Trombocitemia esențială (TE)

Dr. Emilia Niculescu Mizil, Medic Primar Hematologie Clinică, Doctor în Științe Medicale, Centrul Medical ProVita – Diagnostic și tratament

Rezumat:

Trombocitemia esențială (TE) este un neoplasm mieloproliferativ cronic (NMP) caracterizat printr-un număr crescut de trombocite în sângele circulant (numit si trombocitoză). Boala este de obicei diagnosticată la vârsta de 60 de ani. Predomină la femei. TE se caracterizează printr-o proliferare a celulelor precursoare (din măduva osoasă) care formează trombocitele. Complicațiile sale cele mai frecvente includ tendințe spre coagulare a sângelui care determină apariția cheagurilor de sânge (denumite tromboze) și/sau sângerare. Este posibil, dar mult mai rar, să apară mielofibroza (fibrozare a măduvei osoase) sau leucemia acută.

Cuvinte-cheie: trombocite, măduvă osoasă, cheaguri sânge

Abstract:

Essential thrombocythemia (ET) is a chronic myeloproliferative neoplasm (NMP) characterized by an increased number of platelets in the bloodstream (also called thrombocytosis). The disease is usually diagnosed at the age of 60, mostly in women. ET is characterized by a proliferation of precursor cells (from bone marrow) which form platelets. Its most frequent complications include blood clotting tendencies that cause blood clots (called thrombosis) and/or bleeding. Seldom, myelofibrosis (bone marrow fibrosis) or acute leukemia can occur.

Keywords: platelets, bone marrow, clots

Trombocitemia esențială, simptome

Mulţi pacienţi sunt asimptomatici, diagnosticul punându-se prin descoperirea unui număr mare de trombocite, în urma unui control de rutină a hemogramei. Atunci când simptomele sunt prezente, acestea pot include oboseală sau pot fi legate de perturbații ale circulației sângelui în vasele mici sau mari ori de sângerări.

Perturbările vaselor mici de sânge (adesea considerate de natură vasomotorie) pot duce la:

durere de cap;
tulburări ale vederii sau migrene silențioase;
amețeli sau senzație de leșin;
răceală sau învinețirea degetelor mâinilor și picioarelor;
arsuri, roșeață și dureri la nivelul mâinilor și picioarelor.

Complicațiile trombotice apărute la nivelul vaselor mari pot fi destul de grave, ducând la:

accident vascular cerebral;
atac ischemic tranzitoriu (AIT);
infarct;
tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar (cheag de sânge în plămân).

Sângerările se pot manifesta ca:

învinețiri ușoare, sângerări nazale, menstruație abundentă;
sângerări gastrointestinale exteriorizate în scaun sau în vărsături;
sânge în urină.

Diagnostic

TE este adesea diagnosticată după un test de sânge de rutină care arată că un pacient are un număr mare de trombocite. Alți pacienți pot consulta medicul ca urmare a unuia sau mai multora dintre simptomele prezentate mai sus. Pe baza unor teste diagnostice, a evaluării istoricului pacientului și a simptomelor prezentate de acesta, medicul hematolog poate determina dacă un pacient are TE, precum și dacă are un risc scăzut sau ridicat al bolii.

Testele care se fac pentru a diagnostica TE, conform criteriilor OMS, sunt următoarele:

analizele de sânge pentru a exclude alte cauze ale unui număr mare de trombocite (trombocitoze „reactive”). Acestea includ teste pentru un deficit de fier și indicatori ai inflamației; teste care pot exclude alte boli care mimează afecțiuni hematologice;
teste pentru mutațiile genei JAK2 (care apar la aproximativ 50% din cazuri), CALR și MPL (care apar până la 5% din cazuri);
biopsie de măduvă osoasă care evidențiază semnele clasice ale TE.

Trombocitemia esențială, evoluție

O mică minoritate de oameni cu TE pot dezvolta ulterior leucemie acută sau mielofibroză, ambele putând pune viața în pericol:

leucemia acută mieloblastică (LAM) este un tip de cancer al sângelui și măduvei osoase care progresează rapid;
mielofibroza este o afectare progresivă a măduvei osoase caracterizată prin fibrozarea măduvei osoase, anemie severă și mărirea ficatului și a splinei.

Prognostic/speranța de viața

Pacienții cu trombocitemie esențială au o mare șansă de a avea o durată de viață normală dacă sunt monitorizați și tratați în mod corespunzător. TE este o boală malignă hematologică cronică și este prudent să fie monitorizată în mod regulat de către un hematolog. Este important ca pacienții să raporteze medicului curant orice simptom, cum ar fi tulburări de vedere, dureri inexplicabile, amorțeală, furnicături, vânătăi sau sângerări. Tratamentul este necesar pentru pacienții care au simptome severe.

