Acasă » Practică medicală » Micozele cutanate: infecții fungice comune în sezonul cald și tratamente eficiente

Practică medicală

Micozele cutanate: infecții fungice comune în sezonul cald și tratamente eficiente

Andrei Cioată

Cuprins

1. Micoze cutanate – etiologie

2. Micoze cutanate – patogeneză, cauze și factori de risc

3. Micoze cutanate (dermatomicoze) – boli ale pielii și produselor cutanate

4. Micoze cutanate – tratamente eficiente

Din punct de vedere medical, micoze cutanate definesc o serie de afecțiuni dermatologice cauzate de infecția cu fungi (ciuperci) care au potențialul de a infecta omul. Denumirea de micopatii, boli fungice, boli micotice, micoze cutanate se referă la toate formele de deprecieri produse de fungi care au potențial patogen, de toxinele produse de aceștia și de factorii alergeni. Micozele pot fi produse atât la oameni, cât și la animale, și au ca agenți etiologici peste 200 de specii de fungi ce aparțin la trei regnuri: Protozoa, Chromista și, în special, Fungi. Dacă în secolul trecut incidența acestor micoze cutanate aveau semnificație secundară în medicină, acum lucrurile sunt mai serioase.

După anii ’60, ca urmare a efectelor secundare ale civilizației și terapiei medicale (utilizarea de antibiotice, anticoncepționale hormonale, steroizi, substanțe imunosupresive), s-au produs mai multe modificări în ecologia fungilor și în starea imunologică și hormonală a organismului. Ca urmare, incidența micozelor, printre care și micoze cutanate, a început să crească: în jurul anilor ’90, se aprecia că 20-25% din populația lumii suferea de micoze cutanate superficiale, frecvența fiind mai mare decât a bolilor infecțioase. În general, aceste boli pot manifesta forme banale și ușor de gestionat, dar care, uneori, devin foarte agresive și cu tendință de recurență.

Micoze cutanate – etiologie

Grupele principale de fungi care pot cauza micoze cutanate, fiind agenți etiologici ai bolilor la om și animale sunt: dermatoze, mucegaiuri, fungi oportuniști, respectiv specii dimorfe (care au un ciclu de viață în care aceeași specie se găsește în două tipuri morfologice diferite). Există o mare varietate a habitatului natural al fungilor patogeni, care produc micoze cutanate. Frecvent, aceste organisme se găsesc în următoarele medii și substraturi:

dermatozele, mucegaiurile și speciile difazice se găsesc în sol și pe materii organice aflate în stare de descompunere (plante, în special);
drojdiile (levurile) sunt localizate în membrane și mucoase, mai ales în secreții, produși de excreție, excremente de om și animale;
unele drojdii și mucegaiuri care produc micoze cutanate se dezvoltă în ape murdare, canale colectoare, reziduale, bazine.

Micoze cutanate – patogeneză, cauze și factori de risc

Cunoașterea patogenezei unei micoze cutanate este necesară pentru a putea înțelege, evalua și prognoza modul în care va evolua micoza, dar și tratamentul necesar și prevenirea reinfecției. În practica clinică, se disting două tipuri de patogeneză:

patogeneza formală: se referă la modul de infecție, care se poate produce pe mai multe căi (contact direct, traumatisme, intervenții chirurgicale, catetere, inhalarea, ingestia fungilor);
patogeneza cauzală: se referă la mecanismul de infecție al agentului patogen; acesta trebuie să infecteze, ceea ce înseamnă că poate tolera condițiile fizice, chimice și imunologice.

Patogeneza cauzală grupează două categorii de micoze cutanate:

micoze primare: infecția se produce numai în cazul în care potențialul patogenic depășește rezistența imunitară a gazdei, caz în care este vorba despre un agent patogen primar.
micoze secundare: micoze cutanate (sau alt tip) care apar la persoane imunocompromise și agentul patogen este de tip secundar/oportunist.

Există trei categorii de factori de care conduc la reducerea rezistenței gazdei la atacul patogen și, implicit, la posibilitatea de a dezvolta micoze cutanate:

factori exogeni: retenția apei și a căldurii, transpirație, deteriorări ale pielii și unghiilor, dar și afecțiuni precum spondilopatie, ischemie, hiper- și parakeratoze, interacțiunea cu diferite tipuri de substanțe chimice (detergenți, lubrifianți, solvenți care pot compromite structura, integritatea pielii);
factori endogeni: endocrinopatii, boli letale, dereglări circulatorii, terapia cu substanțe cum sunt corticosteroizii, anticoncepționalele, antibioticele, substanțele imunosupresive, traume și arsuri, intoxicații;
consumul de alimente și apă din surse nesigure, preparate în condiții insalubre;
igienă corporală deficitară.

În perioada verii, incidența cazurilor de micoze cutanate este mult mai mare, probabil din cauza faptului că transpirația excesivă și umiditatea creează un mediu adecvat creșterii, dezvoltării și înmulțirii agenților patogeni de natură fungică.

Micoze cutanate (dermatomicoze) – boli ale pielii și produselor cutanate

Dermatomicozele, numite și micoze cutanate, sunt afecțiuni localizate la nivelul pielii, însă pot fi localizate și la nivelul producțiilor acesteia (unghii, foliculul pilos). Dintre cele mai frecvente micoze cutanate fac parte afecțiunile pe care urmează să le prezentăm mai jos.

Dermatomicoze epidermice (tinea manuum et pedum)

Se manifestă la nivelul membrelor inferioare și superioare, mai ales la nivelul degetelor. Specii de fungi care produc aceste afecțiuni sunt:

Trichophyton rubrum;
Trichophyton interdigitale;
Epidermophyton floccosum.

