Urechi înfundate – cauze frecvente și opțiuni de tratament

Senzația de urechi înfundate este deosebit de frecventă în rândul populației. Poate să apară atât ca urmare a unei patologii, cât și ca urmare a expunerii la diferiți factori de mediu. De exemplu, în timpul zborului cu avionul, ca urmare a schimbărilor bruște și frecvente de altitudine, multe persoane se vor confrunta cu senzația de urechi înfundate. Trompa lui Eustachio, un canal care face legătura anatomică între urechea medie și nazofaringe, nu se poate adapta instant la aceste schimbări de presiune, ajungându-se la senzația de urechi înfundate, însă aceasta dispare odată cu acomodarea. Totuși, senzația de plenitudine auriculară poate apărea din mai multe motive.

Foarte rare sunt cazurile în care senzația de urechi înfundate pune în pericol viața unei persoane. Este vorba despre patologii complexe, cum ar fi neurinomul acustic sau diferite tumori care se pot dezvolta la nivelul urechii, însă incidența clinică a acestora este relativ scăzută. De cele mai multe ori, etiologia implică acumulare fizică de cerumen sau lichide, inflamații, anumite tipuri de infecții, disfuncții la nivelul trompei lui Eustachio și reacții alergice. Managementul precoce și individualizat în funcție de agentul etiologic ar trebui să aibă un prognostic favorabil, fără a exista vreun risc de complicații ulterioare. În mod ideal, ar trebui să urmărească un diagnostic.

Urechi înfundate – cauze frecvente și factori de risc

Există mai multe patologii și condiții medicale asociate senzației de urechi înfundate. Ar trebui făcută o discriminare între factorii etiologici care implică un proces patologic și cei care pur și simplu duc la senzația temporară de plenitudine auriculară. De exemplu, altitudinea crescută și schimbarea bruscă de altitudine duce, în mod uzual, la senzația de urechi înfundate, ca urmare a incapacității temporare a trompei lui Eustachio de a echilibra presiunea de o parte și de alta a celor două compartimente anatomice între care face legătura. În aceeași categorie pot fi incluse și condițiile în care senzația de urechi înfundate apare din cauza acumulării de apă sau cerumen.

Totuși, senzația de urechi înfundate, însă în asociere și cu alte simptome caracteristice, cum ar fi otalgia, secreția purulentă, febra, hipoacuzia și chiar tulburarea simțului echilibrului, ar putea apărea și ca urmare a unor condiții medicale subiacente. De reținut, în schimb, că în cazul unei patologii care interesează urechea, simptomele nu se limitează la senzația de urechi înfundate. De asemenea, în cazul în care aceasta există, nu este temporară, ci are caracter omniprezent. În continuare, vor fi prezentate principalele afecțiuni medicale care, printre altele, se manifestă și prin senzația de urechi înfundate. Diagnosticul de specialitate este pus de către medicul ORL.

Prezența patologică a dopului de ceară

În mod normal, cerumenul, secretat de glandele ceruminoase, are rolul de a lubrifia, proteja și curăța canalul auditiv. Deși consistența sa este moale, are potențialul de a se solidifica, în primul rând prin acumularea excesivă (ca urmare a unei igiene auriculare deficitare). În cele din urmă, se va forma un așa-zis „dop de ceară”, care duce la senzația de urechi înfundate și, uneori, chiar la hipoacuzie, ca urmare a blocării accesului spre timpan a undelor sonore.

Blocarea trompei lui Eustachio, în asociere cu anumite patologii

Trompa lui Eustachio, implicată în drenajul nazal și egalarea presiunii din urechea medie, poate fi blocată. Blocarea apare în special într-un context inflamator sau de stază mucoasă. Deoarece trompa lui Eustachio face legătura între urechi, gât și naz, orice patologie care interesează unul dintre aceste organe poate duce la senzația de urechi înfundate, îndeosebi când mucusul rămâne blocat la nivelul urechii medii. Acest tip de blocaj este asociat frecvent infecțiilor: gripa, răceala comună, sinuzita, congestia nazală. Întrucât mucusul poate favoriza dezvoltarea bacteriilor, cu apariția secundară a otitei, este necesar ca patologia subiacentă să fie rapid tratată.

Otita externă sau „urechea înotătorului”

Otita externă definește patologia care apare la nivelul urechii, interesând pavilionul acesteia și canalul auditiv extern. În unele cazuri, se poate extinde și spre mucoasa din urechea medie. Se mai numește și „urechea înotătorului” deoarece este frecvent asociată cu înotul. Etiologia bolii este infecțioasă, de natură bacteriană (Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis sau Pseudomonas aeruginosa) sau fungică (specii de Actynomices, Candida, Aspergillus). Pe lângă simptome specifice (otalgie, prurit, otoree), poate apărea și senzația de urechi înfundate.

Reacțiile alergice

De cele mai multe ori, reacția alergică implică și răspunsul inflamator care se poate extinde cu ușurință la nivelul trompei lui Eustachio. În cazul inflamației, poate apărea și senzația de tinitus la nivelul urechii, pe lângă senzația de urechi înfundate. Congestia nazală, simptom frecvent al unei alergii, duce și mai mult la înfundarea urechilor și blocarea tubei auditive. Totuși, reacțiile alergice ar trebui să se limiteze doar la senzația de urechi înfundate, fără alte simptome (otalgie, apariția de secreții, inflamarea ganglionilor limfatici cervicali).

Urechi înfundate – remedii și opțiuni de tratament

Tratamentul senzației de urechi înfundate trebuie individualizat în funcție de etiologia specifică și, bineînțeles, elaborat în urma unui diagnostic, în special dacă este vorba despre condițiile de natură medicală. Totuși, întrucât senzația de urechi înfundate poate apărea și în urma expunerii la factori de mediu (schimbări de altitudine), există câteva remedii imediate foarte eficiente. În continuare, vor fi prezentate principalele alternative de tratament pentru urechi înfundate:

Tehnica Valsalva: este utilă pentru a ameliora senzația de urechi înfundate apărută în urma schimbărilor de altitudine, ca urmare a blocării trompei lui Eustachio. Implică inspir adânc, blocarea nărilor prin strângerea lor cu degetele și închiderea cavității bucale. Ulterior, se va iniția expirul forțat pe nas, însă controlat, pentru a se evita deteriorarea timpanului.
Folosirea picăturilor pentru urechi: compoziția acestora este individualizată în funcție de o serie de factori, cum ar fi agentul etiologic (fungic, bacterian) sau prezența în exces a cerii de ureche (apă oxigenată).
Utilizarea spray-urilor ceruminolitice: conțin substanțe capabile să elimine în mod eficient dopurile patologice de ceară, care provoacă hipoacuzie și senzația de urechi înfundate.
În unele cazuri, pe fondul existenței unor simptome sistemice, tratamentul poate implica și administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice, antibiotice și antifungice.

În cazul în care senzația de urechi înfundate persistă și este însoțită și de alte simptome, esențial este consultul medicului ORL specialist și elaborarea unui diagnostic diferențial. Igiena urechii ar trebui să vizeze îndepărtarea cerumenului în exces, fără însă a se folosi bețișoarele de urechi, care pot produce deprecieri la nivelul timpanului. Este recomandată folosirea de spray-uri care au acțiune ceruminolitică, de 2-3 ori pe săptămână, igiena urechii vizând în primul rând canalul auditiv extern și pavilionul urechii. Folosirea bețișoarelor duce deseori la ascensiunea mult mai în profunzime a cerumenului și apariția unui dop de ceară chiar în proximitatea timpanului.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!