Suflul cardiac: Când devine periculos?

Suflul cardiac este reprezentat de zgomotele pe care fluxul sangvin îl produce la nivelul inimii. Aceste sunt caracterizate prin vibraţii cu o durată variabilă, pe care medicul le poate asculta cu ajutorul unui stetoscop. Adolescenţii, copiii şi nou-născuţii prezintă adesea suflu cardiac, acesta fiind în majoritatea cazurilor inofensiv, însă există şi excepţii. În cazurile excepţionale, suflul cardiac poate fi legat de o supapă cardiacă deteriorată sau suprasolicitată. Suflul cardiac poate fi fi prezent la naştere sau pot apărea pe parcursul vieţii.

Suflul cardiac, cauzele apariţiei sunt multiple

Activităţile obişnuite pot influenţa inima, astfel încât aceasta să bată mai rapid, însă apariţia suflului cardiac poate fi influenţată şi de sarcină, anemie, tensiune arterială crescută, tiroida hiperactivă sau febră. Pe de altă parte, suflul cardiac poate apărea şi atunci când sunt prezente afecţiuni ale supapelor cardiace. Supapele se închid și se deschid pentru a permite sângelui să curgă prin cele două camere superioare ale inimii – numite atrii – și prin cele inferioare – ventriculi.

Probleme apărute la nivelul supapei includ:

prolaps de valvă mitrală – în mod normal, valva mitrală se închide complet atunci când camera stângă inferioară a inimii se contractă, oprind sângele să mai curgă înapoi în camera superioară stângă. Prolapsul se întâmplă atunci când cuspidele valvei mitrale nu pot închide perfect ventriculul și, astfel, o cantitate de sânge se întoarce în atriu. Această afecţiune este frecventă, însă nu are urmări grave;
stenoza aortică – valvele mitrale și aortice se află în partea stângă a inimii, iar dacă acestea se îngustează, acţiune pe care medicii o numesc stenoză, inima trebuie să depună mai mult efort pentru a pompa sângele. Dacă nu este tratată, stenoza poate duce la insuficiență cardiacă;
scleroza aortică – este reprezentată de îngroșarea sau rigidizarea valvei aortice. În cele mai multe cazuri această afecţiune nu este un pericol, deoarece supapa poate funcționa ani de zile după apariţia suflului cardiac. Aceasta poate fi observată la persoanele care suferă de boli cardiovasculare;
insuficienţă mitrală – reprezintă inversarea anormală a fluxului sangvin de la ventriculul stâng la atriul stâng. Aceasta apare atunci când valva mitrală nu se închide corect. Insuficiența mitrală poate duce la insuficiență cardiacă sau congestivă la nivelul plămânilor;
defecte cardiace congenitale – aproximativ 25.000 de copii se nasc anual cu defecte cardiac, potrivit OMS. Aceste probleme includ găuri în pereții inimii sau supape anormale.

Tusea şi respiraţia îngreunată, semnale de alarmă

Un murmur cardiac anormal poate provoca următoarele semne și simptome, în funcție de cauză: pielea de culoare albastră în jurul buzelor şi vârfurilor degetelor, creşterea bruscă în greutate, tuse, respiraţie îngreunată, ficat mărit; în cazul nou-născuţilor – scăderea apetitului, transpiraţii abundente, dureri în piept, ameţeală sau leşin. Cele mai multe cazuri de suflu cardiac nu sunt grave, dar specialiştii le recomandă pacienţilor să efectueze controale amănunţite. Medicul poate spune dacă murmurul cardiac este cauzat de o problemă cardiacă subiacentă, care trebuie examinată în continuare sau nu.

Suflul cardiac, diagnostic și tratament

Diagnosticul de suflu cardiac se face cu ajutorul examenului fizic. Medicul poare recomanda efectuarea următoarelor teste pentru a putea descoperi dacă suflul cardiac este cauzat de o boală dobândită sau ereditară: electrocardiograma (EKG), care măsoară activitatea electrică a inimii, radiografii toracice pentru a observa dacă inima este mărită din cauza bolilor cardiace sau ecocardiografia care folosește unde sonore pentru a mapa structura inimii.

De cele mai multe ori, suflul cardiac nu necesită tratament. Dacă o altă afecțiune, cum ar fi hipertensiunea arterială, provoacă acest suflu, pacientul va avea nevoie de tratament. Unele tipuri de boli ale valvei cardiace pot necesita tratament medicamentos pentru prevenirea apariţiei cheagurilor de sânge, controlul bătăilor neregulate ale inimii sau a palpitațiilor și scăderea tensiunii arteriale. În unele cazuri sunt recomandate medicamentele diuretice pentru a elimina excesul de sare și apă sau intervenţiile chirurgicale – în funcţie de gravitatea bolii.

Surse: mayoclinic.org; webmd.com; healio.com