Sindromul plămânului alb: posibile cauze și manifestări

În accepțiune medicală, „sindromul plămânului alb” nu definește în sine o patologie, ci de fapt este denumirea dată aspectului radiologic al plămânului bolnav. Plămânii sănătoși sunt plini cu aer, iar din acest motiv ei nu pot fi vizualizați pe filmul radiografic. În cazul unei inflamații sau a unui proces de fibrozare, aceștia pot fi vizualizați prin investigații radiologice. Drept urmare, sindromul plămânului alb, o denumire relativ nouă (ca urmare a valului de cazuri de pneumonie înregistrate în Statele Unite și anumite țări din Europa), se folosește pentru a indica o afecțiune prezentă la nivelul plămânilor: cel mai adesea, cauzată de infecția cu Mycoplasma pneumoniae.

Mycoplasma pneumoniae este o bacterie, nu un virus. În mod obișnuit, infecția cu aceasta duce la infecții ale tractului respirator superior, însă în unele cazuri poate duce și la pneumonie. Este considerată a fi cea mai frecventă cauză a „pneumoniei atipice”, în multe cazuri ajungându-se, în lipsa tratamentului, la sindromul plămânului alb. Principalii agenți etiologici ai pneumoniei tipice sunt infecțiile cu Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus și cu streptococii de grup A (Streptococcus pyogenes). Tocmai din acest motive, sindromul plămânului alb mai este numit și „pneumonie atipică” sau „pneumonie de mers”, o formă ușoară a pneumoniei clasice.

Sindromul plămânului alb – posibile cauze și factori de risc

Infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae sunt responsabile de sindromul plămânului alb. În natură există peste 120 de specii de Mycoplasma, iar 13 dintre ele au fost izolate și de la oameni, însă doar 4 dintre ele par să provoace boli. Mycoplasma pneumoniae este principala specie care, la om, provoacă pneumonia atipică. S-a certificat faptul că infecția bacteriană este o cauză foarte comună a pneumoniei dobândite, iar agentul infecțios se transmite prin picături respiratorii care se elimină în timpul vorbitului, tusei și strănutului. De asemenea, se transmite și prin contactul apropiat între persoane, deseori apărând cazuri extinse și simultane, de penumonie atipică.

Bacteria are o perioadă de incubație de aproximativ 2-3 săptămâni și, în mod asemănător altor agenți patogeni respiratori, infecția are loc de obicei în lunile de iarnă, iar sindromul plămânului alb este diagnosticat în special în contextul unei infecții respiratorii bacteriene și virale. Se pot observa focare izolate de infecții cu Mycoplasma pneumoniae în spitale, case de bătrâni sau în grădinițe. Sindromul plămânului alb apare ca urmare a infecției tractului respirator inferior, dar se poate observa că doar până la 10% dintre persoanele infectate cu Mycoplasma pneumoniae, în general, ajung să dezvolte boala. Incidența este mare la persoane cu vârsta între 5-40 de ani.

Sindromul plămânului alb – asocieri de simptome și manifestări clinice

Multe infecții cu Mycoplasma pneumoniae sunt asimptomatice. Însă, atunci când se va ajunge la sindromul plămânului alb, deseori se concretizează o infecție relativ mai severă. Mai sus am menționat faptul că perioada de incubație a bacteriei este de aproximativ 2-3 săptămâni. În faza de debut, pot apărea dureri de cap, o stare generalizată de rău și febră scăzută. Tusea persistentă, deranjantă, este cea mai proeminentă manifestare respiratorie în sindromul plămânului alb. Cu tusea uscată poate apărea și durerea în piept, iar în foarte multe cazuri apare fenomenul specific de wheezing (respirație șuierătoare). Majoritatea infecțiilor sunt, totuși, ușoare și autolimitate.

Aceste simptome pot fi relativ mai severe în cazul în care pneumonia este o complicație a unei infecții respiratorii virale (COVID-19, gripa, răceala comună). În foarte multe cazuri, infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae definesc suprainfecția, după infecția virală primară. Copiii, dar și persoanele cu sistem imunitar slăbit sau afecțiuni pulmonare cronice, prezintă un risc mult mai mare ca infecția să progreseze spre sindromul plămânului alb. Simptomele prezentate de către copiii cu sindromul plămânului alb pot fi următoarele, cu mențiunea că riscul de complicații și progres fulminant al bolii este de aproximativ 5-10%:

• febră;
• respirație șuierătoare;
• grețuri și vărsături;
• diaree;
• congestie nazală sau rinoree;
• dureri musculare;
• otită;
• faringită;
• tuse uscată, seacă.

În multe cazuri, pneumonia atipică este mult mai ușoară decât forma clasică, iar spitalizarea nu este necesară decât la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau care suferă, concomitent, de alte afecțiuni pulmonare cronice.

Sindromul plămânului alb – recomandări terapeutice

Debutul gradual al simptomelor, în combinație cu afectarea extrapulmonară, indică de cele mai multe ori pneumonia atipică (sindromul plămânului alb). Prin afectare extrapulmonară se poate înțelege o serie de simptome și fenomene patologice, cum ar fi hemoliza, erupțiile cutanate sau durerile articulare, simptomele gastrointestinale și chiar afectarea cardiovasculară. Totuși, sunt mult mai rare decât simptomele pulmonare. Tratamentul pentru sindromul plămânului alb este, întrucât vorbim despre o infecție bacteriană, unul pe bază de antibiotice. Managementul are în vedere și ameliorarea simptomelor, chiar dacă a trata cauza de bază este mult mai important.

