Stenoza lombară (de canal lombar): cauze, manifestări clinice și abordări terapeutice

Stenoza de canal lombar este o afecțiune cauzată de îngustarea canalului de la nivelul vertebrelor lombare. În mod normal, rolul principal al canalului lombar este de a proteja măduva spinării și nervii spinali. Odată îngustat, se creează presiune atât asupra măduvei spinării și nervilor spinali, cât și asupra vaselor de sânge adiacente, ceea ce duce la instalarea acestei afecțiuni, prezentă din ce în ce mai frecvent în rândul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani.

Cauze în stenoza lombară

Dezvoltarea acestei patologii este legată de procesele de degenerare ale coloanei vertebrale, cum ar fi uzura discurilor intervertebrale, articulațiilor și ligamentelor, care apar odată cu îmbătrânirea. S-a dovedit că stenoza lombară apare atât în rândul bărbaților, cât și femeilor. Însă unele studii sugerează o ușoară predominantă la femei, având în vedere faptul că în cazul lor există o predispoziție în dezvoltarea osteoartritei și a altor probleme articulare, ce pot contribui la îngustarea canalului spinal.

Principalele cauze care contribuie la îngustarea canalului spinal și ulterior la dezvoltarea stenozei lombare sunt:

• înaintarea în vârstă – atunci când discurile intervertebrale, care în mod normal au rol de amortizare, pierd o cantitate mare de apă, devin mai puțin flexibile, iar articulațiile se rigidizează, se ingroasa, fapt ce duce la îngustarea canalului lombar și ulterior la instalarea stenozei lombare;
• traumatismele la nivelul coloanei vertebrale pot duce la modificarea formei și stabilității vertebrelor, iar mai apoi la îngustarea canalului spinal;
• postura incorectă a corpului și activitatile repetitive precum ridicarea de greutăți pot conduce, în timp, la dezvoltarea acestei afecțiuni;
• obezitatea reprezintă, de asemenea, o cauză importantă în instalarea stenozei lombare, din pricina presiunii care se creează la nivelul coloanei vertebrale, fapt ce poate cauza aceelerarea proceselor degenerative;
• cauzele de natură genetică – există persoane care se nasc cu un canal spinal mai îngust decât media, fapt ce poate duce încă de la o vârstă tânără la dezvoltarea stenozei de canal lombar.

Anumite patologii, precum hernia de disc, artroza, artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, cresc riscul de dezvoltare a stenozei de canal lombar.

Stenoza lombară – manifestări clinice

În funcție de gradul de îngustare al canalului spinal și de rădăcinile nervoase ce sunt afectate, manifestările clinice și intensitatea simptomelor în stenoza de canal lombar pot varia. Simptomele nu se instalează brusc, ci treptat, pe măsură ce canalul spinal se îngustează și nervii spinali sunt comprimați. În timp, acestea pot crea un disconfort cu frecvență crescută. În cele ce urmează, vom aminti cele mai frecvente și specifice simptome.

• Durerea lombară, manifestată uneori prin senzație de arsură sau tensiune în partea inferioară a spatelui, reprezintă un simptom des întâlnit în stenoza lombară.
• Claudicația neurogenă reprezintă un simptom specific în stenoza de canal lombar, care apare la nivelul ambelor picioare și se manifestă prin slăbiciune musculară, dificultăți de coordonare în timpul mersului, durere. Aceste simptome apar din cauza creșterii presiunii pe nervi în poziție de mers sau stat în picioare. Se ameliorează odată cu flexia coloanei prin adoptarea poziției de aplecare înainte.
• Amorțeala și furnicături la nivelul feselor și picioarelor, din pricina compresiei de la nivelul nervilor spinali.
• Sciatica sau radiculopatia lombară este altă manifestare des întâlnită în stenoza lombară, care apare ca urmare a compresiei sau iritării rădăcinilor nervoase de la nivelul coloanei vertebrale. Pacientul resimte o durere ce iradiază pe traiectul nervului sciatic (feste, coapsă, gambă, picior).

De asemenea, în stenoza lombară este foarte des întâlnită și senzația de rigiditate lombară, în special în partea inferioara a spatelui, ceea ce limitează persoana de la anumite activități.

