Terapia cu plasmă: beneficii și perspective

Plasma obţinută de la donatori este utilizată pentru producerea a diverse formule medicamentoase de tipul celor cu imunoglobuline sau cu factori de coagulare. Similar transfuziei de sânge sau de alte componente sangvine, administrarea de plasmă ajută la tratarea unor probleme grave de sănătate ori a anumitor urgenţe medicale. Pe de altă parte, tratamentul cu plasmă convalescentă (PC), readus în atenţie în contextul pandemiei de COVID-19, este o terapie clasică, practicată de peste un secol în scopul prevenirii sau tratării bolilor infecţioase.

Ce este plasma?

Plasma este componenta lichidă a sângelui şi reprezintă 55% din volumul sangvin al unei persoane. Aceasta îndeplineşte multiple roluri în organism precum transportul nutrienţilor, hormonilor şi proteinelor, eliminarea unor reziduuri ori funcţia de vehicul pentru componentele sângelui în sistemul circulator.

Alături de apă, săruri și enzime, plasma conține elemente importante precum anticorpi, factori de coagulare, proteine de tipul albuminelor, globulinelor şi fibrinogenului. În speţă, proteinele și anticorpii prezenţi în plasmă joacă un rol crucial, datorită căruia această componentă a sângelui este utilizată în tratamentul unor afecțiuni cronice rare cum ar fi tulburările autoimune și hemofilia.

Plasma convalescentă

În plus, există un istoric de circa o sută de ani în folosirea plasmei convalescente, adică a plasmei recoltate de la persoane infectate anterior cu unii agenţi patogeni, pentru transferul pasiv al anticorpilor dezvoltaţi post-infecţie la alte persoane expuse sau vulnerabile. Acest tratament are potenţialul de a creşte capacitatea de apărare a organismului în contextul unui proces infecţios.

Administrarea de PC a dovedit unele beneficii în cazul rabiei, hepatitei B, poliomielitei, rujeolei, gripei, în cazul Ebola etc., dar şi în timpul focarelor anterioare de MERS și SARS.

Plasma în cazul COVID-19

În cazul COVID-19, deşi studiile sunt încă neconcludente şi contradictorii, la unii pacienţi, au fost raportate beneficii ale terapiei cu PC precum: clearance-ul viral mai rapid, ameliorarea clinică, îmbunătăţirea nivelului oxigenării şi a scorurilor SOFA (indicator al riscului de deces în urma insuficienţelor de organ) sau reducerea nevoii de suport ventilator. Durata instalării semnelor de ameliorare a stării pacienţilor a variat de la câteva zile la câteva săptămâni, iar efectele au fost vizibile în special când terapia a fost iniţiată în fazele incipiente ale bolii.

Avantaje

Acest tip de tratament mai prezintă avantajul unei proceduri relativ simple. Potrivit Shaz et al., siguranţa transfuziei cu plasmă convalescentă este susţinută de observaţiile făcute în cazul a peste 7000 de unități de PC transfuzate la circa 5000 de pacienți din SUA. Riscurile cunoscute ale transfuziei de PC sunt cele specifice altor tipuri de transfuzii de plasmă sau sânge (reacții alergice, supraîncărcare volemică – TACO ori leziuni pulmonare acute – TRALI).

Terapia cu PC este recomandată în prezent pacienţilor cu forme grave ale bolii, însă este studiată şi la pacienţii cu forme moderate, cât şi în scop profilactic, pentru personalul medical expus sau îngrijitorii persoanelor infectate.

Descoperirea care oferă speranțe

Recent, o echipă de cercetători de la VIB-UGent Center for Inflammation Research din Belgia a anunţat descoperirea unui nou tip de celule implicate în răspunsul imun la infecţiile respiratorii, cu rol superior celulelor dendritice derivate din monocite. Denumite inf-cDC2 (inflammatory type 2 conventional dendritic cells), acestea ar fi surse valoroase de antigen şi ar explica inclusiv modul în care plasma convalescentă poate stimula reacţia imună la pacienţii infectaţi cu SARS-CoV-2.

Potrivit lui C. Bosteels, autor principal al lucrării menţionate, o caracteristică unică a noilor celule este exprimarea receptorilor funcționali Fc pentru anticorpii din plasma pacienților recuperaţi după COVID-19. Aşadar, unul dintre mecanismele prin care funcționează plasma convalescentă și anticorpii specifici virusului constă în stimularea inf-cDC2, care induc astfel un răspuns imunitar mult mai puternic.

Limitările terapiei cu plasmă convalescentă

Există o anumită prudență în administrarea de PC, deoarece majoritatea cazurilor tratate cu plasmă convalescentă nu au fost studiate comparativ cu eşantioane de control. De altfel, impactul real al PC în tratarea COVID-19 este dificil de stabilit tocmai pentru că pacienții selectaţi au primit cel puțin un tratament în plus sub diverse formule: antivirale, antibiotice sau antifungice şi corticosteroizi.

Preocupări suplimentare există şi în privinţa riscului de reacţii adverse severe, cum ar fi posibila agravare a leziunilor tisulare prin fenomenul imun-mediat al ADE (Antibody Dependent Enhancement), neînţeles încă pe deplin, care poate conduce la exacerbarea simptomelor, precum și afectarea imunității endogene la virus.

Întrucât administrarea de plasmă convalescentă a intrat în protocolul de tratament anti-SARS-COV-2 al multor ţări, eficienţa şi siguranţa sa vor fi confirmate sau infirmate într-o perioadă de timp rezonabilă.

Bibliografie:

University of Rochester Medical Center – Health Encyclopedia – What is plasma?; www.urmc.rochester.edu;
B. Shaz, C. Dunbar, C. Hillyer – COVID-19 and Convalescent Plasma: Frequently Asked Questions; www.hematology.org.