Tulburarea de anxietate generalizată

Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru , Spitalul de psihiatrie „Elisabeta Doamna”, Hiperclinica MedLife Galați, Universitatea „Dunărea de Jos”

Rezumat:

Una dintre cele mai frecvente tulburări de anxietate observate în practica medicală generală și în populația generală este tulburarea de anxietate generalizată. Tulburarea are o prevalență curentă estimată în practica medicală generală de 2,8% până la 8,5% [1,2] și în populația generală de 1,6% până la 5,0% [3,4]. Întrucât depresia în mediul clinic a generat cercetări aprofundate, au existat mult mai puține studii despre anxietate. În parte, acest lucru poate fi din cauza lipsei unor măsuri de scurtă durată pentru combaterea anxietății, în comparație cu măsurile numeroase pentru combaterea depresiei [5]. Situația este nefericită, având în vedere prevalența ridicată a tulburărilor de anxietate, precum și handicapul asociat, corelate cu disponibilitatea unor tratamente eficiente, atât farmacologice, cât și nefarmacologice [6].

Cuvinte-cheie: tulburare de anxietate, depresie, tulburare psihiatrică

Abstract:

One of the most common anxiety disorders seen in general medical practice and in the general population is generalized anxiety disorder. The disorder has a current prevalence estimated in general medical practice of 2.8% to 8.5% [1,2] and in general population of 1.6% to 5.0% [3,4]. Since clinical depression has led to in-depth research, there has been less research on anxiety. In part, this may be due to the lack of short-term measures to combat anxiety as compared to numerous measures to combat depression [5]. The situation is unfortunate given the high prevalence of anxiety disorders as well as associated disability, correlated with the availability of effective, both pharmacological and non-pharmacological treatments [6].

Keywords: anxiety disorder, depression, psychiatric disorder

Cuprins articol

Rezumat și abstract
Introducere
Relația dintre factorii de risc genetici și de mediu
Caracteristici autonome ale tulburării de axietate generalizată
Modelul cognitiv
Bibliografie

Introducere

Din punct de vedere psihologic, indiciile indirecte sugerează că îngrijorarea implică în primul rând gândirea, mai degrabă decât activitatea imaginară, o distincție în cadrul procesului cognitiv care este potențial crucială pentru unele teorii ale menținerii și modificării anxietății [7]. Această combinație de efecte cognitive sugerează că îngrijorarea este în principal gândită ca și conținut. Se preconizează speculația că îngrijorarea poate funcționa ca o evitare motivațională a imaginilor emoționale și a senzațiilor lor somatice însoțitoare [7].

Relația dintre factorii de risc genetici și de mediu

Deși studiile anterioare privind relațiile familiale și evoluția gemenilor au examinat relația dintre factorii de risc genetici și de mediu pentru tulburările psihiatrice, interrelația dintre aceste clase de factori de risc pentru o gamă largă de tulburări rămâne în mare parte necunoscută. Un studiu epidemiologic realizat pe 1030 de perechi de gemeni de sex feminin cu zigozitate cunoscută, înregistrat în Virginia Twin Registry, a evaluat printr-un interviu personal realizat de profesioniștii din domeniul sănătății mintale istoricul vieții de fobie, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, bulimia nervoasă și alcoolismul [8].

O analiză multivariată a acestor perechi de gemeni a sugerat următoarele: în primul rând, factorii de risc genetici, familiali, individuali și individuali de risc determină un model unic de comorbiditate între aceste tulburări. În al doilea rând, influențele genetice asupra acestor tulburări se explică cel mai bine prin doi factori, dintre care primul se bazează în mod considerabil pe fobie, tulburarea de panică și bulimia nervoasă, iar al doilea, pe depresia majoră și tulburarea de anxietate generalizată. În al treilea rând, spre deosebire de alte tulburări, influențele genetice asupra alcoolismului sunt în general specifice tulburărilor. În al patrulea rând, influențele familiilor asupra acestor tulburări se explică cel mai bine printr-un singur factor care influențează substanțial evoluția numai la bulimia nervoasă. În al cincilea rând, influențele individuale specifice asupra riscului pentru aceste tulburări psihiatrice sunt cel mai bine explicate printr-un singur factor, cu cele mai mari incidențe asupra tulburării de anxietate generalizată, a depresiei majore și a determinărilor specifice cu tulburări mari, în special asupra fobiilor, tulburării de panică și alcoolismului [8].

