Sindromul Williams – cauze și manifestări clinice

Prin sindrom Williams definim o tulburare genetică, moștenită, de neurodezvoltare, care are o incidență de 1 la 20.000 de nou-născuți vii. Chiar dacă există mai multe caracteristici clinice asociate bolii, persoanele cu sindrom Williams prezintă un profil cognitiv specific, trăsături de personalitate aparte, boli cardiovasculare asociate, anomalii ale țesutului conjunctiv, deficit de creștere, anomalii endocrine și facies distinctiv. Sindromul este deosebit de complex, incluzând o afectare generalizată a organismului, iar din acest motiv calitatea vieții este foarte mult redusă și, de multe ori, ca urmare a anomaliilor cardiovasculare, speranța de viață scade marcant.

În anul 1961, cardiologul John Cyprian Williams a descris primul caz de sindrom Williams. În anul 1962, A. J. Beueren a descris un caz similar, iar sindromul a fost denumit drept Williams-Beueren. Mortalitatea ridicată asociată sindromului se datorează în principal arteriopatiei, însă și bolilor cardiace congenitale asociate. 80% dintre persoanele cu sindrom Williams se prezintă cu anomalii cardiovasculare (stenoza arterelor mari sau a căilor ventriculare de evacuare). Deși necesită intervenție chirurgicală cardiotoracică, există și riscul major perioperator al colapsului cardiovascular brusc, ceea ce contribuie la morbiditatea și mortalitatea ridicate asociate bolii.

Sindrom Williams – cauze și factori de risc

Principala cauză pentru sindrom Williams este de natură genetică. Tulburarea se datorează unui proces de deleție la nivelul cromozomului 7, regiunea 7q11.23, a aproximativ 28 de gene printre care și cea a elastinei. În cele mai multe cazuri, mutațiile pot avea loc de novo, apărute în cursul procesului de embriogeneză sau ontogeneză. În cazul în care unul dintre părinți este purtător al genei mutante sau suferă de sindrom Williams, există șanse de 50% ca nou-născutul să sufere, de asemenea, de sindrom Williams. Afecțiunea se moștenește pe cale autozomal dominantă, iar asta înseamnă că este necesară o singură copie mutantă pentru ca afecțiunea să se manifeste.

Există corelații semnificative între genotipul afecțiunii și fenotipul asociat. Delețiile recurente la nivelul 7q11.23 ale regiunii critice ale sindromului Williams-Beueren (WBSCR) se prezintă fie sub forma deleției a 1,55 Mb (megabaze), în 90-95% din cazurile diagnosticate de sindrom Williams, fie sub forma deleției a 1,84 Mb, în 5-10% dintre cazurile diagnosticate, ceea ce duce la simptome specifice. Este important de reținut faptul că sindromul Williams se poate prezenta foarte diferit, de la o persoană la alta, în funcție de cât de afectată a fost regiunea WBSCR, deci cât de extinse și pronunțate au fost delețiile perechilor de baze care formează aceste regiuni:

• Sinteza deficitară de elastină are drept rezultat arteriopatia;
• Un fenotip mai sever, cu capacități cognitive reduse, este observat în cazurile în care există deleții extinse (peste 2-4 Mb);
• Deleții din WBSCR limitate sub valoarea 1,55 Mb, asociate cu sindrom Williams, sunt mult mai rare și asociate cu un fenotip variabil;
• Persoanele cu deleții parțiale WBSCR, care includ zone telomerice, prezintă manifestări și simptome clasice de sindrom Williams, inclusiv dizabilitate intelectuală.

Pentru mulți oameni de știință, cel mai notabil a fost profilul cognitiv-lingvistic specific acestui sindrom Williams. Majoritatea persoanelor cu sindrom Williams au capacități vizuale limitate, astfel încât prezintă dificultăți în a îndeplini sarcini care implică văzul. Totuși, sunt capabile să recunoască fețe, precum și să înțeleagă și să răspundă la expresii faciale. De asemenea, indivizii cu sindrom Williams prezintă abilități semnificative de comunicare, limbaj expresiv, vocabular bine dezvoltat (incluzând adesea cuvinte atipice, rareori utilizate în limbajul zilnic), pot folosi sintaxe și semantici relativ avansate și, uneori, au abilități dezvoltate de prozodie și povestire.

Sindrom Williams – simptome și manifestări clinice

Tabloul simptomatologic din sindrom Williams este extrem de complex, întrucât sindromul va implica o tulburare multisistemică. Se caracterizează prin afectare cardiovasculară (arteriopatie cu elastină, cel mai adesea manifestându-se ca stenoză supravalvulară aortică), dar și întârzieri în dezvoltate, dizabilitate intelectuală ușoară, profil cognitiv specific, caracteristici relativ unice de personalitate, anomalii de creștere și ale țesutului conjunctiv, manifestări endocrine și facies distinctiv persoanelor cu sindrom Williams. Pot apărea și manifestări suplimentare care vizează mai multe sisteme (analizatorii, probleme dentare, gastrointestinale, musculo-scheletice).

