Spondiloza cervicală: diagnostic, tratament, investigaţii

Spondiloza cervicală apare odată cu schimbările degenerative de la nivelul discurilor intervertebrale cu formarea de osteofite și implicarea structurilor adiacente. Totuși, mulți adulți tineri prezintă semne similare la radiografia coloanei cervicale. Schimbările degenerative severe sunt, de multe ori, asimptomatice, însă pot duce la apariția durerii sau a rigidității coloanei cervicale, precum și la complicațiile neurologice.

Cuprins articol

1. Spondiloza cervicală, definiție
2. Diagnosticul spondilozei cervicale
3. Diagnosticul diferențial al spondilozei cervicale
4. Investigații necesare în spondiloza cervicală
5. Tratament spondiloză cervicală
6. Complicații în spondiloză cervicală
7. Concluzii
8. Bibliografie

Spondiloza cervicală, definiție

Spondiloza cervicală este un termen folosit pentru a descrie degenerarea cronică legată de vârstă a discurilor intervertebrale, ce poate afecta vertebrele cervicale sau țesuturile adiacente. Degenerarea cronică a discurilor duce la activarea mecanismelor stresante de la nivelul coloanei cervicale, având ca rezultat formarea de osteofite și mecanismele degenerative secundare ale structurilor înconjurătoare. Acestea sunt responsabile de sindroamele clinice asociate cu spondiloza cervicală: forma axială, radiculopatia cervicală și mielopatia cervicală. Pacienții pot prezenta o combinație a acestora [1].

Diagnosticul de spondiloză cervicală

Spondiloza cervicală este, de multe ori, diagnosticată pe baza tabloului clinic. Durerea apare predominant în regiunea cervicală și este accentuată de mișcările gâtului. Schimbările de ordin neurologic pot apărea mai frecvent la nivelul membrelor superioare și inferioare, însă cele majore sunt complicații precum mielopatia sau radiculopatia, sau atunci când sunt asociate și alte boli (hernia de disc, leziunile plexului brahial, afecțiunile neurologice primare) [2].

Simptome spondiloză cervicală:

• durerea cervicală agravată de mișcări;
• durerea localizată (membrele superioare, occiput, omoplați);
• durerea temporală sau retro-orbitală (de la C1 la C2);
• rigiditatea cervicală;
• paresteziile membrelor superioare;
• vertijul;
• tulburările de echilibru;
• în cazuri mai severe, pot fi prezente sincopa, migrena sau pseudo-angina.

Semne spondiloză cervicală includ:

• limitarea mișcărilor (flexie anterioară, extensie posterioară, flexie laterală și mișcările de rotație pe ambele părți);
• schimbările neurologice minore, dacă spondiloza cervicală nu este deja complicată cu radiculopatie sau cu mielopatie [2].

Pozitivitatea semnului Hoffman este un indice important pentru diagnosticarea spondilozei cervicale. Schimbările senzoriale pot varia, însă tind să afecteze sensibilitatea mâinilor mai mult decât pe cea a picioarelor. Radiculopatia (compresia nervilor) întâlnită în spondiloza cervicală apare, de obicei, la nivelul vertebrelor C5-C7, deși pot fi afectate și celelalte vertebre. Observațiile neurologice urmăresc o distribuție segmentală la nivelul membrelor superioare, cu simptome senzoriale (durerea acută, parestezii, hiperestezie), fiind mai frecvente în comparație cu slăbiciunea. De cele mai multe ori, reflexele sunt diminuate la nivelul respectiv (biceps – C5/6, supinator – C5/6 sau triceps – C7) [2].

Diagnosticul diferențial al spondilozei cervicale

Există și alte sindroame caracterizate de cervicalgie, fiind greu de deosebit de spondiloza cervicală. Fibromialgia și bolile aferente pot cauza apariția mai multor simptome, precum durerea de la nivelul articulațiilor, tulburările de somn și tulburările mintale. Schimbările inflamatorii asociate cu artrita reumatoidă afectează articulația atlanto-axială și coloana cervicală superioară, iar schimbările degenerative sunt neobișnuite. Hernia de disc, alte leziuni mecanice și bolile neurologice primare pot cauza apariția unor anomalii ce trebuie investigate amănunțit.

Prin urmare, diagnosticul diferențial al spondilozei cervicale se poate ținând cont de:

• alte leziuni ale coloanei cervicale;
• fibromialgia;
• leziunile mecanice: hernia de disc sau hiperostoza scheletală difuză idiopatică;
• bolile inflamatorii: artrita reumatoidă, spondilita anchilopoietică sau polimialgia reumatică;
• bolile metabolice: boala Paget, osteoporoza, guta sau pseudo-guta;
• infecțiile: osteomielita sau tuberculoza;
• malignitățile: tumorile primare sau secundare, mielomul [2].

Investigații necesare în spondiloza cervicală

Cei mai mulți pacienți nu au nevoie de investigații suplimentare, iar diagnosticul este stabilit pe baza tabloului clinic. Radiografiile coloanei cervicale pot evidenția o scădere a lordozei cervicale normale, sugerând spasme musculare, însă alte caracteristici ale bolii degenerative sunt întâlnite la pacienții asimptomatici care nu prezintă simptome clinice sugestive. Rezonanța magnetică nucleară a coloanei cervicale este investigația de elecție atunci când se suspectează o afecțiune mai gravă și oferă informații amănunțite despre coloana cervicală și structurile învecinate. Pacienții care prezintă simptome de afectare sistemică sau de afecțiuni mai grave necesită investigații adiționale, precum o hemoleucogramă completă, rata de sedimentare eritrocitară, proteina C reactivă, electroforeza proteinelor serice și alte teste imagistice pentru a exclude o altă patologie. În cazul pacienților cu artrită reumatoidă, radiografiile coloanei cervicale în flexie și extensie pot evidenția subluxația severă a articulației atlanto-axială, însă rezonanța magnetică nucleară poate fi necesară pentru a defini severitatea schimbărilor inflamatorii și degenerative [1,2].