Testele de imagistică recomandate în detectarea metastazelor

Lector Universitar Dr. Iulia Alecsandra Sălcianu, Medic primar radiologie și imagistică medicală, specializare în CT, IRM, imagistică senologică și ecografie generală, Medima Health

Efectuarea unei anumite examinări imagistice depinde de locația unde se suspectează prezența metastazelor, dar și de neoplazia de bază. Spre exemplu, cancerul pulmonar determină frecvent metastaze pulmonare dar și cerebrale, iar metastazele hepatice apar mai des în neoplaziile din sfera digestivă. Pe de altă parte, o incidență crescută a determinărilor secundare osoase se întâlneşte în cancerele de sân și prostată.

Aşadar, cea mai la îndemână metodă imagistică pentru identificarea metastazelor hepatice este ecografia, iar pentru cele pulmonare sau osoase cel mai simplu examen este radiografia convențională.

Bineînțeles, pentru un bilanț complet al determinărilor secundare în cadrul unei neoplazii trebuie efectuate investigații imagistice de înaltă performanță – CT și IRM. Nu trebuie să uităm de metodele de cartografiere ce aparțin altei specialități – medicină nucleară, așa cum sunt scintigrafia și examinarea PET, sau combinația PET-CT.

Testul de imagistică utilizat cel mai des pentru detectarea metastazelor

Cea mai frecvent utilizată metodă imagistică este tomografia regiunii toraco-abdomino-pelvină pentru bilanțul neoplaziei, inclusiv evidențierea metastazelor. În unele cazuri se adaugă CT-ul cerebral. Scintigrafia osoasă este utilă pentru bilanțul complet al determinării secundare osoase.

Avantaje şi dezavantaje

Radiografia convențională este o procedură imagistică rapidă, ce utilizează o cantitate foarte mică de radiații, care trece prin corpul examinat pentru a capta o imagine 2D a acestuia.

Scanarea CT este o metodă imagistică ce utilizează tot raze X, dar oferă informații mult mai detaliate decât radiografia, determinând o imagine 3D a regiunii.

Pe de altă parte, Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) se bazează pe magnetizare, deci nu iradiază. Însă, timpul de examinare este lung, iar costurile sunt ridicate față de celelalte metode menţionate.

În schimb, ecografia este o metodă imagistică sigură, ușor accesibilă, repetabilă, fără costuri mari și care poate vizualiza majoritatea structurilor anatomice, dar cu limite de organ – nu se utilizează în cazul explorării tubului digestiv, encefalului sau oaselor. Însă, metoda este dependentă de operator, dar și de pacient, iar rezoluția spațială nu va atinge niciodată nivelul unei examinări CT sau IRM.

Limitele testelor de imagistică în detectarea metastazelor

Fiecare tip de explorare imagistică prezintă limite de metodă. IRM-ul, chiar dacă este un examen de înaltă performanță, nu poate face un bilanț complet al metastazelor, fiind utilizată doar pe segmente, ca urmare a timpului lung de examinare. Tomografia computerizată, chiar dacă este o examinare relativ rapidă, are anumite contraindicații și nu poate cuprinde în totalitate corpul uman. Ca să nu mai vorbim despre radiografia convențională, care are indicație doar în evaluarea metastazelor pulmonare sau osoase.

Altfel spus, orice examinare radioimagistică are limitele ei de metodă, iar diferitele examinări sunt mai degrabă complementare și nu se exclud una pe cealaltă.

Diferența între CT și IRM în detectarea metastazelor tumorale

Prima și cea mai importantă diferență este aceea ca examenul IRM nu are indicație pentru explorarea determinărilor secundare pulmonare. Pentru evaluarea acestei regiuni, utilizăm tomografia computerizată. În rest, indiferent de localizarea metastazelor putem folosi ambele metode. Rezoluția spațială este mult mai ridicată în cazul IRM-ului și de aceea în cazurile leziunilor „incerte” identificate pe CT se poate solicita completarea cu un examen IRM.

Factorii ce pot influența rezultatele testelor de imagistică în detectarea metastazelor

Factorii ce pot influența testele radio-imagistice sunt multiple. De la starea pacientului, și cel mai important, cooperarea acestuia, la administrarea substanței de contrast, tipul de terapie aplicată, timpul examinării în cursul tratamentului dar și timpul scurs de la terminarea acestuia până la examinarea imagistică. Spre exemplu, mișcările pacientului în timpul examinării determină multiple artefacte care fac imaginile să fie neinterpretabile, sau parțial interpretabile; absența substanței de contrast de cele mai multe ori face ca examenul să fie parțial concludent. De asemenea, tratamentul cu chimioterapice necesită în unele neoplazii evaluare periodică, chiar și după terminarea unui ciclu. Iar dacă pacientul face radioterapie, examinarea imagistică ar trebui efectuată la cel puțin 6 – 8 săptămâni de la ultima cură, ca urmare a modificărilor tisulare determinate de radiații.

Recomandări

Examenele imagistice trebuie efectuate conform ghidurilor naționale și internaționale, și sunt indicate de medicul curant oncolog, în funcție de tipul de neoplazie și tratamentul aplicat. Complianța pacientului este esențială pentru monitorizarea leziunilor primare și secundare.

Orice determinare secundară modifică stadiul bolii. Astfel, este foarte important ca medicul curant să aibă cunoștință de acest lucru, indiferent că este identificată la diagnostic, dar mai ales dacă este descoperită pe parcursul terapiei. Acest lucru impune, de obicei, schimbarea strategiei terapeutice.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!