Simptomele caracteristice sunt:

înroșiri;
exfolieri ale pielii afectate;
hiperkeratoze;
fisuri;
inflamații;
eroziuni;
prurit.

Fac parte din categoria de micoze cutanate care se produc la nivelul stratului cornos al pielii, nefiind afectate straturile profunde. Aceste micoze sunt foarte frecvente, 20-25% din populația globului fiind afectată.

Onicomicozele (tinea unguis)

Apar în special la nivelul degetelor de la picioare (85%), mai puțin la nivelul degetelor mâinii.

Speciile responsabile sunt:

Trichothyton rubrum;
Trichothyton interdigitale;
Epidermophyton floccosum.

Factorii de predispoziție sunt traumele produse de încălțăminte, cu formare de solzi, calozități, hiperparakeratoze la nivelul picioarelor și distrofii la nivelul degetelor de la mâini.

Micoze cutanate superficiale ale pielii acoperite de păr

Apar în zona inghinală, perigenitală și perianală. Speciile responsabile sunt:

Trichothyton rubrum;
Trichothyton interdigitale;
Epidermophyton floccosum.

Simptomele acestui tip de micoze cutanate implică:

prurit și senzație de arsură;
leziuni cutanate cu înroșirea și inflamarea superficială a pielii;
apariția de formațiuni solzoase, papule, pustule pe suprafața pielii;
marginile pustulelor prezintă simptomele cele mai evidente, iar în centrul leziunilor pot să apară eroziuni.

Infecția apare ca urmare a umidității crescute în zonele afectate (mai ales la persoanele care se confruntă cu obezitate), în urma dereglărilor hormonale (hipertiroidism, diabet).

Micoze cutanate profunde ale pielii acoperite de păr

Apar mai ales la nivelul capului, pe gât, față și mult mai rar la nivelul extremităților. Există mai multe specii responsabile pentru acest tip de micoze cutanate profunde:

Trichothyton mentagrophytes;
Trichothyton tonsurans;
Trichothyton verrucosum;
Trichothyton schoenleinii;
Microsporum gypseum (mai rar).

Simptomele se manifestă prin:

leziuni, apariția pe piele a unor noduli dureroși, inflamați;
pustule peripilare, cruste, uneori abcese.

Mai predispuși sunt medicii veterinari și copiii care intră în contact cu animalele de casă (iepuri, porcușori de Guineea, hamsteri).

Microsporiozele

Microsporiozele sunt considerate a fi forme speciale de micoze cutanate. Microsporium canis se consideră a fi specia răspunzătoare de această boală care constă în leziuni solzoase de formă rotundă sau ovală ce apar pe gât, brațe, care se înroșesc și creează dureri și prurit. Se pare că o incidență crescută se înregistrează în cazul copiilor, agentul patogen provenind în special de la pisici, dar și de la alte animale domestice sau din grădini zoologice.

Candidozele pielii și ale unghiilor

Candidozele pielii se localizează interdigital, inghinal, perigenital, în zona submamară, precum și în cutele abdominale și pe pielea copiilor mici. Simptomele constau în înroșirea pielii pe care se dezvoltă pustule, solzi, cruste seroase, eroziuni, cu senzație de prurit și arsură. Factorii care predispun o persoană la candidoza pielii sunt hiperhidroza, obezitatea, diabetul. Candidoza care se localizează la nivelul unghiilor este determinată de specia Candida paronychia și are semne caracteristice: eritem, umflături, infiltrații sub unghii, albirea acestora, secreții purulente, fiind posibile și alterări ulterioare ale țesuturilor adiacente unghiilor și defecte de creștere.

Alte tipuri de micoze cutanate

Alte tipuri de micoze cutanate frecvent întâlnite în timpul verii sunt:

Pitiriazis versicolor;
Pitiriazis sepsis;
Tinea pedis (piciorul atletului);
Pecinginea.

Micoze cutanate – tratamente eficiente

Multe dintre infecțiile cu fungi sunt de tip secundar, ceea ce înseamnă că afecțiunea apare mai ales din cauza unui sistem imunitar slăbit. O persoană cu sistem imunitar slăbit va avea infecții recurente, deoarece organismul nu poate lupta eficient împotriva agentului patogen. În situațiile de acest gen, se recomandă tratamentul imunostimulator, care se bazează pe diferite substanțe care au potențialul de a îmbunătăți funcția imunitară.

Pe de altă parte, în cazul infecțiilor acute, tratamentul etiotrop constă în administrarea specifică de medicamente cu selectivitate strictă pentru agenții etiologici. Acest tip de tratament se face cu substanțe antifungice anorganice și organice:

substanțe antifungice anorganice: elemente chimice (iod, sulf), acizi (acid boric, clorhidric) și unele săruri (clorura de var, iodura de potasiu, tiosulfatul de sodiu);
substanțe antifungice organice: compuși organici naturali (principii active fitochimice, așa cum este propolisul), acizi organici, antibiotice polien-macrolide (nistatina, amfotericina B și griseofulvina), derivați de pirimidină, imidazoli, triazoli, morfoline și altele;
substanțe fungicide și fungistatice cu aplicare topică.

Se recomandă ca zona infectată să fie igienizată și dezinfectată în mod constant. De asemenea, este important ca terapia prescrisă de către medicul specialist să fie respectată în totalitate, mai ales că anumite tipuri de micoze cutanate se pot croniciza dacă nu sunt tratate în timp util. Deși infecțiile fungice cutanate nu primesc foarte multă atenție în practica clinică, deoarece nu ridică riscuri medicale semnificative, au potențialul de a duce la scăderea calității vieții bolnavului.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!