Reducerea stresului bazată pe atenție (MBSR) este un program stabilit pentru a reduce simptomele stresului, anxietății și depresiei. Se crede că MBSR modifică răspunsul emoțional prin modificarea proceselor cognitiv-afective [9]. Dat fiind faptul că tulburarea de anxietate socială (DAS) este caracterizată de prejudecăți emoționale și atenționale, precum și denaturări ale convingerilor negative de sine, există modificări ale MBSR legate de indicii ale comportamentului creierului, a reactivității emoționale și reglementarea autoguvernărilor negative la pacienții cu SAD. Antrenamentul MBSR la pacienții cu SAD poate reduce reactivitatea emoțională și în același timp sporește reglementarea emoțiilor. Aceste modificări ar putea facilita reducerea comportamentelor de evitare asociate cu SAD, simptomele clinice și reactivitatea emoțională automată la autoguvernările negative la adulți cu DAS [9].

Caracteristicile autonome ale GAD

Caracteristicile autonome ale tulburării de anxietate generalizată (GAD) și îngrijorarea au fost examinate în studii prin măsurarea variabilității perioadei cardiace. Răspunsurile cardiorespiratorii ale unui număr de 34 de pacienți cu GAD și a 32 de subiecți de control care aveau pattern non-anxios au fost înregistrate în timpul perioadelor de odihnă de bază, relaxare și perioadelor de îngrijorare. Rezultatele au indicat diferențe între subiecții GAD și lotul de control, precum și între perioadele de bază, relaxare și perioadele de îngrijorare. Pacienții cu tulburare anxioasă generalizată au prezentat intervale intermediare cardiace mai scurte și puteri spectrale inferioare de înaltă frecvență la examenul RMN funcțional în toate condițiile de sarcină. În ceea ce privește condițiile inițiale și de relaxare, îngrijorarea a fost asociată cu periode cardiace mai scurte, diferențe medii succesive ale ritmului cardiac mai mici ale periodelor cardiace și scăderea puterii spectrale de înaltă frecvență la examenul RMN funcțional. Aceste constatări sugerează că GAD și caracteristica sa cardinală (îngrijorarea) sunt asociate cu un controlul vagal cardiac mai scăzut [10].

Având în vedere prevalența răspândită a îngrijorării atât în grupurile normale, cât și în cele clinice [11], determinarea funcțiilor sale a devenit un domeniu de cercetare cu prioritate înaltă. Teoria avansată a sugerat că îngrijorarea implică încercări de rezolvare a problemelor pentru a preveni apariția unor evenimente negative sau pentru a elabora strategii de apărare în cazul apariției unor astfel de evenimente; totuși, aceste încercări sunt în mare parte nereușite, iar îngrijorarea produce dezavantaje suplimentare semnificative [11].

De exemplu, natura evitantă a îngrijorării are ca rezultat interferența cu elaborarea rețelei asociative [11], iar procesul de îngrijorare suprimă activarea somatică, rezultând o ușurare inițială, dar și interferența cu prelucrarea emoțională și menținerea sensului anxios (Borkovec, 1994). Pe de altă parte, studiile au sugerat mai recent că îngrijorarea poate oferi funcții pozitive: îngrijorarea poate fi asociată cu strategii de adaptare, orientate spre probleme, de copiere și cu un stil cognitiv care caută informații; astfel procesul poate fi mai degrabă pregătitor și motivator, decât evitant și interferențial. Foarte important, accentul pus pe posibilele funcții de adaptare în cazul îngrijorării a rezultat din cercetarea pe subiecți normali, în timp ce identificarea efectelor maladaptive ale îngrijorării a venit din studiile grupurilor de anxietate cronică [11]. Totuși, este posibil ca îngrijorarea să ofere unele avantaje adaptive pentru individul anxios. Întrebarea informală a subiecților cu privire la tulburarea de anxietate generalizată în timpul unei investigații a rezultatelor terapiei a scos la iveală șase motive oferite în mod obișnuit care au condus la apariția îngrijorării, incluzând atât funcțiile potențial adaptive cât și maladaptive: (a) motivația pentru a face față sarcinii de îndeplinit, (b) rezolvarea problemelor generale, (c) pregătirea pentru cel mai rău lucru, (d) planificarea modurilor de a evita evenimentele negative, (e) distragerea atenției de la gândurile mai emoționale și (f) efectele superstițioase asupra probabilității percepute a evenimentelor viitoare [11].

