Supravegherea sănătăţii ochilor la locul de muncă

Vederea şi ergonomia: strategia controlului vizual

Evaluarea ergonomiei vizuale [5] vizează condiţiile mediului de lucru, care pot afecta capacitatea de adaptare, atitudinea individului faţă de mediu (acceptare, nemulţumiri, împotrivire etc.), starea vederii subiectului (vârstă, probleme, patologii etc.), constrângerile vizuale presupuse de activitate/muncă (funcţii necesare, omogenitatea utilizării etc.), distanţele şi axele de lucru, intensitatea luminii (iluminare, mediu ambiant), sarcina de lucru (ritm, cerinţe, oboseală etc.), fiecare activitate fiind o combinaţie a acestor parametri. Pe lângă evaluarea cât mai precisă a stării vizuale a lucrătorului, se urmăreşte şi evaluarea modului în care acesta reacţionează la suprasolicitare în mediul de lucru spre stabilirea unor argumente obiective în vederea îmbunătăţirii ergonomiei vizuale la locul de muncă.

Existenţa unor multiple teste pentru investigarea oboselii vizuale ridică dificultăţi practice, dar  ergonomia vizuală, un concept modern ce oferă o examinare vizuală personalizată focalizata pe relaţia lucrător – ocupaţie, câstigă din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul medicilor specialişti, atât de medicina muncii, dar mai ales oftalmologi, dialogul celor doi realizându-se în zona de supraspecializare în ergoftalmologie.

Subiectul fiind deosebit de amplu, vom reţine doar câteva indicaţii elementare care permit analiza anumitor cauze de disconfort sau oboseală excesivă a subiectului, analiză care poate fi făcută cu ergovisionul [1].

Condiţiile vizuale la locul de muncă includ diverşi parametri ce ţin de subiect (atitudine, vedere), sau de activitatea desfăşurată de acesta (obiectul văzut, postura, mediul, sarcina de lucru etc.) astfel că în analiza ergonomică se poate include:

• un interviu/chestionar pentru lucrător care acoperă particularităţile locului de muncă [6] şi operaţiile prestate de subiect, configuraţia locului de muncă sau capacitatea vizuală a subiectului, simptomatologia sugestivă pentru oboseala vizuală (tulburări de vedere – diplopie, lăcrimare, senzație de înceţoşare a vederii şi de pleoape grele, somnolenţă şi tulburări generale – cefalee frontală, retroorbitară); detectarea defectelor de vedere ale subiectului şi corectarea lor cu dispozitive optice sunt absolut necesare.
• locul de muncă va fi studiat ca un tot, dar se urmăreşte detectarea diferiţilor factori ce influenţează sarcina vizuală:
  • obiectul văzut: caracteristici particulare, dimensiuni, contrast, mişcări – care sunt funcţiile vizuale cele mai solicitate?
  • postură: poziţia de lucru, distanţe, axe vizuale – poziţia şi axele sunt naturale?
  • mediu: nivel de iluminare ambientală, caracteristicile luminii (culoare, orbire), reflecţii;
  • sarcina de lucru: situaţii solicitante din punct de vedere vizual, monotonie, complexitatea informaţiilor vizuale de receptat, viteza de recepţie a informaţiilor, ritm (pauze) etc.

Odată identificaţi este adesea posibil să se acţioneze asupra următorilor trei factori într-un mod relativ simplu fără a exercita constrângeri asupra lucrătorului prin decizia de aptitudine:

1. distanţa dintre ochi şi suprafaţa de lucru;
2. iluminarea suprafeţei de lucru;
3. corecţia optimă a deficienţelor vizuale ce presupune un echilibru suficient de precis şi adaptat.

• a. Controlul de bază automat urmăreşte (tabel I):

• vederea monoculară la distanţă: control duocrom (23), orbire (12), acuitate vizuală binoculară la apropiere (26);
• duocromul: control vedere în culori (9), orbire (12);
• astigmatismul: control contraste (10), orbire (12);
• foria în vederea la distanţă: control forie vedere intermediară (4), percepţia profunzimii (6), difuzare (7), acuitate vizuală binoculară la distanţă medie (1), sau acuitate vizuală binoculară la distanţă (2);
• acuitatea vizuală la apropiere: control acuitate vizuală monoculară la apropiere (26), acuitate vizuală binoculară la distanţă medie (1), percepţia profunzimii (6).

