Tulburările bipolare

Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru , Spitalul de psihiatrie „Elisabeta Doamna”, Hiperclinica MedLife Galați, Universitatea „Dunărea de Jos”

Criteriile de diagnostic pentru un episod hipomaniacal

O perioadă distinctă de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă persistentă, care durează cel puțin 4 zile, și care este net diferită de dispoziția depresivă uzuală.
În cursul perioadei de perturbare afectivă au persistat trei sau mai multe, sau patru dacă dispoziția a fost iritabilă, din simptomele episodului maniacal și au fost prezente într-un grad semnificativ.
Episodul este asociat cu o modificare fără echivoc în activitate care nu este caracteristică persoanei atunci când nu prezintă simptome.
Perturbarea dispoziției și modificarea în funcționare sunt observabile de către alții.
Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcționarea socială și profesională, ori pentru a necesita spitalizare, și nu există elemente psihotice.
Simptomele nu sunt urmarea efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex. drog, medicament) ori a unei condiții medicale generale.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară I, episod maniacal unic

Prezența unui singur episod maniacal și a nici unui fel de episoade depresive în trecut.
Episodul maniacal nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu este suprapus peste schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau tulburare psihotică fără altă specificație.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară I, cel mai recent episod hipomaniacal

Actualmente (sau cel mai recent) există un episod hipomaniacal.
Anterior a existat cel puțin un episod maniacal ori un episod mixt.
Simptomele afective cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional, ori în alte domenii importante de funcționare.
Episoadele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau tulburare psihotică fără altă specificație.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară I, cel mai recent episod maniacal

Actualmente (sau cel mai recent) există un episod maniacal.
Anterior a existat cel puțin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod mixt.
Episoadele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau tulburare psihotică fără altă specificație.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară I, cel mai recent episod mixt

Actualmente (sau cel mai recent) există un episod mixt.
Anterior a existat cel puțin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod mixt.
Episoadele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificație.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară I, cel mai recent episod depresiv:

Actualmente (sau cel mai recent) în episod depresiv major.
Anterior a existat cel puțin un episod maniacal sau un episod mixt.
Episoadele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificație.

Criterii de diagnostic tulburarea bipolară II, cel mai recent episod nespecificat

Criteriile, cu excepția duratei, sunt satisfăcute actualmente (ori au fost foarte recent) pentru un episod maniacal, hipomaniacal, mixt ori depresiv major.
Anterior a existat cel puțin un episod maniacal ori mixt.
Simptomele afective cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii de funcționare.
Simptomele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau tulburare psihotică fără altă specificație.
Simptomele afective de la criteriile A și B nu sunt urmarea efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex. un drog de abuz, un medicament, ori alt tratament) ori a unei condiții medicale generale (de ex. hipotiroidismul).

Tulburarea bipolară I este o tulburare recurentă (mai mult de 90% dintre indivizii care au un singur episod maniacal vor ajunge să aibă și alte episoade în viitor) [13]. Numărul episoadelor (atât maniacale, cât și depresive) pe toată durata vieții tinde să fie mai mare pentru tulburarea bipolară I în comparație cu tulburarea depresivă majoră recurentă. Tulburarea bipolară I se poate complica cu abuzul de substanțe, sau poate conduce la exitus prin suicid sau parasuicid. Deși majoritatea indivizilor cu tulburare bipolară I revin la nivelul anterior de funcționare între episoade, totuși, un procent de 20-30% prezintă dificultăți sociale și interpersonale importante [13]. Prognosticul este nefavorabil în condițiile existenței unei ciclări rapide a episoadelor sau a episoadelor cu simptome psihotice incongruente cu dispoziția.

În cazul tulburării bipolare II evoluția bolii este recurentă, numărul episoadelor depresive sau hipomaniacale fiind mai mare decât în cazul tulburării depresive majore. Patternul de tulburare bipolară II cu „ciclare rapidă” este asociat cu un prognostic rău. De obicei, funcționarea socioprofesională între episoade este bună, în 15% din cazuri se întâlnesc dificultăți interpersonale și sociale [13]. Dacă un episod maniacal sau mixt apare în cursul tulburării bipolare II, diagnosticul este schimbat în cel de tulburare bipolară I. În 5-15% din cazuri, indivizii cu tulburare bipolară II vor dezvolta un episod maniacal după 5 ani de la debut [13].

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

International consensus group on the evidence-based pharmacologic treatment of bipolar I and II depression. J Clin Psychiatry 69:1632–1646.
Falret, J. P. (1854). Mémoire sur la folie circulaire. Bull Acad Natl Med, 19, 382-415.
Baillarger, J. G. F. (1880). De la folie à double forme. impr. Donnaud.
Kraepelin, E. (1917). Lectures on Clinical Psychiatry, by Dr. Emil Kraepelin... Wood.
Grunze, H., Vieta, E., Goodwin, G. M., Bowden, C., Licht, R. W., Azorin, J. M., … & Members of the WFSBP Task Force on Bipolar Affective Disorders Working on this topic. (2017). The World Federation of Societies of Biological Psychiatry (WFSBP) Guidelines for the Biological Treatment of Bipolar Disorders: Acute and long-term treatment of mixed states in bipolar disorder. The World Journal of Biological Psychiatry, 1-57.
Burdick, K. (2017, May). Cognitive heterogeneity in bipolar disorder: effects of genetic risk on outcome. In BIPOLAR DISORDERS (Vol. 19, pp. 39-39). 111 RIVER ST, HOBOKEN 07030-5774, NJ USA: WILEY.
Abraham, K.(1911). Giovanni Segantini : A Psycho-analytical Study. In Hilda, C., Abraham, M.D.(Ed) (1955). Clinical Papers and Essays on Psycho-Analysis. London : The Hogarth Press and the Institute of Psychoanalysis.
Melanie Klein The Psychoanalysis of Children, London: Hogarth Press.
Burdick, K. (2017, May). Cognitive heterogeneity in bipolar disorder: effects of genetic risk on outcome. In BIPOLAR DISORDERS (Vol. 19, pp. 39-39). 111 RIVER ST, HOBOKEN 07030-5774, NJ USA: WILEY.
Siwek, M., Sowa-Kućma, M., Styczeń, K., Misztak, P., Nowak, R. J., Szewczyk, B., … & Maes, M. (2017). Associations of serum cytokine receptor levels with melancholia, staging of illness, depressive and manic phases, and severity of depression in bipolar disorder. Molecular neurobiology, 54(8), 5883-5893.
Ghiorghe Talău, Psihiatrie clinică, Editura Alma Mater.
Goodwin, F. K., & Jamison, K. R. (2007). Manic-depressive illness: bipolar disorders and recurrent depression (Vol. 1). Oxford University Press.
Altamura, A. C., Buoli, M., Cesana, B., Dell’Osso, B., Tacchini, G., Albert, U., … & Sacchetti, E. (2017). Socio-demographic and clinical characterization of patients with Bipolar Disorder I vs II: a nationwide Italian study. European archives of psychiatry and clinical neuroscience, 1-9.