Sindromul Reye – cauze, manifestări clinice și tratament

Primul caz de sindrom Reye a fost descris pentru în anul 1963 de către patologul R.D. Reye, care a dat și denumirea bolii. Această patologie pediatrică rară, potențial fatală, este definită drept o encefalopatie acută non-inflamatorie, cu insuficiență hepatică. De obicei, sindromul se prezintă la copii, cu vărsături severe și confuzie marcantă, putând progresa rapid spre comă și deces. În mod obișnuit, debutul simptomelor apare la câteva zile de la debutul bolii virale și relativ într-o perioadă în care copilul pare să se recupereze. În asociere cu vărsături severe, care adesea se manifestă tranzitoriu și sunt proiectile, apar modificări encefalopatice progresive complexe.

Vârsta maximă de debut este între 5-14 ani, dar au fost raportate cazuri de sindrom Reye chiar și la copiii cu vârsta sub 1 an. Incidența anuală este relativ mică, existând și variații sezoniere, cum ar fi diagnosticarea mult mai frecventă în lunile din perioada decembrie-aprilie. Folosirea acidului acetilsalicilic (aspirinei) în timpul unei boli virale (sau imediat după aceasta) se știe că poate crește semnificativ riscul de a dezvolta sindrom Reye. Din acest motiv, se recomandă ca aspirina să nu fie administrată persoanelor cu vârsta sub 19 ani în timpul episoadelor febrile ce descriu numeroase boli infecțioase, dar nu numai. Afecțiunea are un potențial foarte periculos.

Sindrom Reye – cauze și factori de risc

Sindromul Reye este cel mai frecvent asociat de agenți patogeni virali precum Influenza A, B, sau virusul varicelei. Conform unui studiu epidemiologic efectuat între 1980-1997, s-a observat faptul că majoritatea cazurilor de sindrom Reye au fost precedate de infecția cu virusuri gripale (73%), infecția cu virusul varicelei (21%) și de infecția cu agenți etiologici ai gastroenteritelor (14%). Infecții virale care pot duce la sindrom Reye, însă mai rare, sunt asociate cu adenovirus, virusul hepatic, Parainfluenza, Coxsackie, Epstein-Barr, citomegalovirus. Agenți bacterieni ar putea fi, de asemenea, responsabili de apariția acestui sindrom Reye:

• Chlamydia;
• Bordetella pertussis;
• Mycoplasma;
• Shigella;
• Bacillus cereus;
• Alte specii bacteriene care pot provoca gastroenterită.

Studiile epidemiologice susțin o asociere directă între utilizarea aspirinei și riscul de a dezvolta sindrom Reye. În timp ce mai puțin de 0,1% dintre copiii care au luat aspirină au ajuns să aibă sindrom Reye, mai mult de 80% dintre copiii diagnosticați cu sindrom Reye au primit aspirină cel puțin o dată în ultimele 3 săptămâni. Aceste date au condus, în cele din urmă, la recomandări specifice în ceea ce privește utilizarea aspirinei la copii. Astfel, numărul cazurilor raportate de sindrom Reye au scăzut semnificativ în urma răspândirii acestor avertismente importante. Însă, trebuie remarcat că aspirina rămâne, încă, pilonul de bază al tratamentului bolii Kawasaki.

Fiziopatologia exactă a sindromului nu se cunoaște în totalitate, însă pare să implice leziuni de la nivelul mitocondriilor, în cadrul bolii virale. Administrarea de aspirină poate provoca sau ar putea exacerba deteriorarea mitocondriilor, ducând la inhibarea metabolismului acizilor grași. Caracteristicile neurologice ale sindromului Reye rezultă, așadar, din disfuncția mitocondrială hepatică, ceea ce duce la niveluri crescute de amoniac. Hiperamoniemia induce edem la nivelul astrocitelor, la edem cerebral difuz și, ulterior, creșterea presiunii intracraniene. Studii efectuate au evidențiat edem la nivelul astrocitelor, moarte neuronală și un număr redus de mitocondrii.

Sindrom Reye – simptome și manifestări clinice

Deși diagnosticul de sindrom Reye este unul relativ rar, necesită atenție sporită, întrucât implică un risc major de mortalitate. Simptomele și manifestările clinice din sindrom Reye se dezvoltă de obicei între 12 ore și 3 săptămâni din momentul în care un copil se recuperează după o boală virală, cum ar fi o infecție a tractului respirator superior sau o gastroenterită. În 3-6 zile după o boală virală, sindromul Reye poate debuta cu vărsături proiectile, violente. Se consideră că de-a lungul progresiei acestui sindrom, există 5 etape care nu ar trebui trecute cu vederea, întrucât pot indica semne evidente ale dezvoltării clinice ulterioare a sindromului:

Etapa I

• Vărsături persistente, abundente;
• Letargie, somnolență excesivă;
•  

Etapa a II-a

• Dezorientare, iritabilitate, delir;
• Hiperreflexie, semn Babinski pozitiv, lipsa unui răspuns adecvat la stimuli nocivi, care pot provoca durere;
• Pupile dilatate și letargie;
• Hiperventilație, tahicardie.

