Sindromul piciorului de atlet (tinea pedis) – prevenție și tratament

Afecțiune cunoscută și sub denumirea de sindromul de picior de atlet, Tinea pedis este o infecție de natură fungică, afectând în principal tălpile, spațiile interdigitale și unghiile. Patologia poate avea un prognostic nefavorabil în lipsa gestionării corecte și tratamentului eficient, în principal ca urmare a faptului că agentul etiologic, Trichophyton rubrum, este un dermatofit: un organism care se hrănește cu piele. Denumirea de „picior de atlet” se datorează faptului că infecția are o incidență mai crescută în rândul sportivilor, ca urmare a faptului că poartă încălțăminte strâmtă, care favorizează transpirația și, astfel, crearea unui mediu favorabil dezvoltării ciupercilor.

Conform datelor epidemiologice, aproximativ 10% din populația lumii va fi, la un moment dat, afectată de infecții de natură fungică care interesează spațiile interdigitale de la picioare. Tinea pedis este una dintre cele mai frecvente infecții de natură fungică ale membrelor inferioare. De asemenea, se pare că infecția este mai frecventă în rândul persoanelor de sex masculin, probabil ca urmare a faptului că sportivii obișnuiesc să împartă în comun aceleași spații sanitare (dușuri, băi). Sindromul de picior de atlet poate apărea la orice vârstă, dar are o incidență mai crescută în rândul persoanelor active din punct de vedere fizic, vârsta medie considerându-se a fi 15 ani.

Tinea pedis (sindromul picior de atlet) – ce este?

Sindromul de picior de atlet (tinea pedis) este o infecție cutanată de natură fungică, cauzată de mai multe specii de dermatofite. Ca urmare a umidității favorabile datorate transpirației, dar și condițiilor deficitare de aerisire și poziției degetelor (frecvent lipite între ele), specia patogenă dispune de un mediu propice dezvoltării și proliferării. Deteriorarea pielii, umiditatea, precum și temperaturile crescute descriu o asociere sinergică de factori de risc care predispun un individ în a dezvolta sindromul de picior de atlet. Ciuperca patogenă eliberează keratinaze, care duc la alterarea stratului de keratină, dar și molecule numite manane, care inhibă răspunsul imunitar.

La nivel histologic, sindromul de picior de atlet se caracterizează prin acantoză, hiperkeratoză, precum și prin prezența unui infiltrat (în cazuri izolate de tinea pedis), superficial, situat deseori la nivelul dermului. Forma veziculobulboasă de tinea pedis se caracterizează spongioză, cu sau fără parakeratoză. În urma colorării pentru vizualizarea la microscop, se demonstrează prezența de filamente fungice, indicându-se astfel prezența agentului etiologic dermatofit. Totuși, rareori infecțiile fungice ale piciorului ridică probleme de urgență medicală. În cazul persoanelor care au un sistem imunitar normal, tinea pedis se poate trata eficient, cu risc scăzut de complicații.

Tinea pedis – cauze și factori de risc

Principalul agent etiologic al afecțiunii tinea pedis este dermatofitul Trichophyton rubrum. Mai mult decât atât, alte două specii, Trichophyton interdigitale și Epidermophyton floccosum, pot duce, prin aceleași mecanisme, la apariția bolii. Ocazional, testele de laborator indică prezența unui alt agent patogen, Tricholosporum violaceum. Cele mai multe dintre cazuri (70%) apar în urma infecției cu Trichophyton rubrum. Principalii factori de risc care predispun o persoană la a dezvolta tinea pedis, ca urmare a expunerii prelungite la aceștia, sunt:

• mediul cald și umed (incidență crescută în sezonul călduros);
• purtarea timp îndelungat de încălțăminte strânsă pe picior;
• transpirația excesivă și lipsa aerisirii piciorului;
• contactul prelungit cu apa (înotători, mersul la piscină);
• utilizarea în comun a spațiilor sanitare (băi, dușuri) și igiena deficitară a piciorului.

Tinea pedis (sindromul picior de atlet) – simptome și manifestări

Tinea pedis prezintă un tablou simptomatologic relativ ușor de tradus, cu manifestări specifice:

• prurit intens la nivelul degetelor de la picioare;
• piele care se descuamează, macerează și, ulterior, care se poate fisura;
• zonele afectate sunt eritematoase și frecvent acoperite cu solzi fini, de culoare alb-argintie;
• ocazional, pot apărea erupții veziculare pline cu lichid (în general, tinea pedis cauzată de un dermatofit numit Trichophyton mentagrophytes);
• miros neplăcut al picioarelor;
• hiperkeratoză.