Trombocitemia esențială, posibile cauze

Nimeni nu ştie exact ce declanşează la început trombocitemia esenţială (TE) sau alte neoplasme mieloproliferative (MPN). Recent, cercetătorii au descoperit mutaţii care modifică activitatea unor proteine care controlează căile de semnalizare la mulţi pacienţi cu MPN. Căile de semnalizare sunt regulatori importanţi ai creşterii celulare şi ai dezvoltării. Aproximativ jumătate din toate persoanele cu trombocitemie esenţială au o mutaţie numită „JAK2V617F” (găsită în gena JAK2) în celulele care formează sângele. Această mutaţie duce la hiperactivarea semnalizării lui JAK („Janus kinaza”) şi conduce la multe dintre trăsăturile caracteristice ale bolii. Rezultatul final este că organismul produce greşit (respectiv, în număr mare) numărul de celule sangvine. Recent, au fost descrise grupuri de familii cu MPN, care au mutaţia JAK2V617F, ceea ce sugerează o predispoziţie familială la unii pacienţi.

Aproximativ 23,5% dintre persoanele trombocitemie esenţială şi cu mielofibroză primară au o mutaţie numită calreticulină sau CALR. Acest marker genetic a fost descoperit în 2013 de două laboratoare independente, inclusiv unul finanţat de către Fundaţia de studiu a NMP (MPN Research Foundation). Cercetarea este încă în desfăşurare, dar are implicaţii potenţiale pentru prognosticul şi tratamentele pentru cei cu mutaţie CALR. Mai rar (până la 5% din cazuri) s-a descris prezenţa mutaţiei MPL.

Cercetătorii ştiu acum că apariția acestor boli are cauze complexe, cauza nefiind doar existența mutaţiilor genetice. Pot exista mulţi factori care contribuie, inclusiv mutaţii ale altor gene, implicate în alte căi patologice.

Riscul epidemiologic asociat TE include următorii factori:

sexul – femeile prezintă un risc de 1,5 ori mai mare, comparativ cu bărbaţii, de a dezvolta boala;
vârsta – persoanele cu vârsta peste 60 de ani sunt cele mai susceptibile de a dezvolta boala, cu toate că 20% dintre cei cu această afecţiune au sub 40 de ani;
mediul – expunerea la substanţe chimice sau la electroşocuri poate creşte riscul unui individ de a dezvolta boala.

Tratamentul disponibil

Ar trebui să se consulte medicul cu privire la tratamentele disponibile personalizate, deoarece TE este diferită la fiecare persoană. Dacă nu se manifestă prea multe simptome, medicul poate decide dacă este nevoie sau nu de tratament. Medicul va observa și monitoriza starea pacientului.

Tratamentele actuale pentru pacienții care au nevoie de tratament TE includ următoarele:

Aspirina în doze mici se administrează de obicei pentru a reduce riscul de coagulare a sângelui. Aspirina poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea senzației de arsură pe care unii oameni le simt în mâini și picioare (eritromelalgia, împreună cu alte simptome vasomotorii);
Hidroxiureea (Hydrea) este un citostatic adesea utilizat în trombocitemia esențială, în cazul persoanelor cu risc crescut de tromboze sau hemoragii (cu vârsta peste 60 de ani și cei cu care au avut cheaguri de sânge sau hemoragii severe înaintea diagnosticului bolii sau apărute pe parcursul evoluției TE);
Anagrelidul (Tromboreductin) este o altă opțiune pentru a reduce numărul de trombocite, de multe ori ales după ce un pacient are intoleranță sau complicații la Hidroxiuree;
Interferonul este uneori prescris pentru pacienții TE. El este indicat persoanelor tinere, cu boală agresivă, care necesită tratament de lungă durată. Femeile tinere, de vârstă fertilă, care doresc să rămână însărcinate, trebuie tratate cu Interferon (în caz că necesită tratament), deoarece a fost demonstrat că nu provocă malformații congenitale. Există și o versiune pegilată a Interferonului, care este asociată cu efecte secundare mai puține și administrarea mai ușoară (o dată pe săptămână sau chiar la două săptămâni).

Decizia de a utiliza agenți de scădere a trombocitelor depinde de o varietate de factori de risc, incluzând vârsta, numărul de trombocite, antecedentele de hemoragie sau tromboză, prezența factorilor de risc vascular (colesterol crescut, hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate, tabagism), severitatea simptomelor si toleranța la medicamente. În prezent sunt în dezvoltare și testare noi tratamente potențiale pentru TE, ca urmare a descoperirii legăturii între mutația JAK2 și apariția TE, medicamente denumite inhibitori de JAK2.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!