Toxiinfecție alimentară – diagnostic, tratament și complicații

Prin toxiinfecție alimentară înțelegem afecțiunea cauzată de consumul de alimente, uneori apă, contaminate cu agenți patogeni. Spre deosebire de intoxicațiile alimentare, care se prezintă cu simptome fidel asemănătoare, în toxiinfecție alimentară este vorba despre ingestia alimentelor care conțin toxine eliberate de agenții patogeni respectivi, implicit ingestia unor toxine naturale sau sintetice cu care alimentele au fost contaminate. De asemenea, simptomele toxiinfecției se vor face resimțite mult mai rapid, deoarece nu este nevoie de o perioadă de incubație a agentului patogen (care, odată ajuns în interiorul organismului uman, de obicei tinde să se înmulțească).

O toxiinfecție alimentară este de obicei cauzată de agenți virali și bacterieni. Există pentru 200 de specii patogene ale căror ingerare poate provoca afecțiuni gastrointestinale. S-a observat că virusurile sunt principala cauză a toxiinfecțiilor, urmate de bacterii și paraziți. De asemenea, se poate observa că ingestia anumitor toxine (provenite din pesticide, erbicide și altele) cauzează, în era actuală, tot mai mult cazuri de toxiinfecție alimentară. Infecția cu Norovirus, Clostridium și Campylobacter, Salmonella, Escherichia coli, Staphylococcus aureus, cu toxine prezente în diferite specii de ciuperci și plante, mercur și bifenili policlorurați duce, deseori, la toxiinfecție.

Diagnosticul de toxiinfecție alimentară

În caz de toxiinfecție alimentară, diagnosticul este pus, în primă instanță, pe baza simptomelor asociate. Cel mai adesea, simptomele apar în câteva ore (uneori câteva zile, dar foarte rar), din momentul ingestiei agentului patogen. Diareea, vărsăturile, crampele și durerile abdominale se manifestă la majoritatea persoanelor cu toxiinfecție alimentară. Pentru stabilirea diagnosticului diferențial, trebuie avut în vedere în primul rând agentul etiologic implicat. Anamneza deseori va scoate la iveală faptul că persoana a consumat un anumit aliment, a călătorit într-o anumită țară și, în mod obișnuit, apar focare restrânse cu mai multe cazuri de toxiinfecție alimentară.

Stabilirea agentului cauzal se realizează prin examenul scaunului, deoarece anumite infecții pot duce și la diaree apoasă cu sânge, iar coprocultura și examenul coproparazitologic pot permite identificarea fidelă a agentului patogen implicat. În această direcție, există diferite investigații imunologice pentru identificarea toxinelor produse de anumite bacterii: Escherichia coli, agent patogen deseori implicat în cazurile de toxiinfecție alimentară, produce toxina Shiga (ST). Prin anumite teste imunologice, aceasta poate fi identificată și se poate stabili agentul cauzal. După ce diagnosticul – cu identificarea agentului patogen – a fost certificat, se inițiază tratamentul.

Alternative de tratament în caz de toxiinfecție alimentară

În unele cazuri, simptomele de toxiinfecție alimentară pot fi relativ ușoare și autolimitate, adică dispar de la sine în aproximativ 1-2 zile. Drept urmare, nu este necesar tratamentul. Totuși, este recomandată abordarea conservatoare a afecțiunii, deoarece diareea și vărsăturile pot duce și la deshidratare secundară, în special în rândul copiilor și la persoanele în vârstă. Astfel, hidratarea este esențială, iar administrarea băuturilor cu electroliți este recomandată în vederea asigurării unui echilibru între pierderile prin diaree și vărsături și aportul exogen. În cazurile mai severe, dacă există semne de sânge în scaun, febră sau diaree severă, se recomandă consultul medical.

Tratament la domiciliu

Tratamentul la domiciliu reprezintă o soluție în anumite cazuri, fiind necesară și o atenție deosebită asupra pacientului:

• tratamentul la domiciliu se recomandă doar în cazul în care simptomele de toxiinfecție alimentară sunt ușoare (fără febră intensă, diaree apoasă severă, sangvinolentă, fără semne de deshidratare sau afectare sistemică);
• hidratarea optimă este esențială pentru a se preveni deshidratarea;
• soluțiile cu electroliți (săruri de rehidratare) sunt recomandate pentru a egala pierderile;
• pacientul cu toxiinfecție ar trebui încurajată să consume lichide și mâncăruri apoase (supe), ușoare;
• după ce pacientul începe să tolereze alimentația lichidă, fără să mai verse, se pot introduce (însă treptat) și alimentele solide; este recomandat să se evite alimentele grase, picante sau prăjite, alimentele picante, precum și cele care conțin lactoză;
• dacă apar simptome mai severe de toxiinfecție alimentară, se recomandă consultul medical de specialitate.