Tratamentul infecției cu Mycoplasma pneumoniae include administrarea de antibiotice. Dintre acestea, macrolidele, doxiciclina sau fluorochinolonele sunt principalele utilizate. Azitromicina se prescrie de obicei timp de 5 zile (500 miligrame prima doză, în prima zi, iar ulterior 250 de miligrame timp de 4 zile). Persoanele cu sindromul plămânului alb cărora li s-a recomandat un tratament pe bază de doxiciclină sau fluorochinolone, li se recomandă administrarea pentru 7-14 zile a medicamentului. Tratamentul trebuie continuat în conformitatea indicațiilor, deoarece întreruperea sa (chiar dacă simptomele au dispărut) crește riscul de rezistență la antibiotice.

Complicații și riscuri asociate

La majoritatea pacienților cu sindromul plămânului alb, care primesc tratament rapid, riscurile de complicații scad semnificativ, prognosticul este excelent și vindecarea completă. De obicei, simptomele asociate cu sindromul plămânului alb se rezolvă în câteva zile, fără complicații. În schimb, la copiii mici, infecția se poate asocia cu pneumonia severă, iar la persoane care suferă și de anemie falciformă, sindromul plămânului alb poate evolua și spre sindromul toracic acut. După o infecție cu Mycoplasma pneumoniae, imunitatea dobândită nu este pe viață, ci doar de scurtă durată. Complicații asociate cu sindromul plămânului alb pot apărea la copii și vârstnici:

Complicații pulmonare

Sindromul plămânului alb ridică, în special, riscul de complicații pulmonare:

• sindromul de detresă respiratorie acută;
• bronșiolita obliterantă;
• abcesul pulmonar;
• pneumonita necrozantă;
• pneumonia lobară;
• pleurezia („apă la plămâni”, 15-20% din cazurile diagnosticate);
• insuficiență respiratorie.

Complicații extrapulmonare

Sindromul plămânului alb poate duce și la complicații extrapulmonare, însă mult mai rar. Cele mai comune sunt următoarele:

• probleme cardiovasculare – anomalii de conducere, blocaj cardiac, tulburări de ritm, cu risc crescut de pericardită și insuficiență cardiacă congestivă;
• probleme neurologice – deși rare, pot include encefalita, mielita transversă, meningita (mai ales aseptică), ataxia cerebeloasă, mult mai frecvente la copiii cu sindromul plămânului alb;
• probleme hematologice – anemia hemolitică (reactivitatea încrucișată a anticorpilor care, în loc să acționeze asupra antigenelor Mycoplasma pneumoniae, atacă și eritrocitele; hemoliza apărută este ușoară);
• probleme dermatologice – urticare, eritem nodos, sindromul Steven-Johnson (leziunile apar la aproximativ o treime dintre persoanele infectate cu Mycoplasma pneumoniae);
• probleme musculo-scheletice – mialgie, artralgiie, rabdiomioliză (cazuri foarte rare);
• probleme gastrointestinale – pancreatită, hepatită;
• probleme oftalmologice – uveită anterioară, neuropatii craniene, conjunctivita, papilita;
• probleme renale – foarte rare, cea mai frecventă fiind glomerulonefrita.

Deși infecția cu Mycoplasma pneumoniae sau orice altă bacterie sau virus care poate duce la pneumonie – tinde să fie ușoară și autolimitată, se recomandă îngrijiri de specialitate în situațiile în care simptomele devin mult mai severe și boala se agravează. În unele cazuri, este necesară spitalizarea pentru managementul optim al simptomelor infecției.

Referințe bibliografice:

1. Abdulhadi B, Kiel J. Mycoplasma Pneumonia. [Updated 2023 Jan 16]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430780/;
2. Deng B, Xu F, Li J, Mai M, Chen Q, Liao J, He X, Li N. Case Report: Lung Ultrasound in Critically Ill Neonates With Lung Diseases: Experience From Several Typical Cases. Front Pediatr. 2022 May 19;10:846279. doi: 10.3389/fped.2022.846279. PMID: 35664870; PMCID: PMC9161147. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9161147/;
3. Duksal F, Keceli AM. Evaluation of Lung Ultrasonography Findings of Children With Late Respiratory System Symptoms Due to COVID-19 Infection. Clin Pediatr (Phila). 2024 Jan;63(1):32-39. doi: 10.1177/00099228231177789. Epub 2023 May 30. PMID: 37249255; PMCID: PMC10230308. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10230308/;
4. Liu J, Cao HY, Wang HW, Kong XY. The Role of Lung Ultrasound in Diagnosis of Respiratory Distress Syndrome in Newborn Infants. Iran J Pediatr. 2015 Feb;25(1):e323. doi: 10.5812/ijp.323. Epub 2015 Feb 21. PMID: 26199698; PMCID: PMC4505980. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4505980/.