Trauma sonoră sau expunerea la zgomote puternice

Trauma sonoră reprezintă alterarea aparatului auditiv cauzată adesea de expunerea la un zgomot cu un nivel ridicat de decibeli. Această traumă poate apărea după expunerea la un singur zgomot foarte puternic sau după o perioadă mai lungă de timp în care urechea a fost supusă sunetelor intense. În unele cazuri, leziunile din zona capului pot provoca și ele traume sonore, în cazul în care timpanul este afectat sau dacă apar alte leziuni ale urechii interne. Timpanul protejează urechea medie și urechea internă și transmite semnale către creier prin intermediul unor mici vibrații.

Vertijul: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Trauma sonoră acută şi trauma sonoră cronică

Traumatismele sonore pot deteriora modul în care sunt transmise vibrațiile timpanului către creier, rezultând pierderea auzului. Există două tipuri de traume sonore, diferența provine din intensitatea zgomotului și din timpul de expunere care a cauzat pierderea auzului

Trauma sonoră acută – este cauzată de un zgomot unic, de scurtă durată, dar intens. Este cea care apare după părăsirea unei săli de concert, de exemplu. De asemenea, poate fi cauzată de explozii. Acest tip de traumă sonoră dispare, de obicei, la câteva ore după expunerea la zgomot;
Trauma sonoră cronică – este cauzată de expunerea prelungită la un zgomot mai puţin intens. Aceasta este progresivă și se dezvoltă de-a lungul anilor, poate fi o consecință a lucrului în apropiera mașinăriilor foarte zgomotoase, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor industriali.

Trauma sonoră şi factorii de risc

Pacienţii cu un risc crescut de traume sonore sunt cei care lucrează în domeniul industrial, cei care participă foarte des la concerte sau la alte activităţi ce presupun un nivel ridicat de decibeli şi cei care utilizează des arme de foc, precum vânătorii. Persoanele expuse continuu la niveluri de zgomot de peste 85 decibeli prezintă un risc crescut de traume sonore. Trauma sonoră depinde de 3 factori importanţi, precum intensitatea sunetului măsurată în decibeli, înălțimea sau frecvența sunetului (frecvențele mai mari sunt mai dăunătoare) şi perioada de timp în care pacientul a fost expus la sunetele respective.

Pierderea auzului, principalul simptom în cazul traumei sonore

Principalul simptom al traumei acustice este pierderea auzului, iar leziunea are loc la nivelul urechii interne. Celulele ciliate își pot pierde conexiunile cu celulele nervoase responsabile de auz, iar structurile urechii pot fi, de asemenea, deteriorate de zgomotul puternic. Sunetele de peste 130 de decibeli pot deteriora organul lui Corti, responsabil de auz. Leziunile acustice pot răni timpanul împreună cu mușchii mici din ureche, în special mușchiul tensor al timpanului, care protejează urechea internă de zgomotele puternice. În multe cazuri, pacienţii prezintă la început dificultăți în a auzi sunetele de frecvență înaltă.

Trauma sonoră, metode de diagnosticare şi tratament

Medicul va diagnostica trauma sonoră cu ajutorul isoricului medical al pacientului, a testelor vestibulare şi audiologice, dar şi prin intermediul unui examen ORL. Trauma sonoră poate provoca pierderea auzului prin deteriorarea celulelor senzoriale ale urechii interne. Deși această situație este ireversibilă, există tratamente care pot preveni deteriorarea ulterioară a auzului.

Afecţiuni ORL frecvente în sezonul rece

Cea mai eficientă modalitate de prevenire a traumei sonore este prin utilizarea căștilor antifonice și prin adaptarea volumului căștilor audio la nivelurile recomandate. Medicii specialişti sfătuiesc pacienţii să meargă la control pentru a primi cel mai bun tratament, în funcție de gravitatea leziunii. În unele cazuri se recomandă utilizarea aparatelor auditive, însă cele mai grave cazuri ar putea necesita reconstrucția timpanului.

Surse: healthline.com; medlineplus.gov; blog.kiversal.com