Etapa a III-a

• Rigiditate;
• Stare comatoasă.

Etapa a IV-a

• Dilatarea pupilei cu răspuns minim la stimulare luminoasă;
• Pupile fixe;
• Comă profundă cu rigiditate de decerebrare.

Etapa a V-a

• Convulsii;
• Paralizie flască, absența reflexelor tendinoase profunde;
• Lipsa răspunsului pupilar;
• Stop respirator;
•  

Având în vedere faptul că acest sindrom Reye ridică un risc ridicat de mortalitate, chiar dacă a fost instaurat tratamentul, accentul se pune pe prevenire. Drept urmare, familia ar trebui să aibă la cunoștință faptul că administrarea de acid acetilsalicilic (aspirină) la copii trebuie evitată atât în timpul cursului bolilor virale, cât și imediat după ameliorarea acestora. De asemenea, trebuie să cunoască simptomele asociate sindromul Reye, pentru a ști când să solicite ajutor specializat. De asemenea, se recomandă ca toți copiii cu vârstă de peste 6 luni să se imunizeze, prin vaccin, împotriva virusurilor gripei, întrucât acestea se asociază cel mai des cu riscul de sindrom Reye.

Sindrom Reye – alternative de tratament

Ca urmare a faptului că dinamica acestui sindrom Reye are progresie rapidă, poate fi necesară o suită de proceduri invazive, de la început, pentru a menține stabilitatea hemodinamică și, mai mult decât atât, pentru a asigura adecvarea funcției respiratorii. Acestea pot implica plasarea și instalarea unui acces venos central, intubarea căilor respiratorii, plasarea unui cateter Foley, în vederea monitorizării producției de urină. Alte proceduri speciale, cum ar fi biopsia hepatică și monitorizarea presiunii intracraniene, sunt deseori elaborate în vederea supravegherii evoluției și tratamentului pentru sindrom Reye. Protocolul multilateral de tratament ar putea include:

• Susținerea și monitorizarea constantă și atentă a parametrilor clinici (de obicei, are loc într-o unitate de terapie intensivă), și implică un tratament relativ agresiv;
• Hipoglicemia se tratează cu lichide cu dextroză, obiectivul fiind obținerea unei glicemii de 100-120 mg/dL;
• Acidoza poate fi tratată cu bicarbonat de sodiu și prin managementul ventilației;
• Tratamentul hiperamoniemiei poate necesita hemodializă dacă nivelul este superior valorii de 500 μg/dL;
• Tratarea coagulopatiilor asociate cu sindrom Reye;
• Managementul febrei;
• Reglarea atentă a fluidelor administrate pentru a se preveni suprahidratarea;
• Tratamentul convulsiilor și profilaxia ulterioară;
• Restabilirea funcției hepatice și a echilibrului hidroelectrolitic;
• Terapie de susținere, pentru a se evita complicațiile și pentru ameliorarea simptomelor care apar în sindrom Reye.

Deși diagnosticul de sindrom Reye este rar, deseori este fatal – mai ales la copii, însă, în cazuri și mai rare, la adulți. Acidoza lactică, steatoza hepatică, insuficiența hepatică fulminantă, dar și encefalopatia, sunt deseori asociate cu acest sindrom Reye. Deși unii contestă legătura directă dintre sindrom Reye și administrarea de antibiotice, este important de știut că nu se recomandă ca acidul acetilsalicilic să fie administrat copiilor sub 19 ani în cursul unei boli sau după boală. În general, acest sindrom Reye se asociază cu administrarea de aspirină și acil valproic, dar, de asemenea, se poate asocia rar și cu administrarea de antiemetice, antivirale și antineoplazice.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Ferretti S, Gatto A, Curatola A, Pansini V, Graglia B, Chiaretti A. Atypical Reye syndrome: three cases of a problem that pediatricians should consider and remember. Acta Biomed. 2021 Apr 30;92(S1):e2021110. doi: 10.23750/abm.v92iS1.10205. PMID: 33944820; PMCID: PMC8142747. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8142747/
2. Crocker JF, Bagnell PC. Reye’s syndrome: a clinical review. Can Med Assoc J. 1981 Feb 15;124(4):375-82, 425. PMID: 6783291; PMCID: PMC1705231. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1705231/
3. Chapman J, Arnold JK. Reye Syndrome. [Updated 2023 Jul 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526101/
4. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/reye-syndrome
5. https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/reye-syndrome