Tratament medicamentos

• De cele mai multe ori, antibioticele nu sunt necesare în caz de toxiinfecție alimentară;
• Cu toate acestea, pot fi prescrise atunci când se atestă că un agent bacterian este cel care a dus la toxiinfecție alimentară;
• Antibioticele NU se administrează în infecțiile virale, deoarece nu au niciun efect (ba chiar pot duce la complicații majore, cum ar fi apariția fenomenului de rezistență la antibiotice);
• Infecția cu Listeria monocytogenes are o perioadă de incubație de 10-13 zile, dar duce la o toxiinfecție alimentară cu potențial deosebit de sever. Tratamentul se bazează pe antibiotice administrate intravenos, iar prognosticul său este direct proporțional cu momentul inițierii;
• Simptomele care apar în caz de toxiinfecție alimentară pot fi ameliorate cu medicamentele specifice: antidiareice (loperamid, subsalicilat de bismut), antiemetice (antivomitive).

Totuși, în cele mai multe cazuri nu va fi necesar tratamentul afecțiunii, întrucât simptomele se vor ameliora de la sine. Este important de reținut că severitatea manifestărilor unei toxiinfecții este cu atât mai mare, cu cât doza de agenți patogeni ingerați este mai mare. Anumite specii de bacterii și virusuri pot duce, de asemenea, la toxiinfecție alimentară mult mai severă. Categoria populațională cu risc crescut de complicații și simptome relativ mai severe este reprezentată de copii și de persoanele în vârstă. Tocmai din acest motiv, deseori aceștia pot necesita spitalizare sau îngrijire specializată, mai ales în contextul infecției cu specii cu potențial patogen ridicat.

Posibile complicații în caz de toxiinfecție alimentară

În caz de toxiinfecție alimentară, complicațiile, cel puțin la persoanele sănătoase și cu sistemul imunitar normal, sunt scăzute. Totuși, acestea tind să apară în lipsa unui tratament conservator eficient (egalarea pierderilor de lichide și electroliți) sau în contextul unor infecții cu potențial sever, cum ar fi cele cu Listeria monocytogenes sau cu Escherichia coli enterohemoragică:

• Deshidratarea: este o complicație relativ frecventă în caz de toxiinfecție alimentară. Totuși, apare mai ales la sugari, copii și persoanele în vârstă, ca urmare a aportului redus de lichide. Diareea apoasă și vărsăturile frecvente pot duce foarte rapid la deshidratare. În cazurile care ridică risc de deshidratare severă, este foarte important să se recunoască simptomele acestei stări patologice (piele și mucoase uscate, oligurie, tahicardie și tahipnee);
• Toxiinfecție alimentară cauzată de Listeria monocytogenes: dincolo de faptul că infecția cu acest agent patogen se poate prezenta cu simptome severe, ridică un risc ridicat mai ales în timpul sarcinii (avort spontan, naștere prematură sau infecție congenitală a fătului);
• Toxiinfecția alimentară cu Escherichia coli enterohemoragică (EHEC): infecția cu tulpina aceasta poate duce la diaree hemoragică, sanguinolentă, și simptome severe. De asemenea, poate provoca o complicație severă numită sindromul hemolitic-uremic (SHU), care apare îndeosebi la sugarii, copii mici și persoanele în vârstă cu toxiinfecție alimentară;
• În infecțiile severe, pot apărea și schele neurologice sau ale altor sisteme de organe.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Bintsis T. Foodborne pathogens. AIMS Microbiol. 2017 Jun 29;3(3):529-563. doi: 10.3934/microbiol.2017.3.529. PMID: 31294175; PMCID: PMC6604998. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6604998/;
2. Todd ECD. Foodborne Diseases: Overview of Biological Hazards and Foodborne Diseases. Encyclopedia of Food Safety. 2014:221–42. doi: 10.1016/B978-0-12-378612-8.00071-8. Epub 2014 Jan 13. PMCID: PMC7149780. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7149780/;
3. Mueller M, Tainter CR. Escherichia coli Infection. [Updated 2023 Jul 13]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK564298/;
4. Roger A. Shewmake PhD, LN & Bonnie Dillon MD. Food poisoning. Link: https://sci-hub.se/https://doi.org/10.3810/pgm.1998.06.509.