Tipuri de laringită: acută, cronică și de reflux

Laringita este termenul medical folosit pentru inflamația țesuturilor laringelui. În formele acute și subacute, debutul este de obicei brusc, iar cursul bolii este autolimitat, simptomele dispărând în maximum 3 săptămâni. Laringita cronică se dezvoltă de obicei treptat, iar semnele pe care le prezintă pot crește sau scădea în intensitate de-a lungul timpului. Unele forme granulomatoase pot rezulta dintr-o singură ofensă traumatică, iar altele pot apărea atunci când, în esență, laringele este expus în mod repetat la agentul ofensator, pe o durată lungă de timp și la intensități variabile. Laringita este foarte frecventă în rândul copiilor.

Laringita acută – cauze, simptome și tratament

Laringita acută poate avea etiologie infecțioasă sau neinfecțioasă. Forma infecțioasă în schimb este cea mai frecventă și, de obicei, este secundară unei infecții a tractului respirator superior:

• agenți virali: rinovirusul, virusul paragripal, virusul sincițial respirator, virusul gripal, însă și adenovirusul și coronavirusul;
• agenți bacterieni: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, bacteria Moraxella catarrhalis, sunt cei mai frecvent implicați în etiologia cazurilor de laringită acută;
• agenți de natură fungică: Candida albicans, Histoplasma, Blastomyces și Aspergillus.

Laringita acută neinfecțioasă se poate datora traumatismelor, suprasolicitării corzilor vocale și anumitor alergii, astmului, bolii de reflux gastroesofagian, expunerii la poluanți și la substanțe chimice iritante (fumul de țigară, vapori din produsele de curățenie). Astmul poate predispune o persoană la larigintă din cauza iritației chimice de la utilizarea inhalatorului. De asemenea, o persoană care utilizează steroizi este predispusă la laringită fungică, mai ales dacă pacientul nu bea apă plată după utilizarea inhalatorului. Există și varianta de astm care se prezintă cu o tuse frecventă, ceea ce provoacă leziuni care duc la modificări vocale ce imită laringita acută.

Simptomele asociate cu laringita acută apar de obicei brusc și se agravează în 2-3 zile, existând în schimb tendința de a se rezolva fără tratament. Acestea pot include:

• schimbarea calității vocii (voce răgușită, tonalitate scăzută, chiar până la afonie);
• disconfort și durere în gât, în special în timpul vorbirii și deglutiției;
• tuse seacă, neproductivă, care poate provoca iritația suplimentară a laringelui;
• senzație de uscăciune a gâtului, stare de rău și stări febrile.

În stadiile incipiente de laringită acută, există eritem și edem ale epiglotei, pliurilor de la nivelul epiglotei, aritenoidelor și corzilor vocale. Pe măsură ce laringita progresează, corzile vocale au tendința de a deveni eritematoase și edematoase. Se observă secreții lipicioase, edemul Reinke, iar hemoragia submucoasă poate fi observată în cazurile în laringita cauzată de traumatism. De cele mai multe ori, laringita acută se rezolvă de la sine, dar tratamentul este eficient pentru a se ameliora simptomele deranjante:

• repaus vocal (pacientului i se recomandă să vorbească pe un ton scăzut);
• inhalarea de abur, care duce la lubrifierea căilor respiratorii superioară și ajută la eliminarea secrețiilor și exsudatelor, și administrarea de substanțe mucolitice;
• evitarea iritanților (fumatul și alcoolul, în special);
• laringita fungică se tratează cu antifungici orali, cum ar fi fluconazolul, iar antibioticele se recomandă doar în momentul în care se confirmă prezența agentului patogen bacterian.

Laringita cronică – cauze, simptome și tratament

Semnele și simptomele de laringită care durează mai mult de trei săptămâni și care pot varia ca intensitate în această perioadă de timp sunt rareori cauzate de procese fiziopatologice de natură infecțioasă sau mecanică (traumatică). Mai degrabă, pacienții care prezintă durere persistentă în gât sau episodică, au vocea răgușită, odinofagie, crize de tuse, cel mai adesea sunt diagnosticați cu laringită cronică iritativă (sau de contact). În cazul de laringită cronică, examenul pacientului evidențiază schimbarea aspectului corzilor vocale și istoricul medical evidențiază recurența tusei, secreție excesivă de mucus lipicios și odinofagie.

Există mai multe tipuri de laringită cronică, cum ar fi:

• laringita cronică pseudomixomatoasă (edemul Reinke): în special la fumătorii înrăiți și la cei care își solicită vocea (antrenori, cântăreți);
• laringită cronică catarală: formă în care este afectat stratul superficial al mucoasei;
• laringita atrofică și hipertrofică;
• laringita cronică provocată de anumite boli: tuberculoză, boala de reflux gastroesofagian, sifilisul, lupusul și altele.

