Suplimentele cu vitamine la copii

Dr. Teodora Trușcă, medic specialist medicină de familie, manager calitate Clinicile și Spitalul Medicover

Vitamina D

Vitamină liposolubilă care provine din alimentație sau endogen, de la nivelul pielii, sub acțiunea radiațiilor UV.

Vitamina D obținută alimentar este într-o formă inactivă și se activează prin hidroxilare, inițial intrahepatic în 25-hidroxivitamina D (calcidiol), ulterior la nivelul rinichiului în 1,25-dihidroxivitamina D (calcitriol) – forma activă a vitaminei D.

Rolul vitaminei D:

stimulează absorbția calciului și menține nivelul adecvat al calciului și fosfaților serici pentru a preveni tetania hipocalcemică și pentru mineralizarea osoasă;
modularea creșterii celulare;
rol imunitar;
reducerea inflamației (6).

Dozarea vitaminei D – 25 OH vitamina D este cel mai bun indicator al statusului și al aportului de vitamina D exogen sau endogen.

Necesarul zilnic: 0-12 luni = 400 UI, > 1 an = 600 UI.

Surse alimentare: ulei de cod, pește gras (somon, macrou, ton), ouă (se găsește în cantități mici), de obicei alimente îmbogățite cu vitamina D – cereale, formule de lapte adaptate pentru sugari, sucuri din fructe etc.

Expunerea la soare

Radiația UV cu lungimea de undă de 290-320 nm are rolul de converti 7-dehidrocolesterolul în provitamina D3, care se transformă ulterior în vitamina D3. Nu este necesară o expunere prelungită la soare, 5-30 minute între orele 10:00 şi 15:00 de 2-3 ori/săptămânal la nivelul feței, brațelor, picioarelor sau toracelui posterior duc la sinteza suficientă de vitamina D.

Deficitul de vitamina D are drept consecință importantă rahitismul carențial, caracterizat prin deformări ale scheletului care apar din primele luni de viață, și ulterior osteomalacia adultului (4).

Vitamina D nu se poate obține în cantitate suficientă din laptele matern, astfel încât suplimentele de vitamina D administrate mamei în cantitate mare determină o mai mare excreție a vitaminei D în lapte. Astfel s-a constatat că la copiii alăptați exclusiv pe perioade lungi, fără a primi suplimentar vitamina D3, în special la cei cu pielea de culoare mai închisă, apar deficitul de vitamina D și semnele de rahitism. Recomandarea OMS este de a suplimenta toți nou-născuții și sugarii cu 400 UI vitamina D3/zi cel puțin până la vârsta de 1-2 ani.

Vitaminele B

Sunt un grup de vitamine hidrosolubile cu rol important în metabolismul celular, acționând în calitate de cofactori sau precursori ai proceselor intracelulare.

Grupul de vitamine B cuprinde:

vitamina B1 – tiamina;
vitamina B2 – riboflavina;
vitamina B3 – niacina, acid nicotinic;
vitamina B5 – acid pantotenic;
vitamina B6 – piridoxina;
vitamina B7 – biotina;
vitamina B9 – acidul folic;
vitamina B12 – ciancobalamina sau metilcobalamina.

Roluri:

vitamina B1 – coenzima cu rol în catabolismul zaharurilor și aminoacizilor;
vitamina B2 – precursor al unor factori necesari în anumite reacții enzimatice, inclusiv pentru activarea altor vitamine sau catabolismul acizilor grași (betaoxidare);
vitamina B3 – precursor al coenzimelor NAD si NADP cu rol în transferul energetic intracelular;
vitamina B5 – rol în oxidarea acizilor grași și carbohidraților, precursor al coenzimei A implicate în sinteza aminoacizilor, acizilor grași, colesterolului, fosfolipidelor, anumitor neurotransmițători și anticorpilor;
vitamina B6 – rol în sinteza neurotransmițătorilor;
vitamina B7 – rol în metabolismul proteic, lipidic și al carbohidraților;
vitamina B9 – rol în diviziunea celulară normală, în special în sarcină și perioada postnatală, rol în eritropoieză;
vitamina B12 – rol în producerea hematiilor în măduva osoasă, rol în formarea și menținerea tecii de mielină (1).

Surse de vitamine B: alimente neprocesate, crude, cereale integrale, cartofi, banane, ardei iuți, melasă, hamei, produse de origine animală precum carnea roșie, carnea de curcan, ton, ficat.

Vitamina B12 nu se găsește în resursele vegetale într-o formă care poate fi asimilată în organismul uman, sursa fiind exclusiv de origine animală.

Deficitul de vitamine din grupul de B-uri instalat în primele luni sau în primii ani de viață poate duce la retard de creștere și dezvoltare neurosomatică, întârzieri ale achizițiilor specifice vârstei, slăbiciune musculară, iritabilitate, anorexie. La naștere, nou-născutul la termen are un depozit hepatic de aproximativ 25 mcg vitamina B12 care acoperă necesarul pentru primul an de viață, dar această cantitate diferă în funcție de concentrația serică a vitaminei B12 la mamă (7).

Calciul

Are rol în metabolismul și creșterea osoasă, contracția musculară, activitatea cardiovasculară, secreția hormonală. Aproximativ 99% este stocat în țesutul osos și dentar și aproximativ 1% are rol metabolic activ (10).