Alegerea testelor în funcţie de condiţiile de mediu de muncă:

• dificultăţi ale schimbului de noapte: control acuitate vizuală monoculară la apropiere (26), acuitate mesopică (11), contraste (10), orbire (12);
• dificultăţi când este solicitată vederea la apropiere: control acuitate vizuală monoculară la apropiere (26), percepţia profunzimii (6), foria vederii intermediare (4);
• dificultăţi nedefinite: control acuitate vizuală monoculară la apropiere (26), percepţia profunzimii (6), foria vederii intermediare (4), vederea în culori (9), vederea periferică (8), contraste (10), orbire (12).

Alegerea testelor în funcţie de condiţiile specifice de lucru  (tabel II) se exemplifică cu următoarele situaţii:

• lucrul pe echipamente cu ecrane de afişaj. Sistemul vizual este în mod particular expus dacă postul de lucru nu este adaptat corespunzător pentru munca intensivă sau dacă echipamentul nu este bine amplasat
• muncă de precizie şi control. Aceste situaţii implică o sarcină vizuală semnificativă. Locurile de muncă sunt în general corect organizate şi bine iluminate deoarece calitatea muncii este foarte importantă;
• șoferi de camioane şi şoferi transport persoane. Majoritatea persoanelor sunt conştiente de constrângerile vizuale în aceste situaţii;
• zone de lucru slab iluminate.

Tabel II

• b. Iluminarea: atunci când pupila este în mioză, adică în condiţii de lumină naturală suficientă, imaginea de pe retină poate fi clară în ciuda micilor defecte de vedere, acomodarea este mai uşoară, iar ochiul este mai puţin obosit şi în consecinţă, iluminarea obiectelor şi a suprafeţei de lucru trebuie să fie suficientă. Pe de altă parte, trebuie evitate contrastele puternice, care generează oboseală vizuală. Poate fi cazul muncii pe computer [7] în care documentul de referinţă este alb şi foarte strălucitor, contrastând destul de mult cu ecranul gri al computerului şi cu obiectele mai închise la culoare (căsuţele de dialog sau de scris, denumite ferestre) de pe ecran. Trebuie evitate situaţiile în care ochiul este orbit, în special cele rezultate din reflectarea luminii naturale sau artificiale. Această problemă se poate rezolva simplu în majoritatea cazurilor prin conştientizarea subiectului.
• c. Distanţa de lucru: distanţa ideală pentru o activitate precisă se situează într-un punct între 50 şi 80 cm [7], adică în cadrul vederii la distanţă medie, cuprinsă între apropiere şi depărtare. În cazul în care activitatea respectivă necesită multiple deplasări ale câmpului vizual pe suprafeţe la diferite distanţe, sunt necesare numeroase acomodări ce duc la oboseală vizuală. Este recomandabil ca toate suprafeţele de lucru să fie amplasate la aproximativ aceeaşi distanţă de ochii operatorului. Acest lucru este în special valabil în cazul posturilor de lucru care utilizează ecrane, ochiul trecând succesiv de la tastatură la ecran şi apoi la documentul scris. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul lucrului manual (reglare, asamblare). Se testează acuitatea şi alte funcţii în cadrul vederii intermediare (percepţia contrastelor, forie, vedere de noapte, teste de orbire, vedere cinetică). Totuşi, în toate cazurile, axa vizuală trebuie să fie pe cât de naturală posibil (a se evita privirea oblică).

Concluzii

În lipsa unor standarde ergonomice unitare, parteneriatul constituit de echipa multidisciplinară formată din medici specialişti – lucrător – angajator asigură utilizarea noilor tehnologii medicale, a conceptelor şi rezultatelor cercetărilor ştiinţifice ce necesită o informare permanentă şi adaptare inovatoare a practicii medicale spre a încuraja introducerea noilor tehnologii pentru performanţă la locul de muncă cu evitarea disconfortului vizual şi o stare de bine în general.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. http://sante.travail.free.fr/smt6/communic/2007-2008/2008-01-22/Ergovision.pdf.
2. Cocârlă A. (sub coordonare). Medicina ocupaţională, volum 1, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2009.
3. Dumitrache M. Oftalmologie, Ed. Naţional, Bucureşti, 1978.
4. Milde J., Prophylaxis in occupational medicine, guidelines for occupational medical examination, under Deutche Gesetzliche Unfallversicherung-committee for occupational medicine, Stuttgart, 2007.
5. Long J., Richter H., Visual ergonomics at work and leisure, Work 47 (2014) 419–420, IOS Press; I.E.A. Visual Ergonomics Technical Committee, 14th August 2017.
6. Guidelines VDU work and health, Ed. By Italian Society of Occupational Health and Industrial Hygiene under I.C.O.H. Centenary Congress, Milan, 2006.
7. Ergonomics Guidelines for occupational health practice in industrially developing countries, ICOH-IEA, Germany, 2010.

Liliana Rapas M.D. Ph.D

medicina muncii, Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti