Umărul dureros la pacienții geriatrici

Dr. Oana M. Stanciu, medic specialist geriatrie și gerontologie , Centrul Medical „Sf. Sava” Pantelimon

Rezumat:

Articulația umărului este cea mai mobilă articulație a aparatului osteo-articular al organismului uman, care leagă extremitatea liberă a membrului superior de centura scapulară. Apariția simptomelor, precum durerea, disconfortul poate fi determinată de o serie de afecțiuni localizate la nivelul articulației umărului, țesuturilor moi, oaselor sau nervilor. Bolile cronice, afecțiunile degenerative, afecțiunile articulare, leziunile nervilor sau afecțiunile compresive pot determina apariția durerii și dizabiliatea.

Cuvinte-cheie: umăr, impotență funcțională, durere

Abstract:

The joint of the shoulder is the most mobile joint of the osteo-articular apparatus of the human body, that links the free extremity of the upper limb to the scapular belt. Symptoms such as pain, discomfort may be caused by a range of affections which are localized in the shoulder’s joint, in soft tissues, bones or nerves. Chronic diseases, degenerative diseases, joint disorders, nerve damages or compressive disorders can cause pain and disability.

Keywords: shoulder, functional impotence, pain

Durerea este cel mai frecvent simptom întâlnit în rândul pacienților geriatrici. Odată cu creșterea accelerată a segmentului de populație cu vârsta peste 65 ani, fragilitatea și bolile cronice asociate cu durerea sunt tot mai frecvent întâlnite la pacienții geriatrici. Persoanele vârstnice sunt mai predispuse la apariția artrozei, afecțiunilor osoase și articulare, cancerului și a altor afecțiuni cronice, în care principalul simptom este durerea, cu o prevalență între 25% și 50% [1]. Astfel, în absența unui tratament de control al durerii, impactul negativ asupra sănătății și calității vieții vârstnicilor duce la apariția anxietății, depresiei, tulburărilor cognitive, tulburărilor de somn și izolarea socială.

Afecțiunile umărului sunt adesea o cauză frecventă de apariție a durerii și dizabilității în rândul pacienților vârstnici. Prevalența afecțiunilor umărului este de aproximativ 20% și sunt mai frecvente în rândul femeilor (25%), decât în rândul bărbaților (17%) [2].

Simptome precum durerea sau disconfortul, resimțite la nivelul articulației, care leagă extremitatea liberă a membrului superior de centura scapulară, pot fi cauzate de o serie de afecțiuni localizate la nivelul articulației umărului, ale țesuturilor moi, oaselor sau nervilor.

Factorii de risc asociați cu umărul dureros

Principalul factor de risc major de apariție a durerii la nivelul umărului este vârsta.
Suprasolicitarea articulației prin practicarea activităților sportive, ocupaționale sau activităților recreative crește riscul afectării articulației respective. Alte afecțiuni, precum bursita și tendinita pot provoca dureri la nivelul umărului.
Traumatismul reprezintă o altă cauză de apariție a durerii la nivelul umărului. Cele mai frecvente tipuri de traumatism includ dislocările și fracturile în regiunea scapulo-humerală.

Bursita

Bursita este o inflamație a bursei, cavitate cu formă de sac ce conține lichid și care previne frecarea între tendoane, mușchi și oase în timpul mișcării. Bursa facilitează alunecarea mușchilor și a tendoanelor pe suprafața osoasă. Cea mai frecventă articulație afectată de bursită este articulația umărului, dar pot fi afectate și alte regiuni, precum bursa olecraniană, parapatelară, retrocalcaneană sau iliopectinală [3]. Bursita reprezintă cea mai frecventă cauză a durerii la nivelul umărului la persoanele în vârstă. Inflamația recurentă a regiunii respective, depozitele de calciu și acumularea de lichid pot duce la o afecțiune cronică. Adesea, inflamația tendoanelor mușchilor manșetei rotatorilor este principala cauză primară de apariție a durerii la nivelul umărului în rândul adulților. Simptomele bursitei includ durere localizată, limitarea mișcării articulației, edem și eritem local. Durerea poate fi severă, astfel încât persoana va imobiliza zona afectată, ceea ce poate duce rapid la rigidizarea articulației respective.

Diagnosticul de bursită este clinic și trebuie suspectat la pacienții care prezintă semne de inflamație la nivelul bursei umărului. Tratamentul bursitelor include medicamente antiinflamatoare, analgezice și în anumite cazuri, injectarea de corticosteroizi în zona respectivă.

Tendinita

Pe măsură ce îmbătrânim, tendoanele încep să își piardă din elasticitate din cauza vârstei și uzurii normale. Tendinita este o afecțiune degenerativă caracterizată prin inflamația unui tendon. Adesea, tendinita se localizează la nivelul umărului și a tendoanelor asociate. Traumatismele, exercițiile fizice intense, artrita, poliartrita reumatoidă, diabetul zaharat și guta favorizează apariția tendinitei.

Tendinita mușchilor centurii rotatorilor umărului este cea mai comună cauză de durere prezentă în timpul mișcărilor de rotație internă, abducție activă și abducție pasivă. Principalele simptome în tendinită includ: durere (la mobilizarea regiunii umărului durerea crește în intensitate), cracmente resimțite sau auzite la mobilizarea tendonului, tumefacția regiunii afectate, prezența nodulilor la palparea tendonului. Tratamentul tendinitei umărului are ca scop ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Repausul tendonului, aplicarea locală de comprese reci și administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pot ameliora simptomatologia. Pentru reducerea inflamației și prevenirea complicațiilor este necesară menținerea în repaus a articulației [4].

Periartrita scapulohumerală

Periatrtia scapulohumerală, cunoscută și sub numele de „umăr înghețat” este o afecțiune relativ frecventă în rândul persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare, pulmonare sau metabolice. Apare în urma unui traumatism la nivelul umărului sau poate prezenta un debut insidios – în absența unui istoric de traumatism. Durerea este accentuată la mobilizarea articulației scapulohumerale, cum ar fi abducția și rotația externă sau flexia dorsală și rotația internă. Adesea, durerea nocturnă este intensă și afectează calitatea somnului. Severitatea simptomelor prezintă o creștere constant progresivă, iar durerea este simptomul clinic predominant în toate etapele bolii. Principala cauză de apariție a periartritei scapulohumerale este tensinovita bicipitală. Alte cauze care limitează mișcarea articulației scapulohumerale sunt: tendinita calcică a umărului, entorse, contuzii și fracturi [5].

Pe cât posibil, se recomandă identificarea și eliminarea factorului cauzal. În numeroase cazuri, eliminarea acestuia ameliorează durerea și spasmul muscular, restabilind astfel activitatea și funcția musculară. De exemplu, prin excizia materialului calcaros care a determinat apariția tendinitei calcice se poate restabili funcția articulației scapulohumerale.

Repausul complet al articulației, terapia durerii, activitatea fizică cu exerciții fizice ușoare și creșterea progresivă a intensității sunt principala recomandare în tratamentul periartritei scapulohumerale. Astfel, recuperarea fizică poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților geriatrici.

Distrofia reflexă simpatică

Distrofia reflexă simpatică, cunoscută și sub numele de sindromul umăr-mână, reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin durere, tumefacție și tulburări motorii la nivelul extremității superioare. Acest tip de durere neuropată cronică apare din cauza unei leziuni de țesut moale sau osos, din cauza unor traumatisme sau în urma unei intervenții chirurgicale în regiunea superioară. Poate apărea secundar unui accident vascular cerebral, infarct miocardic, artrită, tumori [6]. Adesea, durerea are caracter de arsură, localizată la nivelul brațului, degetelor, umerilor și limitează folosirea extremității afectate. Pot fi prezente și modificări cutanate de culoare sau temperatură, modificări trofice și motorii. Diagnosticul este susținut de existența durerii, de obicei cu caracter de arsură, tulburări sudorale, tulburări vasomotorii și prin excluderea unei alte afecțiuni. Tratamentul este complex și constă în administrarea de medicamente (analgezice, corticosteroizi, antidepresive), recuperare medicală, blocul ganglionului stelat și simpatectomie. În vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului și a managementului distrofiei reflexe simpatice este necesară o abordare multidisciplinară.

Bibliografie:

Lynch D. Geriatric pain. In: Raj P. P., editor. Practical Management of Pain. 3^rd St. Louis, MO: Mosby;2000:270–271.
Hermoso F.E., Calvo E. Shoulder pain in the elderly. Aging Health. 2009;5(5):711-718.
Mitchell C. Shoulder pain: diagnosis and management in primary care.British Medical Journal. 2005;331:1124-1128.
Steinberg FU. Care of the Geriatric Patient, 6th ed. St. Louis: C. V. Mosby Co.1983.
Van der Windt DA, Koes BW, Boeke AJ, Deville W, De Jong BA, Bouter LM: Shoulder disorders in general practice: prognostic indicators of outcome. British Journal General Practice.1996;46:518–523.
Pham T, Lafforgue P. Reflex sympathetic dystrophy syndrome and neuromediators. Joint Bone Spine.2003;70:12-17.