoroizii interni necomplicați sunt nedureroși, însă durerea propriu-zisă poate să apară când aceștia devin trombozați, strangulați sau apar ulcerații. În astfel de situații, durerea este deosebit de severă.

Tratament hemoroizi interni

Opțiunile terapeutice în caz de hemoroizi interni variază în funcție de severitatea simptomelor, putând include următoarele:

Măsuri conservatoare (hemoroizi interni de grad I și II)

Se recomandă creșterea aportului de fibre alimentare (20-30 de grame pe zi), consumul adecvat de lichide. Nu ar trebui să se depună efort excesiv în momentul defecației, iar igiena riguroasă locală este de dorit. Băile de șezut cu apă călduță, aplicarea unguentelor antiinflamatoare, ajută la ameliorarea congestiei și previne progresia bolii.

Proceduri minimum invazive (hemoroizi interni de grad II și III)

Există mai multe alternative minimum invazive pentru tratarea hemoroizilor în stadii ușor mai avansate. Câteva dintre cele mai des folosite sunt:

• ligaturarea hemoroizilor cu bande elastice: se aplică inele elastice în jurul hemoroizilor, iar acest lucru duce la necrozarea și eliminarea acestora;
• scleroterapia: implică injectarea unor substanțe sclerozante în hemoroid, ceea ce va duce la fibrozarea și retracția acestuia;
• fotocoagularea cu infraroșu;
• electrocoagularea.

Tratament chirurgical (hemoroizi interni de grad III și IV)

De obicei, alternativele chirurgicale sunt rezervate hemoroizilor externi și hemoroizilor interni care au prolabat și sunt ireductibili. Principalele proceduri abordare sunt:

• hemoroidectomia clasică, adică excizia chirurgicală propriu-zisă a hemoroizilor;
• hemoroidopexia cu stapler (procedura Longo), care implică fixarea și reducerea pernuțelor vasculare congestionate cu ajutorul unui stapler circular.

Hemoroizi interni – complicații și riscuri asociate

În cazul persoanelor cu hemoroizi interni, prognosticul este în general unui destul de bun. Boala hemoroidală răspunde favorabil la tratamentul medical conservator. Totuși, din păcate, rata de recurență în urma managementului conservator este de aproximativ 30% în următorii 5 ani. În schimb, rata de recurență după hemoroidectomia chirurgicală pentru hemoroizi interni este sub 5%. Principalele posibile complicații asociate prezenței de hemoroizi interni sunt hemoragia și tromboza hemoroidală. Astfel, pot apărea simptome de anemie. De asemenea, tromboza ridică necesitatea intervenției chirurgicale. Retenția urinară poate apărea după o astfel de intervenție.

Sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de a dezvolta hemoroizi interni și simptome asociate bolii hemoroidale, sunt recomandate următoarele:

• asigurarea unui aport zilnic adecvat de fibre vegetale (aportul zilnic recomandat este de 38-40 de grame de fibre vegetale), prin consumul regulat de fructe, legume, cereale integrale;
• limitarea consumului de alcool, alimente picante, bogate în grăsimi (în special nesănătoase) și carbohidrați rafinați;
• adoptarea unui stil de viață cât mai activ, cu activitate fizică susținută;
• evitarea menținerii poziției șezânde pentru perioade lungi de timp (persoanele care lucrează la birou ar trebui să ia regulat pauze);
• evitarea depunerii de efort (forțare, împingere) în momentul defecației și limitarea timpului petrecut pe vasul de toaletă;
• consumul adecvat de lichide;
• menținerea unei igiene locale adecvate.

Referințe bibliografice:

1. Fontem RF, Eyvazzadeh D. Internal Hemorrhoid. [Updated 2023 Jul 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537182/;
2. Lohsiriwat V. Hemorrhoids: from basic pathophysiology to clinical management. World J Gastroenterol. 2012 May 7;18(17):2009-17. doi: 10.3748/wjg.v18.i17.2009. PMID: 22563187; PMCID: PMC3342598. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3342598/;
3. Margetis N. Pathophysiology of internal hemorrhoids. Ann Gastroenterol. 2019 May-Jun;32(3):264-272. doi: 10.20524/aog.2019.0355. Epub 2019 Jan 23. PMID: 31040623; PMCID: PMC6479658. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6479658/;
4. Balasubramanian S, Knipe H, Hemorrhoids. Reference article, Radiopaedia.org. https://doi.org/10.53347/rID-187341. Link: https://radiopaedia.org/articles/haemorrhoids;
5. TIMOTHY MOTT, MD, KELLY LATIMER, MD, MPH, AND CHAD EDWARDS, MD. Hemorrhoids: Diagnosis and Treatment Options. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2018/0201/p172.html.