Întârzieri în dezvoltare

Sugarii cu sindrom Williams sunt, în 50% dintre cazuri, mici pentru vârsta gestațională pe care o au. Dificultățile de hrănire duc la întârzierea creșterii, prezintă deseori reflux gastroesofagian, și au un tipar alterat de hrănire, vărsături, colici prelungite, constipație cronică și hipercalcemie idiopatică. De obicei sunt hipotonici, cu articulații hiperextensibile, ceea ce duce la reperele de natură motorie întârziate. Vorbirea, de asemenea, este întârziată, iar dificultățile motorii fine se prezintă la toate vârstele.

Abilitățile cognitive și personalitate unică

Dizabilitatea intelectuală, relativ ușoară, apare la 75% dintre persoanele cu sindrom Williams. Profilul cognitiv este distinctiv, constând în puncte forte în ceea ce privește limbajul, memoria verbală, dar slăbăciune extremă în ceea ce privește văzul. Au dificultăți în a scrie, a desena, în a face calcule matematice, dar mulți adulți cu sindrom Williams pot efectua calcule simple. Au și un profil de personalitate caracteristic, incluzând prietenia excesivă, dezinhibarea socială sau empatie excesivă, probleme de atenție și anxietate non-socială. Unele persoane care au sindrom Williams pot prezenta simptome care se suprapun tulburărilor de spectru autist.

Tulburări de somn

65% dintre persoanele cu sindrom William prezintă tulburări de somn, cu imposibilitatea de a adormi și cu lipsa somnului odihnitor. S-a observat că persoanele cu acest sindrom se prezintă cu o concentrație maximă de melatonină, pe timpul nopții, foarte mică sau chiar absentă.

Bolile cardiovasculare

Boala cardiovasculară apare la 80% dintre persoanele cu sindrom Williams, iar arteriopatia este principala cauză a morbidității asociate. Orice arteră poate fi afectată, dar cel mai des se observă stenoza supravalvulară aortică. Dacă nu este tratată, se ajunge la hipertrofie cardiacă și, în timp, la insuficiență cardiacă.

Manifestări oculare

La persoanele cu sindrom Williams apar și manifestări oculare, hipermetropia și esotropia, dar și obstrucția ductului lacrimal și cataracta (la adulți).

Afectarea urechilor și auzului

Otita medie cronică este observată la 50% dintre persoanele cu sindrom Williams, observându-se și o sensibilitate crescută la stimulare auditivă (90%). Multe persoane afectate raportează că au fobii specifice pentru anumite sunete. Hiperacuzia apare la 35% dintre persoane, asociindu-se cu absența reflexelor acustice contralaterale.

Afectarea dinților

Se traduce prin diasteme generalizate, hipodonție, microdonție, hipoplazia smalțului.

Manifestări gastrointestinale

Persoanele cu sindrom Williams prezintă dureri abdominale cronice, ca urmare a unei game de patologii: reflux gastroesofagian, hernie hiatală, ulcer peptic, colelitiază, diverticulită, dar și ca urmare a somatizării anxietății. Hipercalcemia contribuie la iritabilitate, vărsături, constipație, crampe musculare.

Anomalii ale tractului urinar

Necesitatea de a urina des și enurezisul sunt frecvente la copiii cu sindrom Williams. Se observă stenoza arterei renale la 50% dintre persoane, anomalii structurale ale tractului urinar, precum și diverticule ale vezicii urinare și nefrocalcinoză (la mai puțin de 5% dintre persoane).

Manifestări musculo-scheletice, neurologice, endocrine

Hipotonia, articulații laxe, scolioză frecventă, afectarea funcției motorii fine. Creierul prezintă o dimensiune redusă, cu volum redus de materie cenușie (în special în regiunea parietală și cea occipitală). Anomaliile endocrine includ hipotiroidismul, risc crescut de diabet zaharat tip 2.

Trăsături faciale distinctive

Frunte lată, îngustare bitemporală, plenitudine periorbitală, iar irisul are un model „dantelat” și cu aspect specific. Nasul este scurt, vârful nasului este lat, obrajii plini și dinții mici, distanțați, iar adulții au de obicei fața și gâtul lungi, accentuate de umerii înclinați.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Morris CA. Introduction: Williams syndrome. Am J Med Genet C Semin Med Genet. 2010 May 15;154C(2):203-8. doi: 10.1002/ajmg.c.30266. PMID: 20425781; PMCID: PMC2946897. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2946897/
2. Morris CA. Williams Syndrome. 1999 Apr 9 [Updated 2023 Apr 13]. In: Adam MP, Feldman J, Mirzaa GM, et al., editors. GeneReviews® [Internet]. Seattle (WA): University of Washington, Seattle; 1993-2024. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1249/
3. Wilson M, Carter IB. Williams Syndrome. [Updated 2023 Jun 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544278/
4. https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/williams-syndrome
5. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1056499318303419