Există situații în stenoza de canal lombar când, din pricina compresiei de la nivelul membrelor inferioare, reflexele sunt diminuate sau chiar absente.

În stenoza lombară, manifestările clinice au un debut lent și episodic. Inițial, durerea se instalează fie când persoana efectuează activități fizice intense, fie când stă în picioare pentru o perioadă mai lungă de timp. Odată cu instalarea proceselor degenerative de la nivelul coloanei vertebrale, aceste manifestări din stenoza lombară devin mai frecvente și mai constante, ceea ce limitează pacientul de la efectuarea activităților zilnice precum mersul pe jos pe distanțe lungi sau statul prelungit în picioare.

Abordări terapeutice în stenoza lombară

În stenoza de canal lombar, terapia este individualizată în funcție de intensitatea simptomelor și de impactul acestora asupra calității vieții pacientului. Tratamentul include atât metode conservatoare (non-chirurgicale), metode minim invazive sau chiar chirurgicale, toate având ca scop ameliorarea durerii, prevenirea agravării simptomelor, îmbunătățirea mobilității și, implicit, creșterea calității vieții pacientului.

Tratamentul non-chirurgical

Tratamentul non-chirurgical în stenoza lombară include terapie medicamentoasă bazată pe antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen, acid acetilsalicilic, etc.), miorelaxante sau gabapentină, analgezice (paracetamol sau opioide în dureri severe) sau corticosteriozi orali sau injectabili. Aceste medicamente au rol de a ameliora durerea și de a reduce inflamația (antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii) din stenoza lombară. Pentru a preveni efectele secundare ale terapiei medicamentoase administrate în stenoza lombară, se recomandă o anamneză amănunțită a pacientului.

Kinetoterapia, exercițiile de întărire a mușchilor abdominali și paravertebrali, schimbarea stilului de viață prin menținerea unei greutăți corporale și prin adoptarea unei posturi corporale corecte, terapia alternativă (acupunctură, chiropractică), reprezintă metode conservatoare ale abordării terapeutice din stenoza lombară.

Pentru rezultate bune în ameliorarea durerii și creșterea mobilității la nivel vertebral se recomandă combinarea terapiei medicamentoase cu exercițiile de kinetoterapie.

În general, metodele conservatoare au dovedit o eficiență crescută în abordarea terapeutică a acestei afecțiuni.

Infiltrațiile sau tratamentul chirurgical

Infiltrațiile sau tratamentul chirurgical în stenoza lombară se indică atunci când simptomele se agravează, apar complicații sau nu au cedat la terapia non-chirurgicală. Infiltrațiile epidurale administrare în stenoza lombară reprezintă, de fapt, injectarea directă a corticosteroizilor și uneori a anestezicelor locale în spațiul epidural și au rol de a reduce inflamația și implicit durerea. Tratamentul chirurgical, folosit în formele grave ale acestei afecțiuni se bazează în special pe decompresia spinală.

Concluzii

În stenoza lombară, alegerea adecvată a tratamentului se face în funcție de severitatea simptomelor, de impactul acestora asupra calității vieții pacientului, de vârsta, de starea generală de sănătate și, nu în ultimul rând, de preferințele individuale.

Pentru prevenirea instalării stenozei lombare, se recomadă menținerea unei posturi corecte și a unei greutăți corporale optime, exerciții fizice regulate, evitarea suprasolicitării coloanei vertebrale și nu în ultimul rând menținerea unei alimentații sănătoase, bogată în calciu și vitamina D, precum și o hidratare corespunzătoare.

 

Referințe bibliografice:

1. https://www.mayoclinic.org/;
2. https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/lumbar-spinal-stenosis;
3. „Management of Lumbar Spinal Stenosis”, Michael T. Smith și Joseph C. Maroon, publicat în Neurosurgery Focus;
4. „National Institute for Health and Care Excellence (NICE) Guidelines on Lumbar Spinal Stenosis”;
5. „Physical Rehabilitation”, Susan B. O’Sullivan, Thomas J. Schmitz, George D. Fulk.