Surse – laptele și derivatele de lapte; de menționat că cea mai bună biodisponibilitate o are laptele matern. Alte surse – broccoli, sardine, cereale (în cantități mici), alimente îmbogățite sau suplimente alimentare. Deficitul de calciu la nou-născuți și sugari duce la apariția rahitismului, alături de deficitul de vitamina D3, în special în cazul celor cu diete restrictive (de ex. dieta macrobiotică).

La copiii alăptați exclusiv s-a constatat că nu este necesară suplimentarea cu Ca în primele 6 luni și ulterior pentru cei corect diversificați care continuă să primească lapte matern.

În cazul copiilor hrăniți cu formule de lapte adaptate, acestea sunt îmbogățite cu Ca într-o cantitate cât mai apropiată de cea a laptelui matern, iar pentru cei născuți prematur există formule de lapte special concepute cu conținut mai mare de Ca.

Formulele de lapte pe bază de soia și cazeină sunt îmbogățite cu cantități mai mari de Ca pentru a suplini biodisponibilitatea mai redusă față de laptele de vacă. Necesarul de calciu între 1 și 3 ani = 500 mg/zi, între 4 și 8 ani = 700 mg/zi, între 9 și 18 ani = 1000-1300 mg/zi.

Suplimentarea cu Ca trebuie să țină cont de vârstă, tipul alimentației, anumite afecțiuni cronice (malabsorbția), tratamente cronice (corticosteroizi). În cazul copiilor la vârsta preadolescenței sau adolescenței care experimentează și o dezvoltare somatică mai accelerată, poate fi necesară suplimentarea cu Ca.

Fierul

Stă la baza formării hemoglobinei, cu rol în transportul oxigenului. Printre sursele de fier se numără legumele cu frunze verzi sau foarte colorate, ouăle, nucile, alunele, fasolea boabe, carnea roșie, peștele (somon, macrou), alimente îmbogățite cu fier (cereale integrale, formule de lapte pentru sugari).

Necesarul de fier

În primele 6 luni, copiii alăptați primesc fier în cantitate suficientă prin laptele matern sau prin utilizarea formulelor de lapte adaptate care sunt îmbogățite cu fier. Între 6 şi 12 luni, diversificarea corectă cu carne, cereale, ouă suplinește nevoile fiziologice.

6-12 luni = 11 mg/zi;
1-3 ani = 7 mg/zi;
4-8 ani = 10 mg/zi;
9-13 ani = 8 mg/zi;
peste 13 ani = 10-11 mg/zi cu valori mai mari la fete.

Categorii la risc: prematurii, sugarii alimentaţi cu lapte de vacă, copiii alăptați care nu sunt diversificați corect la 6 luni, copiii cu boli cronice, infecțioase sau cu diete restrictive, copiii care consumă peste 700-800 ml lapte de vacă, capră sau de soia zilnic (8). Deficitul de fier poate duce la anemie feriprivă, astenie fizică, retard al dezvoltării psihosomatice, lentoare, transpirații abundente, infecții frecvente.

Concluzii

În cazul copiilor născuți din mame fără deficite nutriționale, alăptați exclusiv și diversificați corect nu a fost demonstrată suplimentarea cu vitamine și minerale ca fiind necesară.

Pentru copiii născuți la termen, alimentați cu formule de lapte adaptate și diversificați corect, cu alimentație echilibrată nutrițional, nu s-a dovedit a fi necesară suplimentarea cu vitamine sau minerale.

Suplimentele cu vitamine sau minerale pot fi necesare în cazul copiilor născuți prematur, cu probleme de alimentație, hrăniți exclusiv cu lapte de vacă, care primesc anumite diete restrictive sau în cazul celor cu afecțiuni cronice însoțite de malabsorbție sau după infecții severe și tratamente prelungite.

Bibliografie:

1. Vitamin B12 deficiency in children and adolescents. Sonja A. Rasmussen, MD, MS, Paul M. Fernhoff, MD, and Kelley S. Scanlon, PhD, RD J Pediatr 2001;138:10-7.

2. Committee to Review Dietary Reference Intakes for Vitamin D and Calcium, Food and Nutrition Board, Institute of Medicine. Dietary Reference Intakes for Calcium and Vitamin D. Washington, DC: National Academy Press, 2010.

3. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. 2011. USDA National Nutrient Database for Standard Reference, Release 24. Nutrient Data Laboratory Home Page, http://www.ars.usda.gov/ba/bhnrc/nd.

4. Institute of Medicine, Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for Calcium, Phosphorus, Magnesium, Vitamin D, and Fluoride. Washington, DC: National Academy Press; 1997.

5.http://www.health.nsw.gov.au/mhcs/publication_pdfs/7665/OTH-7665-ENG.pdf.

6. Vitamin D Supplementation in Infants, Children, and Adolescents -CATHERINE F. CASEY, MD; DAVID C. SLAWSON, MD; and LINDSEY R. NEAL, MD, University of Virginia Medical Center, Charlottesville, Virginia, Am Fam Physician. 2010 Mar 15;81(6):745-748.

7. Lampkin BC, Saunders EF. Nutritional vitamin B₁₂ deficiency in an infant. J Pediatr. 1969;75:1053–1055. [PubMed].

8. Black MM. Nutrition and brain development. In: Walker WA, Duggan C, Watkins JB, editors. Nutrition in pediatrics. 3rd ed. New York: BC Decker; 2003. pp. 386–396.

9. Ditchek, S. H. and Greenfield, R. H. Healthy Child, Whole Child: Integrating the Best of Conventional and Alternative Medicine, Harper Collins, 2002.

10. National Institute of Child Health and Human Development: “Diet and Nutrition” (web research).