Tratamentul cazurilor de laringită cronică se individualizează în funcție de agentul etiologic și, de cele mai multe ori, implică curățarea corzilor vocale prin abord specializat. Persoanele care suferă de o astfel de afecțiune ar trebui să evite factorii de risc, să renunțe la fumat și, pe viitor, să evite suprasolicitarea corzilor vocale.

Principalii factori care predispun o persoană la laringită cronică sunt:

• fumatul: în urma inhalării fumului de țigară, compușii chimici din acesta provoacă eritemul mucoasei laringiene și promovează inflamația; mai mult decât atât, fumătorii prezintă tusea asociată, ceea ce duce la un stres mecanic suplimentar asupra țesutului laringian;
• alergenii: prezenți în alimentație sau în aer;
• stresul mecanic (suprasolicitarea corzilor vocale, leziunile la acest nivel).

Cazurile de laringită cronică sunt destul de greu de gestionat și, de obicei, cei mai mulți oameni care suferă de o astfel de afecțiune vor trăi cu ea întreaga viață. Deoarece este frecvent asociat fumatului, tratamentul presupune în primul rând renunțarea la fumat.

Laringita de reflux – cauze, simptome, tratament

Boala de reflux gastroesofagian, despre care se estimează că afectează 35% dintre persoane cu vârsta de peste 40 de ani, este considerată a fi cel mai frecvent factor etiologic pentru laringita cronică, în special în rândul nefumătorilor. Există două mecanisme produse privitoare la modul în care apare inflamația laringiană în cadrul bolii de reflux gastroesofagian:

• O teorie care sugerează faptul că refluxul de acid duce la lezarea directă a laringelui, dar și a țesuturilor înconjurătoare;
• O teorie care sugerează că acidul din esofagul distal stimulează reflexele mediate vagal, iar acest lucru duce la nevoia de curățare a gâtului și la tuse cronică, care în cele din urmă duc la leziuni la nivelul laringelui și, astfel, la laringită cronică.

Laringita iritativă recurentă este cauzată de refluxul extraesofagian de acid, care mai este numit și reflux laringofaringian. Inflamația asociată a mucoasei laringofaringiene este cauzată, după cum s-a menționat, de iritarea repetată sub acțiunea acidului clorhidric și pepsinei activate. Mai mult decât atât, se pare că și apneea obstructivă în somn poate contribui la starea inflamatorie.

Prevenția și tratamentul laringitei de reflux necesită adoptarea unor obiceiuri alimentare sigure, mai sănătoase, modificarea specifică a stilului de viață și, în anumite cazuri, farmacoterapie. În esență, se recomandă evitarea meselor abundente, bogate în grăsimi și ingrediente picante, care favorizează golirea gastrică mai rapidă și reduce riscul de semne și simptome de reflux. Cu cel puțin 2 ore înainte de ora de culcare, pacientul ar trebui să nu consume nimic. Ridicarea gâtului și umerilor în timpul somnului (folosind perne) poate fi de ajutor, prevenind refluxul. Ar trebui limitat consumul de alcool, cofeină și băuturi carbogazoase, deoarece acești agenți stimulează producția excesivă de acid gastric, ducând la exacerbarea simptomelor laringitei.

Conținutul stomacal împins retrograd și fumul de țigară pot acționa sinergic și pot provoca mai multe simptome asociate cu laringita iritativă. Când istoricul pacientului, asociat rezultatele de examinare fizică, susțin diagnosticul de boală de reflux gastroesofagian, iar metodele indicate anterior nu se dovedesc eficiente, se recomandă terapia cu medicamente inhibitoare ale pompei de protoni. Aceste modalități de tratament, mai ales în sinergie, tind să ducă la îmbunătățirea și ameliorarea simptomelor asociate laringitei de reflux. Întrucât poate fi vorba și despre anumite variabile psihologice, psihoterapia ar putea fi o alternativă eficientă pentru astfel de pacienți.

Cel mai adesea, laringitele cronice apar în urma expunerii persistente la anumiți factori de risc, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool, suprasolicitarea mecanică a corzilor vocale. Din acest motiv, protocolul de tratament presupune în primul rând eliminarea factorului de risc. Pe măsură ce acesta este eliminat, se elaborează protocolul de tratament, care poate varia de la un simplu tratament foniatric, până la necesitatea intervențiilor chirurgicale de curățare a corzilor vocale și de îndepărtare a leziunilor existente. Dacă se suspectează riscul unui cancer (existând și leziuni care pot fi considerate astfel), este necesară prelevarea unei biopsii și analiza acesteia.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534871/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7451247/
3. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.otc.2007.11.011
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22268-laryngitis
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/laryngitis/symptoms-causes/syc-20374262
6. https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/ears-nose-and-throat/laryngitis