De asemenea, datele epidemiologice indică faptul că persoanele cu sistem imunitar compromis (care suferă de diabet, infecția subiacentă cu HIV, obezitate) sau care prezintă leziuni la nivelul picioarelor, au un risc mult mai mare de a dezvolta această afecțiune. Este important de reținut faptul că există mai multe tipuri de tinea pedis, iar simptomele asociate infecției tind să difere:

• Infecția degetelor de la picioare: cel mai frecvent tip de picior de atlet, frecvent interesând doar al patrulea deget de la picior și al cincilea (piele crăpată, descuamată și pruriginoasă);
• Infecția de tip mocasin: afectează talpa picioarelor, călcâiele și părțile laterale ale acestora, pielea se îngroașă și crapă, fiind prezent și pruritul asociat cazurilor clasice de tinea pedis;
• Infecția de tip vezicular: sunt prezente, pe lângă simptomele prezentate, și vezicule cu lichid care provoacă senzații de durere și arsură;
• Infecție de tip ulcerativ: cel mai rar tip de tinea pedis, cu plăgi deschise care pot apărea fie între degetele de la picioare, fie la nivelul călcâiului și tălpii.

Tinea pedis – diagnostic

În mod obișnuit, examenul fizic și anamneza ar trebui să fie suficiente pentru diagnosticul bolii. Pentru confirmare, eficient este și examenul microscopic dintr-o cultură a pielii infectate. Mai mult decât atât, analiza microscopică este relevantă și pentru a se putea certifica agentul la nivel de specie sau subspecie. Miceliul ciupercii poate fi vizualizat prin observarea lamei la o putere relativ mică a microscopului. Pentru identificarea hifelor și sporilor se folosește un obiectiv cu putere mai mare. Investigația microscopică ar trebui să fie suficientă pentru diagnosticul bolii, alte tipuri de investigații nefiind concludente pentru tinea pedis.

Tinea pedis (sindromul picior de atlet)  – tratament

La majoritatea persoanelor cu tinea pedis, tratamentul topic este de cele mai multe ori eficient pentru gestionarea și ameliorarea simptomelor. Folosirea de agenți antifungici de tip imidazol, cum sunt clotrimazolul, econazolul, ketoconazolul, miconazolul, izoconazolul, tioconazolul și fluconazol sunt remedii eficiente în tinea pedis, cu o incidență scăzută a reacțiilor adverse. S-a demonstrat și faptul că terbinafina și amorolfina aplicate local au un răspuns terapeutic relativ mai rapid decât clotrimazolul, cel puțin în cazurile de tinea pedis. Perioada de terapie depinde în esență de răspunsul organismului. Tratamentul sistemic este necesar doar în cazurile cronice.

Tinea pedis – prevenție

Tinea pedis este o afecțiune de natură infecțioasă, ceea ce înseamnă că există posibilitatea de a fi prevenită. Sindromul de picior de atlet are o incidență mult mai crescută în sezonul călduros, ca urmare a umidității crescute din aer și activităților specifice verii. Sfaturile pentru prevenție nu vizează doar reducerea riscului de a dezvolta tinea pedis, ci și de a evita recidivele care tind să fie tot mai frecvente. Dintre recomandările eficiente în prevenirea tinea pedis sunt:  

• persoana diagnosticată cu tinea pedis ar trebui să arunce pantofii purtați până în momentul respectiv;
• se va evita împărtășirea în comun a articolelor destinate îngrijirii personale;
• la piscină sau la saună, se va purta întotdeauna încălțăminte de protecție, pentru a se reduce riscul de a dezvolta tinea pedis ca urmare a infecției cu patogenul purtat de altă persoană;
• se vor usca picioarele imediat ce se iese din piscină, folosindu-se un material textil curat;
• se va evita purtarea de încălțăminte care nu permite aerisirea și circulația aerului, strâmtă, inconfortabilă;
• se va opta pentru șosete de bumbac (sau alte materiale) care permit piciorului să respire;
• pentru a preveni tinea pedis se recomandă utilizarea unei pulberi cu efect antifungic aplicată zilnic în încălțăminte, mai ales în cazul persoanelor care transpiră excesiv;
• se vor spăla picioarele cu apă și săpun de fiecare dată după ce încălțămintea este dată jos;
• se recomandă schimbarea șosetelor de cel puțin o dată pe zi, în special de către persoanele care știu că transpiră în mod excesiv;
• pentru a evita tinea pedis se recomandă purtarea zilnică a unei alte perechi de încălțăminte;
• se recomandă evitarea purtării șosetelor acasă, în special în sezonul călduros, deoarece vor oferi un mediu propice dezvoltării ciupercilor care cauzează sindromul de picior de atlet;
• persoanele cu tinea pedis ar trebui să își taie în mod regulat unghiile de la picioare, întrucât reprezintă o sursă nutritivă excelentă pentru agenții patogeni de natură fungică.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2907807/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470421/
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/athletes-foot/symptoms-causes/syc-20353841
4. https://www.health.harvard.edu/staying-healthy/athletes-foot-causes-prevention-and-treatment
5. https://www.nhs.uk/conditions/athletes-foot/
6. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22139-athletes-foot-tinea-pedis
7. https://www.healthline.com/health/athletes-foot
8. https://www.cdc.gov/healthywater/hygiene/disease/athletes_foot.html

Andrei Cioată