Modelul cognitiv

A fost realizată o teorie meta-cognitivă care prezintă o clasificare meta-cognitivă și o analiză a factorilor care contribuie la dezvoltarea problemei îngrijorătoare. Se disting dimensiunile meta-convingerilor, meta-griji, conștiința cognitivă și strategiile de rezolvare. Un model cognitiv de tulburare de anxietate generalizată este avansat pe baza acestui cadru în care această tulburare rezultă dintr-o interacțiune între utilizarea motivată a îngrijorării ca strategie de aparare, evaluarea negativă a îngrijorării și încercările de control al îngrijorării. Acești factori rezultă din combinații de meta-convingeri disfuncționale și contribuie la controlul cognitiv diminuat subiectiv. Modelul prezintă noi implicații pentru o terapie cognitivă a tulburării anxioase generalizate [12].

Datorită multiplelor teorii, mecanisme, factori determinanți și metode terapeutice, pentru a oferi medicilor de îngrijire primară o mai bună înțelegere a aspectelor de management și strategii adecvate de tratament în tulburarea de anxietate generalizată, a fost constituit Grupul internațional de consens privind depresia și anxietatea. Declarația de consens se bazează pe cele 6 articole de revizuire publicate în Jurnalul de Psihiatrie Clinică (sub egida APA) și în literatura științifică relevantă pentru problemele revizuite în aceste articole. Tulburarea de anxietate generalizată este cea mai frecventă tulburare de anxietate din îngrijirea primară și este foarte debilitantă. În plus, este frecvent comorbidă cu depresia și alte tulburări de anxietate, care agravează afectarea funcțională. Antidepresivele (inhibitori ai recaptării serotoninei, inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei și antidepresive triciclice) sunt, în general, cea mai adecvată farmacoterapie de primă linie pentru tulburarea de anxietate generalizată, deoarece sunt de asemenea eficiente împotriva tulburărilor psihiatrice comorbide și sunt potrivite pentru utilizarea pe termen lung. Terapia cognitiv-comportamentală este forma preferată a psihoterapiei pentru aceasta tulburare, deși atunci când tulburarea de anxietate generalizată este comorbidă cu depresia, farmacoterapia este din ce în ce mai indicată [13].

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

Olfson MFireman BWeissman MMLeon ACSheehan DVKathol RG Mental disorders and disability among patients in a primary care group practice. Am J Psychiatry 1997;1541734- 1740.
Roy-Byrne PPWagner A Primary care perspectives on generalized anxiety disorder. J Clin Psychiatry 2004;65 ((suppl 13)) 20- 26.
Wittchen HUZhao SKessler RCEaton WW DSM-III-R generalized anxiety disorder in the National Comorbidity Survey. Arch Gen Psychiatry 1994;51355- 364.
Kessler RCBrandenburg NLane M et al. Rethinking the duration requirement for generalized anxiety disorder: evidence from the National Comorbidity Survey Replication. Psychol Med 2005;351073- 1082.
Löwe BSpitzer RLGräfe K et al. Comparative validity of three screening questionnaires for DSM-IV depressive disorders and physicians’ diagnoses. J Affect Disord 2004;78131- 140.
Westen DMorrison K A multidimensional meta-analysis of treatments for depression, panic, and generalized anxiety disorder: an empirical examination of the status of empirically supported therapies. J Consult Clin Psychol 2001;69875- 899.
Borkovec, T. D., & Inz, J. (1990). The nature of worry in generalized anxiety disorder: A predominance of thought activity. Behaviour research and therapy, 28(2), 153-158.
Kendler, K. S., Walters, E. E., Neale, M. C., Kessler, R. C., Heath, A. C., & Eaves, L. J. (1995). The structure of the genetic and environmental risk factors for six major psychiatric disorders in women: Phobia, generalized anxiety disorder, panic disorder, bulimia, major depression, and alcoholism. Archives of general psychiatry, 52(5), 374-383.
Goldin, P. R., & Gross, J. J. (2010). Effects of mindfulness-based stress reduction (MBSR) on emotion regulation in social anxiety disorder. Emotion, 10(1), 83.
Thayer, J. F., Friedman, B. H., & Borkovec, T. D. (1996). Autonomic characteristics of generalized anxiety disorder and worry. Biological psychiatry, 39(4), 255-266.
Borkovec, T. D., & Roemer, L. (1995). Perceived functions of worry among generalized anxiety disorder subjects: Distraction from more emotionally distressing topics. Journal of behavior therapy and experimental psychiatry, 26(1), 25-30.
Wells, A. (1995). Meta-cognition and worry: A cognitive model of generalized anxiety disorder. Behavioural and cognitive psychotherapy, 23(3), 301-320.
Ballenger, J. C., Davidson, J. R., Lecrubier, Y., Nutt, D. J., Borkovec, T. D., Rickels, K., … & Wittchen, H. U. (2001). Consensus statement on generalized anxiety disorder from the International Consensus Group on Depression and Anxiety. The Journal of clinical psychiatry.