Informații despre urticaria de căldură (miliaria)

Miliaria, afecțiune cunoscută sub numele de urticarie de căldură, este o patologie cutanată cu frecvență ridicată în rândul populației, în special primăvara și vara, ca urmare a expunerii pielii la soare și radiațiile ultraviolete. Mecanismul fiziopatologic de declanșare a afecțiunii implică blocarea glandelor și canalelor sudoripare ecrine. Din cauza blocajului, transpirația nu are cum să se elimine la suprafața pielii, motiv pentru care se produce refluxul sudorii ecrine la nivelul dermei sau epidermei, ceea ce duce la o erupție cutanată formată din vezicule pline de sudoare, însă cu localizare subepidermică. Erupțiile asociate cu miliaria au un aspect ușor de diferențiat. 

Miliaria are o incidență crescută în rândul persoanelor care trăiesc în climate calde, tropicale și umede, în rândul pacienților internați în spitale și, de asemenea, în perioada neonatală. Conform specialiștilor, există mai multe tipuri de miliaria, diferențiate în funcție de locul în care are loc obstrucționarea canalelor glandelor sudoripare, respectiv locul în care se formează erupțiile. La nou-născuți și copiii mici miliaria apare ca urmare a faptului că glandele și canalele sudoripare sunt încă incomplet dezvoltate, iar fluxul de transpirație nu poate înainta și nu poate fi eliminat în mod corespunzător de-a lungul traseului. Totuși, miliaria nu ridică urgență medicală.

Ce este miliaria?

Miliaria apare ca urmare a obstrucționării glandelor sau canalelor sudoripare. Obstrucția poate să se datoreze celulelor epidermice moarte care s-au agregat la nivelul căilor de deschidere ale glandelor sau bacteriilor, cum ar fi Staphylococcus epidermidis, care formează biofilme tari ce împiedică eliminarea sudorii. Obstrucția duce la scurgerea sudorii în epidermă sau derm, aspect care duce la suprahidratare celulară, tumefiere, respectiv ocluzie suplimentară a canalelor. Dacă afectarea este mult mai profundă, poate apărea ruperea glandei sau canalului. Există mai multe tipuri de miliaria, în funcție de profunzimea afectării cutanate:

• Forma cristalină: apare ca urmare a obstrucției canalelor sudoripare aproape de suprafața pielii, la nivelul stratului cornos al epidermei;
• Forma rubra: apare ca urmare a obstrucției canalelor sudoripare în straturile mai profunde ale pielii (epiderma medie);
• Forma profundă (anhidroza tropicală): apare ca urmare a scurgerilor de sudoare din glande în stratul mijlociul al pielii (la nivelul joncțiunii dermo-epidermică sau sub aceasta), dar ca urmare a unor episoade recurente de miliaria rubra;
• Forma pustuloasă: pustule datorate inflamației și infecției bacteriene și, în mod obișnuit, acest tip este predat de o altă dermatită care produce lezarea pielii.

Erupțiile din miliaria diferă în funcție de nivelul afectării. De exemplu, miliaria cristalină pare a se prezenta sub forma unor erupții pline cu lichid transparent, fără înroșire a pielii. Pe de altă parte, forma miliaria rubra se manifestă atât prin înroșirea acestora, cât și prin mâncărimi. Este o formă mai pregnantă și cu manifestări cutanate mai greu de gestionat. De reținut este și faptul că miliaria nu apare ca urmare a expunerii la UV, ci ca urmare a transpirației care poate angrena resturi de praf și alte tipuri de particule ce duc la blocarea canalelor de evacuare a transpirației.

Miliaria – factori de risc și cauze

Deși miliaria poate afecta toate grupele de vârstă și ambele sexe în mod egal, nou-născuții, dar și copiii, prezintă un risc mai mare de a dezvolta afecțiunea, ca urmare a dezvoltării incomplete încă a canalelor sudoripare ecrine. Transpirația (excesivă sau nu) este factorul de risc principal pentru miliaria. Prin urmare, predispoziția spre a dezvolta miliaria este asociată cu:

• ocluzii ale pielii: utilizarea de plasturi transdermici și purtarea de haine strâmte (nu permit pielii să respire, nu permit o ventilație adecvată și termoreglare optimă);
• pseudohipoaldosteronism tip I (PHA I): care duce la pierderea de sodiu prin secreția ecrină, afecțiunea fiind asociată cu forma rubra de natură pustulară;
• activitate fizică intensă, cu transpirație excesivă și neîndepărtarea acesteia;
• bolile și stările febrile;
• hiperhidroza este principalul factor de risc;
• tratamente medicamentoase capabile să provoace transpirație;
• imobilizarea la pat în cazul pacienților spitalizați, întinși pe saltele impermeabile;
• sindromul Stevens-Johnson și sindromul Morvan;
• radio- și chimioterapia;
• frecvență mai ridicată în rândul persoanelor care trăiesc în medii calde, umede și tropicale;
• igienă corporală deficitară.

Prin urmare, miliaria este o afecțiune cu etiologie multifactorială și, în mod obișnuit, apare din sinergia mai multor factori de risc, rareori pe fondul existenței unei patologii subiacente.

Miliaria – simptome

Miliaria este o afecțiune care se prezintă sub formă de vezicule, papule și pustule pe piele. Este esențial să se examineze cu atenție pielea pentru a se certifica prezența caracteristicilor tipice, dar și pentru a se identifica localizarea erupției cutanate.

Miliaria cristalină

Se prezintă sub forma unor vezicule superficiale de 1-2 milimetri și afectează atât nou-născuții, de obicei mai mici de 2 săptămâni, cât și adulții. Veziculele au un strat superficial subțire, ceea ce le face să semene cu picăturile de apă de pe piele. În momentul în care se rup, se elimină un lichid similar transpirației. Veziculele din forma cristalină sunt superficiale și, așadar, nu este prezent răspunsul inflamator sau pruritul. Partea superioară a trunchiului, gâtul și capul sunt în mod obișnuit locurile cel mai frecvent afectate.

Miliaria rubra

Este cea mai răspândită formă de miliaria. Obstrucția canalelor ecrine are loc în straturile ceva mai profunde ale pielii și, prin urmare, implică un răspuns inflamator. Afecțiunea se manifestă prin apariția de papule și vezicule mai mari, eritematoase. O trăsătură relevantă de diagnostic, ce ajută la diferențierea miliariei rubra de foliculită este faptul că, în caz de miliaria, implicarea foliculară este minimă. Dacă sunt prezente pustule, forma rubra se numește miliaria pustulosa și indică o potențială infecție bacteriană. Afecțiunea se poate prezenta și cu simptome de prurit, înroșire a pielii și dureri, care se agravează în timpul transpirației. La nou-născuții cu vârste de obicei cuprinse între 1-3 săptămâni, zona inghinală, axilară și gâtul sunt frecvent afectate.

Miliaria profundă

Se traduce prin papule ferme, mari, de culoarea cărnii, care nu sunt centrate în jurul foliculilor. Erupția poate varia cu simptome diferite: atât extrem de pruriginoase și dureroase, cât și semne asimptomatice. Este frecvent întâlnită la pacienții cu numeroase episoade ale formei rubra.

Diagnosticul de miliaria

Diagnosticul afecțiunii este unul clinic, testele de laborator fiind adesea neconcludente și, prin urmare, ineficiente. Dermatoscopul este un instrument util de diagnostic, în special la persoane cu pielea mai închisă la culoare (când se observă globule albe mari, cu halouri întunecate în jur și cu aspect specific). În cazul în care există îndoieli, poate ajuta la diagnostic și o biopsie prin puncție a pielii. Tomografie în coerență optică ajută la identificarea locului de obstrucție aferent blocării ecrine, ceea permite diferențierea tipului de miliaria.

Alternative de tratament ale miliariei

Având în vedere faptul că atmosfera caldă, sufocantă, temperaturile ridicate și, implicit, faptul apare transpirația reprezintă principalii factori de risc pentru miliaria, măsurile specifice ce sunt folosite pentru a reduce transpirația și blocarea cananelor ecrine pot fi eficiente în reducerea și prevenirea riscului afecțiunii. Menținerea unei atmosfere răcoroase, purtarea de haine ce permit pielii să respire și asigură o ventilație adecvată pe timpul vierii, exfolierea periodică a pielii și îndepărtarea obiectelor care opresc transpirația (bandaje, plasturi) reprezintă metode eficiente.

Modalitățile specifice pentru tratamentul afecțiunii depind în funcție de tipul miliariei:

• forma cristalină: nu necesită tratament, deoarece este autolimitată și se rezolvă de obicei în cel mult 24-48 de ore de la îndepărtarea veziculelor;
• forma rubra: tratamentul este orientat spre diminuarea inflamației și, prin urmare, se pot folosi produse topice cu corticosteroizi de potență ușoară sau medie;
• forma pustuloasă: este indicat și tratamentul cu antibiotice pentru a se trata și infecția.

Există puține informații privitoare la tratamentul miliariei profunde, cu excepția practicilor care au fost descris mai sus. Un studiu efectuat în această direcție indică o eventuală eficiență pentru ameliorarea afecțiunii prin administrarea combinată a isotretinoinei orale (40 mg pe zi timp de 2 luni) și a lanolinei anhidre topice.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://dermnetnz.org/topics/miliaria
2. https://www.healthdirect.gov.au/heat-rash
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537176/
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heat-rash/symptoms-causes/syc-20373276

Sursa foto: Shutterstock

Andrei Cioată